Aventura mea asiatică

Despre aventura mea asiatică puteți citi mai multe în postările anterioare – pentru că am văzut că mai există oameni interesați, am adăugat aici conținutul postării “Vederi din Asia”:

Totul a început cu o descindere către Shenzhen via Paris, cu şedere la Hong Kong:

Prima ieșire a mea în afara Europei s-a petrecut zilele astea – vineri pe la prînz am plecat din România către Hong Kong, prin Paris. Da, vorbesc de Hong Kong-ul care acum e atins oarecum de gripa mexicană, și nu, nu am așa ceva.

Apoi, m-am plîns că n-am timp, şi doar v-am dat nişte poze:

Am tot amînat din diverse motive, şi chiar cînd am început să o scriu am primit o veste: O să ajung din nou în China. Aşa că vorbim peste vreo trei săptămîni.

Şi trei săptămîni mai tîrziu, am început să adun impresiile, în vederile mele din China:

În primul episod mă plîngeam de drumul lung:

Am fost la Shenzhen, Zhuhai, apoi iar Shenzhen, apoi Shanghai ca în cele din urmă să îmi închei călătoria cu o şedere mai lungă, evident, în Shenzhen.

Apoi, o prezentare incompletă a oraşului Shenzhen:

Shenzhen e unul din cele mai mari oraşe din China, şi cel mai bogat dintre ele. Odată un simplu oraş de pescari, în 1979 devine prima zonă economică specială – aşa numitul capitalism în interiorul socialismului chinezesc…

Dar nu am fost doar în Shenzhen. Am mai atins, pe lîngă Hong Kong, şi Zhuhai, ratînd complet Macau pentru a ajunge în Shanghai.

Shanghai-ul e un oraş cu două faţete diametral opuse. Una e cea a zgîrie-norilor impozanţi care îţi dau senzaţia unui Tokio mai spaţios, alta e senzaţia că taximetristul te duce prin locuri pe care nu vrei să le cunoşti numai ca să oprească şi să-ţi ceară ‘politicos’ toţi banii pe care îi ai la tine

Peste tot, însă, oamenii sunt aceiaşi…

Zgîrie-nori sau cocioabe, nu au nici un sens fără oamenii care le locuiesc.

…oameni  care au nişte gusturi culinare deosebite

Cred că nici un oraş nu se poate numi cu adevărat mare dacă nu are un restaurant McDonalds şi un restaurant chinezesc

Iar în ultimul episod v-am vorbit de white-washing, despre ziarele şi televizorul chinezesc.

“Iubea puii de găină şi tractoarele”

Tocmai am terminat de scris vederile mele din China. Vi le trimit acum la pachet; să aveţi poftă, şi să îmi daţi veste ce v-a plăcut, şi ce nu 🙂

PS: Am adăugat și un articol despre Kowloon – Hong Kong, pentru cei care vor să citească mai mult – acolo găsiți link-uri și către pozele făcute de Eugen Andronic prin Hong Kong.