Vechiul Internet

Cei mai mulți dintre cititorii mei nu își mai amintesc o epocă fără facebook. Fie pentru că pe-atunci Internetul nu era la fel de interesant și găseai chestii care te interesau pe tine direct prin Google (sau search-engine-ul de la yahoo, ce vremuri!), fie pentru că multă vreme Internet a însemnat yahoo+messenger+IRC.

Prima oară a fost mailul. Aveam o adresă de mail de la liceul de informatică, netul primit printr-un modem mult prea lent. Ăsta era internetul offline, cel pe care mulți nu îl cunosc; totul se întîmpla cu o întîrziere de una-două zile.

Apoi, Internetul ‘pe bune’. Pentru mine a fost vorba de Yahoo, în mare parte. Search engine-ul de la Yahoo era singurul mod de a găsi ceva pe net. Pentru materiale recomandate foloseam directory-ul de la Yahoo (mai tîrziu pe cel de la dmoz). Internetul nu era încă sufocat de reclame ci, mai degrabă, de o tonă de design de proastă calitate. Pagini urîte, statice sau cu cîte-un gif ici-colo.

Și apoi a venit august 1999 și Unisys a schimbat termenii de folosire ai GIF-urilor. Așa a apărut prima campanie de ‘ardeți toate gif-urile’. Pe atunci, însă, gif-urile erau singura formă de animație pe care o aveai.

Și lumea s-a mutat mai departe. Desigur, despre procesul Unisys aflam chestii de pe slashdot. Cel mai puternic grup de discuții din România era RLUG, iar trolii precum Picardul erau cu zece clase peste ceea ce se întîmplă acum în Internetul public românesc.

Remember ICQ? ICQ încă există, și a devenit una din epavele internetului, mîncat de advertising și spam. ICQ avea în 2001 100 milioane de utilizatori, iar statutul de veteran al rețelei îți era dat de numărul de cifre din ID. În 2002 ICQ au lansat ultima versiune ad-free; după care a enervat pe toată lumea adăugînd reclame. Lumea a renunțat la ICQ, deși acum China e toată pe QQ, o alternativă pentru ICQ dezvoltată de Tencent.

Site-urile de pe geocities. Web 1.0, web-ul cel criminal de urît, a fost web-ul Geocities. Cu un editor web care îți permitea să faci cele mai oribile pagini posibile, Geocities a fost multă vreme scursura internetului.

Friendster. Myspace. Dar înainte de ele, site-urile de matrimoniale, și Yahoo! Games. Add-in-ul de la Macromedia, care a apărut cînd eram prin facultate. “Un add-in! Cine o să își instaleze un add-in atît de aiurea care să nu fie Java???”. Dar lumea a instalat add-in-ul, care era distribuit cu CD-ul CHIP. Tot pe CD-ul CHIP veneau trailere, uneori un RedHat… chestii mișto, pe care altfel le downloadai în cîteva ore bune (dacă nu zile bune). Un download manager era absolut necesar, și site-urile care nu suportau resume la download erau absolut infernale.

În jurul lui 2000 RDS începe să crească, și ajunge prin casele oamenilor; prin Brașov mai tîrziu, prin alte locuri mai devreme. Dar multă vreme lumea încă mai face dial-up pe modem-uri, iar Romtelecom introduce tarifele de noapte de Internet. Lumea începe să stea mai mult pe net. Unde? Pe mIRC.

Internet cafe-urile. Le mai țineți minte? Pline de soft piratat, pe cele mai slabe calculatoare din lume se băteau zeci de oameni. Știți cum era să stai la coadă ca să plătești pentru o oră de Internet? Mulți dintre voi mă îndoiesc că știți, din fericire.

IRC-ul e o poveste specială. Primele povești de dragoste pe Internet, prima călătorie după fundul unei tipe pe care nu o cunoșteam deloc, și o groază de chestii interesante pe Undernet, apoi pe DalNet. Mania IRC a durat cîțiva ani, ani în care au apărut din ce în ce mai mulți oameni online. Oameni veniți din Internet cafe-uri sau, din ce în ce mai mulți, de-acasă.

