10 ani de Băsescu rezumați într-o rochie prea scurtă

Toată lumea și-a făcut bilanțul de Băsescu. Dacă aș fi citit ce scrie Internetul (ceea ce nu fac, fiind într-o pauză mai mult decât necesară) probabil că aș fi dat de entuziaști ai lui Băsescu, care vor enumera mii de calități pe care președintele nostru nu le-a avut, și de entuziaștii spălați pe creier care s-ar fi oțărât că au scăpat în sfârșit de regimul criminal Băsescu.

Ambelor tabere le urez multă sănătate, fericire și spor la muncă. Pe președintele României l-am apreciat și l-am susținut chiar și când actualul președinte îi ataca legitimitatea funcției. Pe Traian Băsescu nu îl cunosc suficient cât să mă pronunț.

Ce știu e că ultimii zece ani au fost anii cu cea mai rapidă modernizare a României. Ah, sigur, suntem departe de unde ar trebui să fim. Modernizarea e inegală. S-au mai născut niște corupți, dar în sfârșit unii au început să intre acolo unde le e locul. Însă România de acum zece ani pare desprinsă dintr-o preistorie tragică a civilizației, cu ziariști bătuți, cu un control inuman exercitat de stat, Stat care era la îndemâna adevăratului autocrat, Fulărel Burberry.

Băsescu nu a fost un “el însuși”. Cu toate acestea, am auzit prea mulți oameni care s-au plâns de nedreptățile regimului care, de bine, de rău, le-a păstrat țara intactă în mijlocul celei mai puternice recesiuni din 1929 încoace. Românii au început să respire, au învățat că au drepturi, chiar dacă nu prea știu cum vin responsabilitățile. Dar încep să le învețe și pe acestea. România e schimbată puternic.

Nu este vina sau meritul lui Băsescu, ci un pic din cele două, plus foarte mult venit din partea unor oameni care au învățat să gândească și singuri. Ah, da, unii s-au aruncat în brațele altor minciuni, au dat-o catastrofal cu Pungești-uri și #unitisalvam-uri. E natural: oamenii liberi sunt liberi să facă prostii mai mari ca ei. Dar învățăm cu toții, ca societate.

Și învățăm că există și altceva decât actorii principali. Că putem să dăm, să facem mai mult pentru cei din jur. Că putem sa facem ceva pentru noi. Sunt zece ani în care ne-am maturizat.

După cei zece ani de Traian Băsescu, vine un președinte al cărui mare defect e rochia cea scurtă a Primei Doamne, la inaugurare. După un președinte spumos, cu răspunsuri geniale pentru cei care îl întreabă (Antena3 e aici? Nu, aici e doar presa), urmează un președinte care ne arată că nația nu mai are pic de umor. Nu e din vina lui că nația nu mai are pic de umor, ci e vina ‘factorilor de influență’ din presă că singurul lucru pe care sunt în stare să-l comenteze e lungimea rochiei primei doamne.

Știu, o să vină oameni care o să îmi explice: “da’ cum se face, mă, să vină Prima Doamnă în fustă așa scurtă? RUȘINE!” Ei cred că acest aspect e important, și nu o să reacționeze la faptul că, din toată ceremonia de învestire, singurul lucru pe care l-au reținut e o fustă discutabil de scurtă. Cum ziceam, nație fără umor.

Până una alta, Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni. E bine. După zece ani, e un președinte demodat pentru România. Însă dacă l-aș întâlni nu mi-ar fi rușine să merg la el, să-i strâng mâna așa, ca un “basist jegos” ce se presupune că sunt, și să-i zic un mulțumesc. Pentru zece ani de modernizare a României, pe care nu a făcut-o el, dar ne-a lăsat pe noi, ăștialalți, să o facem, și ne-a mai și ajutat ici-colo. În rest, n-am nicio treabă. Multă sănătate, domnule Președinte, ridic un pahar de Jack în cinstea dumneavoastră.

bass-player

Comments

10 ani de Băsescu rezumați într-o rochie prea scurtă — 4 Comments

  1. Trebuie sa ne imbracam in acord cu situatia, si fiti politicosi in discutie! Carmen Johannis s-a imbracat spre a merge la un café cu amicii, nu la Cotroceni, la ceremonia de învestire a presedintelui Romaniei! Afirmand aceasta, NU inseamna ca O ATAC pe prima doamna, nu o molestez, este doar o observatie pertinenta, pe care doar rauvoitorii sau idiotii nu o accepta. Pentru fiece situatie exista un cod dress, pentru scoala ca profesor, pentru piata, pentru disco,pentru Cotroceni…Nu mai fiti atat de agresivi ca nimeni nu va ataca idolii: sfantul Johannis si modesta Carmen! La Cotroceni nu se merge ca la piata, nu-ti expui ASTFEL picioarele chiar daca sunt frumoase. Uitati-va si voi la TV: Michelle Obama, Tarja Halonen,Angela Merkel, femei la putere care stiu sa isi respecte audienta. Ceremoniile de acest gen implica un anumit cod si, culmea, Carmen poate fi sexy intr-o rochie gris, sau beige, sau neagra, putin sub genunchi, mulata pe trupul ei frumos, cu maneci putin mai lungi. A fi elegant, sexy si in acord cu atmosfera este o arta. Uitati-va cum a fost imbracata Angelina Jolie la intalnirea cu regina Elisabeta: sexy si elegant, zdrobitor de frumoasa. Si Carmen Johannis poate aface acest efort, din respect pentru voi, publicul, pentru sot, pentru tara, si asta NU INSEAMNA CA O ATAC:)! Idea nu este CE ARATA d-na Carmen, idea este ca ea NU a fost imbracata in acord cu ceremonia. Ce va tot agitati ca O ATACAM?

  2. eu mă uit ca pisica în prun: ce ne chinuie grija de fusta primei doamne? asta e cea mai gravă problemă a ţării?

  3. Nu inteleg care-i problema cu rochia primei doamne. Big deal. Mda, Michelle Obama se imbraca mai bine, insa are o fata ca de menghina. Iar barba’su e cel mai prost POTUS din istorie. Deci really, n-are absolut nici-o importanta, iar cei care se leaga de asa ceva sint jurnalisti de cancan, nu jurnalisti seriosi.

    Am citit la unu’ mariciu ceva in care se ia prea in serios, pun pariu ca e din Bucuresti, prea pute a ‘buricu pamintului’:

    “Doamna Iohannis este o profesoară de engleză într-un oraș cu 150.000 de locuitori. Probabil menajată de soț, nu a apărut prea mult în lumina reflectoarelor și nu este obișnuită cu protocolul unor evenimente pompoase, cu atât mai mult cu cel de la Palatul Cotroceni.”

    Trebuie sa fii din Bucuresti ca sa strimbi din nas la “o profesoara de engleza dintr-un oras de 150.000” 🙂

  4. @DanC: Dorin Lazăr e un tip de vreo 35 de ani. Ceea ce înseamnă că a prins Iepoca Dă Haur şi primii 5-6 ani de după în calitate de elev.

    Dacă a prins acei ani ca elev, ştie foarte bine ce importanţă are lungimea fustei pentru o profesoară. Eu ştiu ce importanţă avea pentru o profesoară “din Bucureşti”. Cu atât mai multă importanţă avea pentru o profesoară de oraş industrial.