Piatra bate hârtia

Recent, mai multe discuții mi-au dat de înțeles că unii oameni nu o să-și schimbe niciodată opiniile construite în ani de auto-educație ratată. Dialogul cu ei devine aproape frustrant mai ales dacă ți se pare că opiniile lor contează. Mai mult, ceea ce e îngrijorător, opiniile oamenilor din jur tind să fie influențate puternic de acești oameni cu păreri osificate. Există un motiv pentru care bunul simț sucombă în fața extremiștilor, și asta e puterea convingerii. Continue reading

Mizil!

Tocmai ce-am primit o recomandare de lectură și, având câteva minute, am și citit-o. E vorba de un text de-al lui Geo Bogza, 175 de minute la Mizil, în care omul descrie exact ce scrie în titlu. E foarte fain, am râs copios – textul e scris în 1938 și publicat (probabil) în 1940 – și îmi amintește că eu am o idilă similară cu Teiușul pe care o să îl vizitez odată, când oi avea tren spre Cluj. Continue reading

Cam cât de bun e românul de slugă?

Zilele astea umblă un articol publicat de ceva ziar moscovit, Sputnik, despre cum românii ar fi popor de slugă. Argumentația nu există – autorul e foarte confuz și împrăștiat, nu e în stare să comunice o idee. Ideea din titlu e însă cea mai importantă – ea vine să reamintească românilor că nu merită nimic bun, că trebuie să țină capul plecat că, nu?, sunt slugi. Continue reading

Unde ne situăm în legătură cu Turcia?

E o întrebare foarte bună, dacă stăm bine să ne gândim. Armata turcă vrea să-l dea jos pe Erdogan. Erdogan nu vrea, nici o parte din populație. Dacă Erdogan nu reușește să readucă lucrurile sub control Turcia intră într-o zonă periculoasă de instabilitate. Dacă reușește să readucă lucrurile sub control turcii vor avea mai puțină încredere în armata lor – armată care e garantul laicismului turc, în mod tradițional. Continue reading

O idee mai bună ca Pokemon Go

Acum doi ani, în momentul când am văzut niște proiecte făcute de niște studenți de la facultatea de mate-info, mi-am pus întrebarea de ce nu există un RPG semi-real. Adică un joc în care să mergi să faci quest-uri în locuri fizice – dacă NPC-ul îți zice să faci questul pe aleea de sub Tâmpa să mergi până acolo și să-ți pui acolo să lupte eroul virtual cu răufăcătorul virtual. Continue reading

Cui prodest?

Zilele trecute am avut o discuție cu Mircea Pricăjan. Oarecum. Impulsionat de faptul că omul are impresia că a avut un dialog cu un fan care îi datora adulație, nu cu un client, și pentru că omul nu face diferența între client plătitor și un scandalagiu de pe net, am început să scriu o postare în care enumeram tarele culturii beletristice din România. Postarea respectivă s-a întins pe 7 pagini în care nu am tratat decât evaziv problema, așa că aceasta e o postare alternativă, concentrată pe întrebarea din titlu. Continue reading

Un plan pe 20 de ani pentru România

[articolul a fost scris înainte să aflu că Iohannis a promis că urmărește cu atenție problema planului de țară]

România are o mare problemă. Cu nătângul de serviciu, Iohannis, la cârmă, României îi lipsește o viziune de viitor. Suntem ca elevii de liceu care, în clasa a XII-a, aleg ASE-ul ca facultate pentru că “e de viitor”, deși văd foarte clar că viitorul ASE-iștilor este cel mult la firmele de distribuție de chipsuri și snack-uri la magazinele de la țară. Continue reading