Devs (2020)

Devs este o miniserie Tv din 2020, de 8 episoade (sub șapte ore) cu Nick Offerman (Ron Swanson din Parks and Recreation) pe care o puteți vedea pe HBO Go zilele astea. Văzând titlul și primul screenshot (cel de mai jos) am crezut că e o comedioară cu o firmă de IT în care șeful firmei e un self-absorbed Silly-con Valley type, genul pe care îl vedem foarte des ironizat. Nu este.

Dacă aș fi implementat modulul de spoilers, aici era un spoiler. Așa, mai trebuie să aștepte.

Dacă aș fi implementat modulul de spoilers, aici era un spoiler. Așa, mai trebuie să aștepte.

Lily Chan, geniu al criptografiei, și iubitul ei, Serghei, lucrează la aceeași firmă software, Amaya. Amaya funcționează în mijlocul pădurii într-un campus destul de ciudat, cu o statuie enormă cu un copil. Este ziua cea mare a lui Serghei, își prezintă munca șefului firmei, Forest (jucat de Offerman), și asistentei/iubitei lui, Katie (Allison Pill). Serghei îi prezintă un model de predicție care urmărește mișcările unui organism relativ simplu. Uimit de reușita lui, Forest îl invită în departamentul lui select, numit Devs. Departamentul e într-o clădire separată de restul complexului, o clădire ecranată, extravagantă, și un mediu ultra-exclusivist. Serghei însă nu este doar un programator bun, ci și un spion, și după ce reușește să fure ceva conținut din Devs încă din prima zi, e oprit la ieșire de Forest și omul responsabil de securitatea firmei, și e omorât. Doar Lily suspectează că ceva e foarte în neregulă cu moartea lui Serghei, și începe să investigheze ce se întâmplă. și ce se întâmplă e că de fapt Devs ascunde un secret mult mai mare.

Offerman e fermecător în rolul lui Forest. Dacă e să vă dau un singur motiv pentru a urmări Devs, acela e Nick Offerman, omul îmi place cap-coadă. Forest ar trebui să fie personajul negativ, însă nu este. Fiecare apariție a lui pe ecran e plină de căldură, prezența lui departe de a avea valențe de negativitate. Și jocul lui Offerman are sens: Forest nu e neapărat personaj negativ. Mi-a mai plăcut, surprinzător, Allison Pill, deși rolul ei nu e fantastic, fiind mai degrabă în aceeași notă cu restul distribuției. Pentru că cea mai mare problemă pe care o am e că aproape fără excepție, toți joacă mecanic, robotic. Pentru Offerman, acel „robotic” funcționează, pentru interpreta personajului principal, însă, nu mi se pare.

După ce am trecut prin toată seria, e posibil ca acel joc robotic să fi fost indicație regizorală. Ar putea avea sens, însă cred că în același timp compromite spunerea poveștii. Oamenii se comportă „uncanny” - e un sentiment că ceva nu e în regulă în răceala lor și distanța dintre personaje. Este o stranietate care duce în spate cam toată povestea. După ce am terminat de văzut miniseria, nu mă mai deranjează acea stranietate, ci, mai degrabă, faptul că Devs pare o povestire scurtă transpusă pe ecran într-un film de 7 ore.

Tu cum te-ai simți dacă te-ai duce în fiecare zi la muncă aici?

Tu cum te-ai simți dacă te-ai duce în fiecare zi la muncă aici?

Este foarte puțin material; ai puține personaje, zero evoluție, mult woke-power (personajele „pozitive”, Lily și Jamie, sunt destul de San-Francisco-woke), dar, mai ales, pentru că ai o povestire scurtă spusă pe lung, ai absolut tot explicat. Devs se termină cu un episod plin de explicații, și nu mai lasă loc pentru nicio întrebare, pentru niciun mister. Cred că asta a fost treaba care m-a deranjat cu adevărat: Devs se explică întru totul, strivește corola de minuni a lumii.

Cred că e nevoie de foarte mult curaj să zici o poveste și să lași loc de mister. Într-adevăr, materialul e subțire, dar simt că seria ne ține de mână, ne ghidează la fiecare pas, închide rapid firele secundare, atent ca nu cumva să fim confuzați prea tare. Și când mai adaugi și niște personaje pline de woke-power, centrate pe sine și cu sentimentul de auto-gratificație instantanee care plutește în jurul lor, jucate de niște roboți umani, te simți foarte rapid înstrăinat de ce se întâmplă pe ecran. Poate că asta e și arta serialului, să transpună niște personaje absolut enervante într-o narațiune prelungită inutil, bazându-se pe o povestire scurtă cu idei la nivel de notițe scrise într-o pauză în liceu.

Produsul e destul de șlefuit, foarte atent la detalii. Offerman, superb. Pill este și ea robotică, dar cumva simpatică. Din păcate singurul sentiment cu care rămâi e „bă, ce bizar”. Și, probabil, treci mai departe după. Merge pentru un weekend în care e ger de crapă pietrele la propriu.

Nu este nici SF, nici fantastic, ci cel mult ficțiune speculativă.

Nu este nici SF, nici fantastic, ci cel mult ficțiune speculativă.