Pe IRC a început download-ul de muzică. Apoi Napster, apoi Audio Galaxy. Gnutella. DC++. BitTorrent. Am devenit maeștri la furat orice fel de material. În aceeași colecție cu albumul de petrecere al lui Adrian Copilul Minune găseai cărțile de la O’Reilly sau un pachet de cărți cu filosofie, majoritatea luate de pe ceea ce avea să devină Project Gutenberg.

Maddox. L-am descoperit prin 1999 sau 2000, pe vremea cînd mă distram cu pagina lui sau cu BOFH, ca admin la facultatea unde și învățam. Prin 2001 îmi doream să scriu, la fel ca el. Am renunțat la idee (nu prea știam engleză) și m-am angajat ca programator. Am scris ceva texte, dar prea puțin; multă vreme le-am ținut pe un site ‘ca Maddox’, dar curînd mi-am dat seama că nu mai merge.

Blog.com. Acolo mi-am făcut primul blog prin 2005. Mi s-a părut interesantă ideea, însă site-ul era sub orice critică. Am încercat apoi mai multe variante, și WordPress mi-a fost cel mai potrivit. Din 2006 sunt pe WordPress, și pot spune că am avut activitate reală ca și blogger. Jurnalele de deviantArt sau micro-blogul slashdot nu se pun; nu am avut nimic real de comunicat acolo (deși, mint, pe deviantArt am avut).

Slashdot, Club Romantic, RLUG au fost într-o vreme site-urile pe care tot stăteam, alternativ cu irc pe #mumu sau pe undernet. Încet-încet, însă, am renunțat la IRC.

Undeva prin 2010 cred că m-am logat ultima oară pe Yahoo Messenger. Apoi am tăiat și chat-ul de la gtalk. În 2013 Google Reader s-a închis. Am trecut pe feedly, și am păstrat contul de twitter.

Azi de dimineață am dat logout din Facebook. Duminică, poate, o să deactivez contul de Facebook.

Acest blog are peste 1300 de articole. Unele sunt mai comentate ca altele, dar ce observ e că lumea nu mai citește. Mulți comentează numai și numai după titlul pe care l-am folosit. Textul e obositor, e greu, trebuie parcurs. Oamenii din 2014, spre deosebire de cei din 1994, se opresc la început. Poate că e cazul să scriu doar titluri. Sau poate că e cazul să nu mai scriu deloc. Nu știu, voi vedea.

Ăsta nu e efectul facebook. E efectul unui asalt de informație care te obligă să reduci timpul pe care îl acorzi fiecărui articol. Nu cauți informație ‘adîncă’, ci cauți un titlu scurt și elocvent.

De cîțiva ani facebook-ul a fost cel mai reprezentativ în sensul ăsta, dar nu singurul. Pe facebook lumea a postat o groază de prostii. Sunt milioane de exemple de cum să nu folosești facebook. Și pentru că m-am săturat de pozele cu copii, cu pozele de slabă calitate din vacanțe, de 100happydays care se întind pe 300 de zile pentru că efectiv nu ai cum să ai 100 de zile fericite una după alta, de titluri senzaționaliste din ziare ‘quality’… Pur și simplu îmi tai sursa.

Prea mult zgomot. Și nu o zic numai eu. Zilele astea au dispărut de pe facebook doi dintre oamenii cei mai valoroși din online-ul românesc. Arhi a spus că vrea să miroasă florile, iar Vali nu a spus nimic. Și deodată sursele mele de informație au rămas mult mai sărace. Pentru că facebook nu mai e de prea multă vreme un instrument de păstrat contactul cu prietenii. Pentru că nu știu dacă mai există noțiunea de prieten.

În Atlas Shrugged, oamenii de valoare intră în grevă, din cauza felul în care societatea a evoluat. John Galt este inițiatorul mișcării, și, după ce descoperă o zonă ascunsă în munți, își face o colonie pentru oamenii de valoare care se retrag din societate.

Nu știu dacă există un John Galt pentru online-ul românesc. Mi-aș dori să existe. Și dacă există, să mă cheme și pe mine.

whoisjohngalt-final

Comments

Vechiul Internet — 49 Comments

  1. interesanta postare. am citit cap-coada. mi-ai adus aminte de unde am pornit si eu, de acolo, de jos

  2. Mirc. Asl pls?

    Era tare cand credeam ca de cealalta parte a firului e vreo gagica. Sau Y Mess. Mult am mai stat pe acolo. Era prin vremea in care descopeream jocuri ca Hercules and Moto GP. Ce grafica areau dom’le. mult mai faina decat Prince din 1997. Nu te puneai.

    Facebook este pentru mine, asa cum am mai zis, o sursa de stiri si gasesc multe lucruri acolo. Mai folosesc pentru grupuri si pentru un chat urgent cu unul, altul. Inca imi este foarte utli.

    Apropos, si eu il urmaresc pe Maddox.

  3. Un articol nespus de realist. Tin minte ca pe actuala sotie o scoteam la un internetcafe, nu erau locuri, statea in bratele mele si ii aratam cum sa navigheze cu NETSCAPE!!!!!!!!!!!!!

  4. MirC…miss you so much :)) Datorita lui am ajuns in Oradea si Zalau pentru intalniri :)) Ore intregi pierdute la caffeuri, unde plateai 3 ore primeai 1 gratis. Este ceva de povestit nepotilor.

  5. He he, începând cu 10 seara știam cu toții, după sunetul modemului, când am prins legătura pe contul gratuit de xnet 🙂
    În altă ordine de idei, Information Overload e un fenomen global și mulți nu-l înțeleg sau nu-și dau seama. Știu pe cineva care mi-a spus că trebuie să intre pe profilul soțului ca să vadă ce postează, pentru că pe wall nu-i vede postările. Trageți voi concluziile 🙁

  6. Ha! Eu foloseam Metacrawler, care a murit în anonimat. Nici nu mai știu de ce. Am mai avut adresa de e-mail la emoka.ro. Cât despre închisul contului de Facebook, nu merge, pe unii oameni doar acolo îi găsesc, altfel nu știu cum să dau de ei.

  7. Hm, daca nu gasesti lucruri interesante (sau oameni interesanti) pe Facebook si daca crezi ca fara cei doi bloggeri (valorosi) online-ul romanesc e mai sarac, ai probleme cu imaginatia si nu numai. Ma rog, depinde acum si ce vrei si cum stii sa cauti. In rest, vezi ca Yahoo nu era singurul motor de cautare in epoca dot-com bubble. Mai erau si Altavista, Lycos sau Dogpile. Detalii.
    Pentru cineva care e “vechi” pe net, nu prea ti-ai facut temele.

  8. Pingback: Întrebarea ardentă a zilei

  9. Vremuri, intr-adevar. Vremuri pe care mi le amintesc cu placere (am avut acces la Internet de prin 1996, la dial-up de prin 2001 si cablu de prin 2004, Valcea fiind printre cele mai “conectate” orase la momentele respective), vremuri pe care insa nu le regret 🙂

    P.S: Desi ma irita teribil, inca tin Yahoo Messenger pentru fix doi oameni 🙂

  10. @eftimie: e adevărat, pe unii oameni doar acolo îi găsesc. Deocamdată am dat log-out. E un pas înainte; las integrarea cu Twitter să mai posteze pentru mine. Mai departe, nu știu. Cred că mail și twitter ar fi cele două modalități în care sunt de găsit. Dar ai dreptate cu faptul că pe unii oameni doar acolo putem să-i găsim 🙁

    Metacrawler a fost aruncat la gunoi cînd Google a reușit să scaneze mai mult de un miliard de pagini. Nu avea nicio șansă: google venea cu o idee care a rupt gura tîrgului, să folosească rețele distribuite pe hardware ieftin de tot. Nimeni nu credea că o să meargă, dar Google a reușit, și cu ajutorul lui MapReduce, de exemplu…

  11. Mda am prins toate vremurile astea la care as adauga meciurile de Starcraft pe battle.net, prin modem inca din 98 – nenumarate disconnect-uri si nervi varsati.
    YMessenger inca folosesc, am peste 20 oameni online tot timpul. Il prefer oricand in locul mess-ului de facebook.

  12. Misto articolul. Vremuri de mult apuse. Evoluam, nu ? 🙂 Avem alte nevoi, alte prioritati.

  13. @Trubadurul: cred sincer că dacă Vali și Cetin s-ar opri din scris online-ul românesc ar fi mult mai firav. Nu mulți își dau seama cît înseamnă să-ți dea link unul din cei doi.

    Nu am vrut să fac o istorie a întregului internet vechi. Da, aveam și eu mailul la lycos. Da, lipsește Kazaa, lipsește altavista, northern lights, etc. E o istorie afectivă, personală.

  14. @krossfire: Yahoo messenger a rămas norma multă vreme. Poate îi convingi și pe ceilalți doi să se mute pe ceva mai nou… Și eu am lăsat mulți oameni în urmă pe ym. Nu ‘regret’ nimic.

  15. @ButcheR: În Brașov s-a început cu Warcraft 2, s-a mers pe Starcraft multă vreme și apoi Counterstrike, la concurență. Cafe-urile au devenit play-networks, înainte să dispară complet.

    @Marian: merci. Da, mirositul florilor… are multă dreptate Cetin.

  16. Daca privesti pur bloggeristic, prin prisma traficului ca masura suprema a “valorii”, da, total de acord. Doar ca unii mai au si alte sublere personale.

    • @Trubadurul: o să sar peste eufemismul aruncat, și o să iau în serios problema pe care o pui. Valoarea lucrurilor pe care cei doi le promovau prin activitatea lor e mult peste valoarea elucubrațiilor care se promovează prin Internetul românesc. Dar nu e vorba numai de ei doi, ei doi sunt doar cele mai importante exemple.

      Traficul ăla înseamnă că mesajul tău ajunge la mai mulți oameni, atinge mai mulți oameni, atinge scopurile mai eficient. Tu poate ai alte șublere, și să fii sănătos, or fi bune. Bravo. Dar valoarea ascunsă la 5 metri sub pămînt e tot valoare potențială, inutilă dacă nu poate fi folosită. Poți să scrii dumnezeiește dacă nu te citește nimeni. Deci da, ‘bloggeristic’ vorbind, traficul nu e bun doar pentru că îți poate aduce bani, ci și pentru că ceea ce scrii ajunge la mai mulți oameni.

      Și vezi că nu vorbesc de ‘blogosferă’, sau alte mizerii.

    • cyber411 nu am folosit, nu știu ce e, cît despre dischete, sunt lucrurile pe care nu le regret. Nu am deținut nicio dischetă care să nu se facă praf după 10-20 de folosiri.

  17. pfai ce de amintiri!!! dischetele alea pe care imi salvam la facultate referatele, mIRC, yahoo si northern lights! e-hehe…..

  18. Reteaua din facultate pe BNC si Novell, terminalele linux si browsere ca lynx sau links .

    Browserul grafic – arachne pe novel – grafica color nene – http://en.wikipedia.org/wiki/Arachne_(web_browser) .
    e-mail pe hotmail sau lycos si cautari pe altavista – http://en.wikipedia.org/wiki/Altavista

    Jocuri on-line – MUD ( Multi-User Dungeon ) http://en.wikipedia.org/wiki/MUD_client si http://en.wikipedia.org/wiki/MUD .

    Innainte de IRC ( sau in aceeasi perioada ) existau camerele de chat ( un web chat ) – nu mai stiu paginile dar am acasa agenda .

    si nu in ultimul rand bookmarku’ la purtator – agenda mica de buzunar .

    Oare sunt asa de batran sau a evoluat “internetu” asa de repede ?

    • @Cătălin: Nu a evoluat internetul atît de mult. Doar că MUD-ul acum e 3D, și lume mai multă în el.

      Am uitat de MUD. Lovely times 😀

  19. N-am spus ca nu e bun traficul, am spus doar ca nu are neaparat legatura cu valoarea unui blog, din perspectiva personala. Adica poti sa ai blog interesant si traficat (mai rar, daca e sa ma intrebi pe mine), blog neinteresant, de tip can-can/libertatea, si traficat, blog interesant si cu putin trafic (sunt destule) si blog neinteresant si fara trafic, cea mai trista combinatie. De aceea cred ca puteai sa aduci (si) alte argumente in sprijinul celor doi preferati ai tai, nu traficul.

    • @Trubadurul: Nu traficul era argumentul pentru calitatea lui Cetin și Vali, tu ai decis că ăsta e argumentul. Eu ți-am zis că traficul nu e un lucru rău. Hai, mai gîndește-te dacă nu cumva te ‘cerți’ cu mine doar ca să te afli în treabă.

  20. era un … nu stiu cum sa ii zic. indexer pentru searchuri ? cauta simultan pe mai multe motoare de cautare. si le afisa frumos. (pentru vremurile alea). oricum, tin minte ca imi dadea rezultatele mai ok decat yahoo/altavista.

    • Da, e normal, dar atunci era și mult mai ușor de făcut așa ceva. Indexerele acelea încă mai funcționează, și una din temele avansate de la facultate era să scrii un astfel de metacrawler (pentru că Metacrawler făcea asta, afaik). Da, dădea rezultate un pic mai ok decît y! sau altavista, dar folosindu-se de rezultatele lor nu puteau să dea super-calitate față de ele.

      Google a venit și a șters cu toți pe jos.

  21. Cu toate ca nu am trăit la fel ca tine internetul, eu fiind ceva mai tânăr, îmi aduc aminte de nopțile din cafe-uri în care ne jucam pentru că plăteai 3 ore și stăteai “full night”.
    Îmi aduc aminte de mIRC și comanda de logare pe undernet cu /msg x@…
    Cred că evoluția asta a internetului e un lucru care se întâmplă cu orice devine “mainstream”. Și nu știu cât la sută din așa numita evoluție nu e de fapt, involuție..
    pe mine unul mă sperie traficul generat de cancan, buzzfeed si toate porcăriile de site-uri de senzațional.
    Observ însă că din punct de vedere al educației, pentru că în acest domeniu activez, tot mai mulţi caută conexiunea reală, autentică și nu doar informația..
    Cred că același lucru se întâmplă și în online, cred că vor apărea mai mulți oameni în prim plan prin comunități, oameni care vor încerca să strângă în jurul lor o comunitate.
    Dar mai e până acolo.
    Apropo de vali și arhi, au rămas singurele bloguri pe care le citesc regulat, iar arhi are o medie de 44 de comentarii pe articol. Ori sunt bloguri care zic că au o comunitate în jurul lor și nu au mai mult de 5 comentarii pe articol.
    PS cu toate că e primul comentariu, îmi place foarte mult cum scrii 🙂 sper să continui.

    • @Razvan: Eu sper că oamenii încearcă să găsească comunități, conexiuni reale. Uneori îmi pierd speranța, alteori însă mai văd semne surprinzătoare, care arată că totuși tehnologica nu ne-a alienat.

      În legătură cu continuatul… să vedem 🙂 Nu am niciun articol programat, și de fiecare dată mă las de blog pînă la următorul articol. Uneori, mă las de două ori pe zi.

  22. “@Trubadurul: cred sincer că dacă Vali și Cetin s-ar opri din scris online-ul românesc ar fi mult mai firav. Nu mulți își dau seama cît înseamnă să-ți dea link unul din cei doi.”

    Deocamdata e singurul argument adus inca de la inceput de tine, vezi comentariul de mai sus. Daca iti validezi valoarea (si) prin faptul ca primesti un mult-slavit link de la cei doi, da, ok, e de inteles. O bataie aprobatoare pe crestetul capului 2.0. Asa, cantitativ vorbind. Altfel, e de dorit sa ne diversificam…valorile.
    Si doar cei cu probleme de un anumti fel se cearta pe net. Restul oamenilor (rationali) discuta.

