De ce nu am carnet de șofer

Sunt multe lucruri care îmi lipsesc pentru a mă considera un “om normal”. Dintre esențiale: apartament, împrumut la bancă, mașină și chiar carnet de șofer. Nu am o explicație bună pentru primele trei, recunosc că am eșuat la proba maturității, dar pot să povestesc cum e faza cu carnetul de șofer.

Acum vreo 7 ani am zis că vreau să intru în rând cu lumea și să-mi iau carnetul de șofer. Am ales un instructor în urma unei recomandări, am făcut orele necesare. Nu am fost deloc bun la treaba asta. Mi-era frică să merg prin oraș, simțeam că nu văd bine lucrurile, nu eram atent la semnele de circulație. “E ok”, îmi zicea instructorul printre urlete că nu apăs pe ambreiaj când frânez, “o să te obișnuiești în timp”. Nu eram neapărat un dezastru – nu a fost nevoie să pună frână pentru mine decât o singură dată, în prima sesiune, când nu reușisem să pun în marșarier corect și era să intru în ceva mașină din parcare.

După ce am terminat orele de condus m-am dus să dau examenul psihologic. Rezultatele au fost dezastruoase – eram lent (lucru pe care îl știam oricum de când conduceam), nu aveam reacții bune și tipa care îmi dădea certificatul s-a rugat de mine să nu merg de unul singur în mașină – măcar la început, până mă obișnuiesc.

Aveam dubiile mele – simțeam că nu învățasem nimic de la instructor, și mă gândeam să îmi mai cumpăr câteva ore de condus. Aveam certificatul, aveam tot ce trebuie. Mă întâlnesc din nou cu instructorul și îl întreb dacă e ok – el îmi zice că nu mai am nevoie și insistă pe treaba asta. “Îți iei carnetul și nu conduci, ce mare chestie? E bine să-l ai”. Am refuzat – știam că nu sunt pregătit și că nu sunt suficient de bun pentru a conduce o mașină. Știam că aveam momente în care mă apuca visarea la volan, mai ales când mergeam pe distanțe mai lungi (și drumul spre Râșnov nu e chiar atât de lung). Știu că eram într-o perioadă destul de proastă, și acum, de exemplu, aș avea reacții mai bune, mai rapide, și m-aș pricepe mult mai bine la condus. Doar că nu îmi mai doresc.

Am auzit retorica asta destul de des: “iau carnetul, nu trebuie decât din când în când să conduc”. Într-un fel da, sunt de acord, așa e – dacă cei de pe stradă ar fi mai competenți ca mine nu m-ar deranja să merg și eu și să învăț să conduc pe stradă. Din fericire de fiecare dată când îmi doresc să mă apuc să conduc mai văd câteva știri despre ceva accidente oribile. Ultimele dăți au fost accidentul lui Huidu, ăla din Macedonia și apoi a fost sinucigașul din București care a intrat în mașina altora pentru că îi plăcea lui nu-știu-ce-gagică.

Am renunțat la ideea de a-mi lua carnetul de șofer pentru că sunt incompetent în ceea ce privește condusul. Știu asta, o recunosc. Sigur, aș putea să îl iau și să nu-l folosesc, dar e un act incredibil de inutil. Aștept cu nerăbdare mașina care se conduce singură, că ăsta e viitorul – oamenii sunt incompetenți în materie de condus iar eu… eu nu mă grăbesc nicăieri. Curând, în vreo 10-20 de ani, așa, o să fie aproape ilegal să conduci o mașină – asta dacă legislatorii au un pic de minte.

Există momente în care îmi regret atitudinea strictă în materie de condus. Că vine vara și uneori îmi doresc și eu să o tulesc spre mare sau spre alte locuri, și atunci simt că e nasol că nu am mașină, că nu conduc. În oraș mi-e destul transportul în comun sau taxiurile, în afara orașului, într-adevăr, e un pic mai problematic. Așa că perioada aia cu regrete durează undeva la două-trei zile pe an. În rest sunt fericit – merg mult pe jos, cică e sănătos.

Da, știu, sunt probabil singurul prost din România care a refuzat să intre-n rând cu lumea din principiu. Da’ măcar mă admiră Cismaru.

mercedes-benz-amg-gt_c190_model_navigation_960x298_08-2014

Probabil pe asta mi-aș fi luat-o – ca să moară de ciudă dujmanii

Comments

De ce nu am carnet de șofer — 28 Comments

    • Am avut carnetul suspendat o luna acum vreo 4 ani.
      Vai de capul meu ce viata de caine am avut.
      Si eu sunt genul care nu merge mult cu masina/moto, maxim 30-40.000 km pe an

    • si aia care trag pe nas sunt morti fara prafurile lor.
      pe de alta parte, orice dependenta se trateaza, e chestie de vointa.

    • muahahaaa, 30-40.000 km pe an nu e mult? 🙂
      media multora e sub 10.000, cred ca esti pe alt film.

    • Posibil sa fiu drogat.
      Insa traim intr-o lume in care prefer sa am toate avantajele pe care mi le permit.

