Cum schimbă vizualul muzica (Stromae)

Nu pot zice că sunt fan Stromae, în sensul că nu am foarte multe momente în care îi caut materialele, nu ascult foarte des în mod intenționat muzica lui. Într-un fel e o barieră de limbă, dar e o barieră falsă - după una-două-trei ascultări cu traducerea la-ndemână, recunosc suficient de multe cuvinte cât să pot fredona piesele lui. Probabil minima barieră lingvistică și faptul că nu prea ascult multă muzică electronică în mod intenționat mă ține departe de ceea ce produce, de-asta am ratat, de exemplu, „Santé” cu al lui „on célébrait ceux qui ne célèbrent pas”. Dar în căutare de recomandări noi, am dat peste piesa pe care Stromae a lansat-o pe 12 ianuarie, „L’enfer” - și inițial i-am dat drumul fără să mă uit la videoclipul ei, și nu mi-a atras deloc atenția. Neurmărind versurile (creierul meu pur și simplu refuză să încerce să descifreze franceza) am zis că e o piesă competentă, asta e, e bun așa, și mă pregăteam să închid tabul. După care i-am dat play din nou, ca să înțeleg ce e cu tipul ăla din videoclip pe care nu-l recunoșteam, și care avea o coadă de cal în cap.

În primul rând, dacă vă descurcați mai bine în engleză, Stromae a pus și traducerea în engleză în subtitluri. În al doilea rând, la o privire foarte superficială, videoclipul e ceva simplu, de pandemie, doar cu el în studio, recitând versurile, și dând din cap într-un fel care pare puțin elegant. Inconfortabil. Cam așa începe videoclipul, inconfortabil de aproape de el - și în timp ce face zoom-out, vezi o imagine din ce în ce mai clară - apoi din ce în ce mai discordantă cu ce se aude. Vizualul pare într-un alt ritm; și cumva e cea mai bună reprezentare a ideii de anxietate despre care vorbește aici Stromae.

Doar după ce i-am văzut videoclipul, doar după ce i-am văzut transformarea, doar când i-am văzut dansul și descărcarea ieșită din ritm am înțeles real despre ce e piesa asta, și am putut să empatizez cu ea. Și nu prea are importanță că e în franceză; dacă ar fi fost în engleză sau în română efortul ar fi fost identic. Versurile sunt prea calme, recitate prea „curat” pentru a transmite ideea - cel puțin la prima audiție. După ce am văzut și videoclipul, acum calmul acela din vocea lui Stromae îmi dă sentimetul ăla pe care cred că vrea de fapt să îl transmită.

Nu e prima dată când Stromae îmi face chestia asta. „Formidable” mi-a intrat în creier acum câțiva ani tot pe baza videoclipului, care mi se pare atât de bun, că inițial crezusem că e ceva piesă „freestyle” (cât de freestyle poate să fie o piesă electronică) înregistrată pe stradă la beție. De clipul de la Formidable scrisesem mai demult: mi-a plăcut foarte mult felul în care polițiștii îl recunosc, vin la el să „îl calmeze”, și când se despart, unul din polițiști îi urează „Curaj”. Mi s-a părut cea mai simpatică încurajare posibilă pentru om. Asta, și faptul că omul s-a dus să se dea în spectacol în mijlocul unui oraș în care oamenii în mod evident îl cunosc, și-l filmează cu telefoanele mobile când își dă în stambă. E evident că videoclipul ăla nu i-a ieșit fix cum ar fi vrut el, că ar fi vrut să urle mai multe din versuri în public, dar nah, atât s-a putut. Și a ieșit superb. Pentru cei care nu știu piesa, e mai jos: