Mai așteptam să se strângă câteva cărți citite, dar până la urmă ura este subiectul numărul unu în societatea noastră azi, ne vom prezenta la vot să alegem între un om care trăiește din ură și un om care măcar mai are un minimum de decență, și cartea despre care vreau să vă povestesc explică foarte clar cum am ajuns în punctul ăsta.

Zilele astea avem de-a face cu cele mai halucinante lupte politice; desigur, e ultima zi de campanie electorală și cu cât lași mai multă informație capabilă de a încurca jocurile altora, cu atât mai bine. Notabil, Lasconi a „găsit” niște poze cu Nicușor Dan fotoșopat și a aruncat acuzația - suficient cât să îl acuze pe Nicușor Dan în fața electoratului pe care teoretic l-ar avea în comun. Am mai zis și în postarea anterioară că mi se pare halucinant ca persoană publică să crezi o poză care ajunge pe internet, fără să-i verifici sursa temeinic.

Pe scurt.

1. Donald Trump „face glume”. JD Vance „face glume”. Cam asta e singura apărare pentru toate prostiile pe care le zic oamenii ăștia în ultimele 3 luni. Doar că nu au fost trimiși acolo să facă stand-up, ci ar trebui trași la răspundere pentru fiecare cuvânt. Da, adică România are obligația eternă să-i reamintească lui JD Vance cum a mințit în legătură cu România în deplină cunoștință de cauză.
2. Băieții ăștia mint cu bună știință. Aparatul de guvernare american are la dispoziție cea mai sofisticată rețea de informare. Nu poți să minți în legătură cu, de exemplu, tarifele pe care le impune Uniunea Europeană.
3. Dacă e să credem că Donald Trump mai are un minimum de umanitate și decență și de fapt ce spune el este informația care se prezintă, trebuie să înțelegem că în momentul ăsta cea mai puternică persoană de pe acest pământ este influențată de pozele pe care le face Gigica dimineatsa la cafelutsă. Repercusiunile sunt dezastruoase.
4. George Simion copiază exact aceeași indiferență la informații, omul reacționează pe vibe-uri și trenduri. Doar că ăsta e un mod în care faci politică in 2024. Nu mai e un mod în care faci politică în 2025, și chiar și cei mai aprigi fani au început să aibă dubii în legătură cu el.
5. Uniunea Europeană și China răspund ambele cât se poate de corect la atacurile lui Trump. Trebuie să fii tâmpit sau jurnalist să nu-ți dai seama că, prima, chinezii nu au absolut nimic de pierdut - SUA trebuie să le plătească foarte mulți bani și în curând o să vină niște scadențe - ca să plătească sumele respective banii ăia trebuie să iasă de undeva și Trump tocmai distruge sursele de venituri, și, a doua, UE nu are nimic de câștigat dacă se ia la harță cu SUA, dar asta nu înseamnă că răspunsul Uniunii e slab. Poate că Trump se laudă că „vin să mă pupe în fund” - dar Uniunea nu poate să se lupte foarte public pentru ca americanii să aibă prețuri mai bune la produsele pe care le cumpără.
6. Rusia e foarte des invocată, dar e mai degrabă un instinct de pe vremea războiului rece - realitatea e mult mai sumbră, și de fapt împotriva diverselor țări din Europa și SUA conspiră niște grupuri foarte bine organizate și foarte bine coordonate. Oamenii ăștia au făcut miliarde pe bursă de la toanele lui Trump, și vor continua să facă bani. Un prostovan ca Simion e ieftin, îi dai o găleată cu mălai și ulei și gata. Băieții care fac bani din destabilizare își permit mai mult de-atât.
7. Evident, nimeni nu vorbește de viziunea pe termen lung. Trumpiștii, suveraniștii, sunt toți pe ideea „să dăm foc la ce avem ca să ne-ncălzească acum”. Trumpiștii sunt practic Planeta Maimuțelor în care maimuțele nu sunt afectate de super-inteligență, ci de super-agre… Ok, trăim într-un scenariu Planeta Maimuțelor, unde indivizi incapabili să mânuiască instrumente sofisticate au fost puși la butoanele acestora.
8. Și nimeni nu pune întrebările importante și nimeni nu discută despre întrebările importante nici măcar în campania electorală pentru alegerea președintelui. Speranța mea secretă e că alegerea pe care o vom face va fi suficient de inteligentă cât să înțeleagă rolul Uniunii Europene și să contribuie constructiv la sporirea unității pe continent.

O să citez un pic wikipedia aici, pentru că e mai simplu. Ideea de a plasa animale cu sânge cald într-o mină (de cărbune) pentru a detecta monoxidul de carbon a fost propusă de John Scott Haldane în 1895. Canarul a fost folosit din 1896; și destul de târziu în secolul XX s-a folosit în mine un canar pe post de santinelă. Păsările, mult mai susceptibile a se îmbolnăvi de la monoxidul de carbon, arătau semnele de intoxicație mult înaintea oamenilor, care aveau timp să-și folosească mijloacele de protecție respiratorie sau să evacueze locul. Pentru că muncitorii în mină nu sunt totuși niște bestii fără suflet, păsările erau puse destul de des în cuști cu propriul lor rezervor de oxigen, pentru ca să poată supraviețui după ce au arătat semnele de îmbolnăvire.

De vreo două ore mă chinui cu o postare despre beția de cuvinte și felul în care românii se îmbată cu cuvinte fără sens, că vorbim de declarații politice demagogice, de postări de bloggeri care mint cu spume sau de urări în care nonsensul și erezia își dau mâna precum (citez) „Lumina Sfintei Invieri să vă umple inima cu cele patru taine divine credință iubire speranță bucurie”.

Câteva lucruri de urmărit zilele astea. Nu știu dacă o să devină o treabă recurentă, așa că nu îi dau număr de serie, dar vedem ce se întâmplă.

Anul ăsta am luat decizia de a renunța la Goodreads - încă un pas spre închiderea dependenței de serviciile firmelor americane de tehnologie. Nu am un înlocuitor foarte bun pentru el, și cred că o să fiu mai calm dacă nu mai am zeci de oameni revoltați că vezi doamne am scris de rău de prințișorul Cărtărescu. Scriitorii români o să răsufle ușurați. Deocamdată o să-mi iau notițe separat și o să public pe blog din când în când.

Zilele astea circulă zvonuri că s-ar revizita un pic GDPR-ul. GDPR este un regulament de folosire a datelor utilizatorilor - este folosit de către statul român pentru a refuza să-ți dea informații concrete deși ești îndreptățit să le obții, și este ocolit pe cât e posibil de către firme pentru că e încă o bucată de legislație care trebuie respectată.

Cum ziceam, săptămâna trecută am fost plecat din țară și, decizie personală, nu mi-am târât laptopul peste tot - m-am auto-limitat să folosesc doar telefonul mobil pentru tot ce am avut nevoie. Cu alte cuvinte vreme de o săptămână am fost izolat social și tehnologic.

De doi ani am auzit de revoluția modelelor lingvistice masive, numite „inteligență artificială” pentru a suna mai deștept în presă. Am auzit cum deja 25% din codul de la Google este scris de AI. Rolul acestei postări este de a vă tempera un pic entuziasmul.