      De ex. spune-mi ce faci tu cand ai o urgenta medicala?
      Eu ma urc in masina si ma duc direct la spital.
      Tu?
      Va trebui sa apelezi la un terț, care poate sa te ajute sau nu.
      Dupa cum vezi dependenta are multe fețe.

  1. pentru ca nu ai nevoie, cu antrenament iti mareai si capacitatea de reactie. Eu am carnet dar nu imi place sa conduc, de ce sa conduc daca fac drumuri lungi doar de cateva ori pe an? Cunosc oameni care au schimbat 5 masini pana la 30 ani si au iesit afara din tara o singura data sau deloc. Si in cazul in care as avea foarte multi bani mi-as lua o masina safe si un sofer, nicidecum sofisticata. Orele de condus obligatorii la scoala de sofer sunt extrem de putine, ar trebui la fiecare instructorul sa decida daca mai are nevoie sau nu, dar instructorii de sofat sunt niste incompetenti in general in Romania, 90% nu ar merita sa profeseze pentru ca daca stii sa conduci perfect nu te face neaparat un instructor bun.

  2. Și eu am zis mult timp că nu voi lua niciodată permisul, că nu-mi trebuie, dar apoi a tot început să mă tenteze ideea, și mi-am dat seama că vreau să am carnet, apoi am descoperit că îmi și place să conduc. Mai am puțin emoții prin oraș, dar ușor-ușor scap și de astea.

  3. De-acord cu tine, mai putin partea ca in 10-20 de ani condusul o sa fie interzis. Maxim ai de ales intre a conduce tu sau a te lasa condus (gen pilot automat la avion). Maxim. De interzis condusul nici vorba.

  4. Cică unu’ Costel îl întreabă pe Dorel:

    De ce nu ai maşină şi carnet?
    N-am nevoie. Mă ajută prietenii mei ori de câte ori am nevoie să car ceva cu maşina.
    Aşa am zis şi eu când toţi prietenii mei s-au însurat şi eu nu.

  5. Este o eroare să crezi că maşina îţi este de folos doar pentru agrement. Pănă nu o ai, nu ştii ce pierzi. De exemplu, timpul pierdut căutând prin magazinele din oraş căutând ceva poate fi redus drastic dacă nu depinzi de alte mijloace de transport. Asta dacă timpul înseamnă ceva pentru tine.
    Dealtfel, există şi categorii de maşini pentru diferite nevoi (de oraş, pentru drum lung, de teren, etc).
    Pe de altă parte, e adevărat, experienţa necesară condusului fără griji se capătă după 50-100 mii km. De aceea condusul pare dificil la început.

    • “Până nu încerci nu știi ce pierzi” e argumentul drogaților. Practic e argumentul care spune: “poți trăi fericit fără, dar dacă încerci nu mai poți fără”. Deci nu e un argument – și cred eu că generația nouă a înțeles asta și renunță la mașină mult mai ușor ca noi.

    • Meştere, toţi am avut temeri la început, nu ne-am născut talentaţi. Doar că le-am depăşit. Iar tinerii renunţă la maşini pentru că pentru ei nu există presiunea timpului, nu că ar fi mai “inteligenţi”.

    • Oho ! Dacă ai timp să te mai şi joci pe calculator, atunci chiar nu ai presiune ! Ceea ce simţi acum e nimic faţă de ceea ce o să simţi mai târziu, când ai familie şi responsbilităţi şi trag toţi de tine !
      Eu nu m-am mai jucat de peste zece ani.

    • Știu destui oameni cu familie și responsabilități care au timp să se joace, fără probleme. Mai e chestia și de atitudine personală

    • Sigur că există ! În care majoritatea mai au părinţi/socrii/frăţi/surori care să-i ajute la/preia din responsabilităţi !
      Însă pe mine nu mă mai pasionează jocurile virtuale. Dacă odată la şase luni îmi vine “setea” de a mă juca, îmi trece repede în câteva ore. Prefer realitatea şi jocurile logice (şah, sudoku, blocks, etc).

  6. presiunea timpului, magazin…ahahaha. Amuzant.

    am masina (chiar doua acum) dar la munca tot cu metroul merg. Si…ca tot da caldura, scot bicicleta la produs. Nu are legatura cu ecologia sau arsul de calorii, dar ca timp in urban doar motorizatele pe 2 roti ma bat. (uneori nici alea)

  7. Macar de-as fi facut si eu ca tine. Eu mi-am luat carnetul acum 100 de ani si de atunci mi-e frica sa ies pe strada, ca poate mai sunt si altii la fel de priceputi ca mine. De condus nici nu mai zic…

    • Este recomandat ca timp de un an de zile să circuli alături de cineva mai experimentat în condus. Acesta te poate sfătui asupra deciziilor de luat în situaţii critice, neacoperite de cursuri. Aşa se prinde experienţă şi se depăşesc temerile.

    • E vorba ca tu să conduci, nu celălalt. Celălalt intervine în cazul în care nu eşti sigur care este manevra legală. De recomandat să nu fie cineva cicălilor.

  8. Ultra-conformismul procustian e cam cea mai mare hibă a societății românești. Ultra-conformismul feroce există în condițiile în care marea majoritate a oamenilor își dau seama că trăiesc într-o societate coruptă.