    • @Trubadurul: deci vrei să te cerți cu mine just because. În general oamenii ăștia promovează un articol de-al tău dacă e bun. De bine de rău materialele pe care le recomandă sunt de calitate, și sunt cam singurii care recomandă constant materiale de calitate. Ca să nu mai pun la bătaie faptul că ei înșiși sunt producători de conținut de calitate.

      Dar ești liber să nu înțelegi nimic din ce zic eu. Am problema asta de comunicare, mi-o recunosc. Unii oameni nu citesc aceleași cuvinte ca și cele pe care le-am scris. Unele idei se pierd pe drum

  23. Excelent articol. Mi-a amintit de noptile petrecute la cluburi de computere prin 1996-97, urmate de primul modem de 33.6 kbps cumparat de la Metro, cu care imi verificam mailul de cateva ori pe zi. Altavista. Pagini salvate ca sa fie citite mai tarziu (costa sa stai conectat). Nopti albe ca era mai ieftin noaptea. Vremuri in care hastagurile erau canale de mirc #mp3jukebox. Si cum ziceai si tu, trolli inteligenti.

  24. voi vorbiti de o istorie “mai noua” a Internetului. dar a apucat cineva e-mail-ul prin serviciul UUCP? prin care inclusiv faceam “download” programat la continut de pe ceea ce atunci se numea incipient WWW. dar BBS-urile? usenet…

  25. well, eu am inceput prin ’94-’96… ma consider si eu un “senior” al internetului si da, timeline-ul ii corect. Ai uitat de altavista.com ca si motor de cautare, mai bun ca si Yahoo/Lycos la vremea aceea. Sau de sursa eterna de serials, astalavista.box.sk . Sau de fosi.da.ru
    hah.. cand intram pe #romania erau maxim 15-20 oameni… Dan96, Carmenita, DanyS, etc.. 🙂
    Hah, care mai stie povestea cu Metalu’ (cica primul hacker roman, odata i’am intrat pe BBS si m’a pus sa-i trimit buletinul prin fax ca sa-mi validez identitatea, ce naiv eram 🙂

  26. mIRC :)) dupa 5 ore de agitatie cu “una” din alt oras , conversatii stufoase , eram umflat tot :)) imi zice ca o cheama “Costel” si se plictisea

  27. Volumul de informatie este mare pentru ca vrem noi sa devoram cat mai multa, Nimeni nu te pune sa citesti toate prostiile, sa vezi toate pozele cu plozi sau cu ciorbe de pe Faceshit. Internetul meu se rezuma la activitatile de serviciu, cateva bloguri, 9gag si ceva dating (inca mai sper ca printre miile de profile fake o fi si ceva bun). Facebook este pentru a promova pagina de la munca iar twitter nu am folosit niciodata.
    Poti sa selectezi liber ce sa vezi si ce nu, nimeni nu iti baga continut be gat. Excesul de informatie te chiauneste si nu mai intelegi nimic, mai bine putin si bun. Decat sa ma uit la poze cu plozi si la citate filozofice, prefer sa joc sau sa rejoc ceva pe pc sau consola si sa-mi ocup timpul cu ceva care imi place.

  28. abundenta de informatie inutila de pe internet e o bula care sta sa se sparga, o bula care ne obosete fizic si psihic. eu unul in afara de jocuri online (CS, L4D2…) , la altceva nu prea mai folosesc netul pe persoana fizica.

  29. Dorin: Stii ce-i fain? Tocmai pentru ca Yahoo a fost lasat in urma de multa vreme (si pe buna dreptate – e o mizerie din punct de vedere software), e foarte pustiu si liniste pe-acolo :))

  30. Internetul vechi a creat acele lumi “virtuale”, în care te poţi exprima fără a fi necesar să-ţi dezvălui identitatea. Chiar de pe vremea BBS-urilor s-au creat camere de chat, în care intrai în dialog”online” cu oricine de pe planetă.
    Şi apropo de intimitate, nu văd la tine un articol despre WiFi-ul cu buletinul (ultima propunere de lege ce obligă furnizorii de WiFi gratuit de prin baruri, restaurante, hoteluri, etc. să-ţi ceară datele personale şi să le stocheze şase luni).