Situația politică (ianuarie 2022)

Ce urmează nu e rezultatul gândirii supreme a unui analist politic infailibil, ci e părerea mea personală despre situația politică la zi. Părerea asta e formată mai degrabă prin interacțiunea cu știrile locale din Brașov, dar și cu memele politice care mai apar în presa centrală. S-ar putea să fiu complet pe lângă. Așa că să-i dăm drumul:

Clasa politică

Probabil cel mai important lucru pe care îl știm e că un sondaj a pus AUR pe locul doi în topul preferințelor politice. E interesant și nu e - oferta politică românească e de foarte multă vreme excesiv de săracă, și un partid care să strângă toți nemulțumiții n-are cum să nu crească. E mai amuzantă pierderea pe care o resimte USR-ul, care e într-o situație foarte delicată: partidul sucombă sub propriul succes din alegerile de acum un an și ceva. Dar mai multe un pic mai încolo.

PNL continuă drumul spre groapa istoriei, nemaifiind capabil să convingă pe nimeni după ce și-a dat mâna cu PSD pentru a câta oară. PNL a convins mai mulți oameni ca niciodată că votul e inutil, și că indiferent de ce ai vota, unele lucruri sunt inevitabile. Gen, PSD la guvernare. După câțiva ani la guvernare, Câțu și prietenii și-au dat arama pe față suficient de tare încât să nu mai convingă pe nimeni. Cumva, PNL chiar își dorește să devină personajul negativ, neștiind cum să-și evalueze capitalul politic și neînțelegând cum îl irosește. Dau doar un exemplu de la Brașov, unde un lider liberal (chiar și de la tineret) a găsit de cuviință să sugereze că viceprimarul Flavia Boghiu ar merita bătută. Partidul a reacționat ferm în declarații. Individul însă ne-a asigurat că știe cum se face politica, explicând că are poze cu care să-și șantajeze colegi de partid, așa că partidul a decis „că va lua măsuri”, un eufemism pentru „lasă că trece și asta”. Până la urmă, PNL trăiește cu impresia că pot face orice, că sunt intangibili și că nimic nu poate schimba lucrul ăsta. Or să aibă o surpriză când o să se lupte, ca PNȚ-CD, la pragul de admitere în parlament.

PSD între timp profită de faptul că PNL a făcut toate greșelile posibile în pandemie, având acum și acces la guvernare și pasând toată responsabilitatea pentru lucrurile negative în curtea liberală. Practic, PSD are în momentul ăsta garanția victoriei în orice alegeri vor urma cu excepția primăriilor în orașele mari, unde oamenii au oroare la liderii locali din PSD. Din păcate social-democrații nu au de gând să facă nimic în privința calității oamenilor pe care îi împinge în față, dar pentru ei s-ar putea să fie suficient că l-au aruncat pe Dragnea sub autobuz în văzul tuturor. În plus, interesele de partid zic că modernizarea României le pune în pericol membrilor marcanți interesul economic - PSD-ul înțelege că pericolul real vine dinspre Europa și UE, că un nivel de trai ridicat pentru cetățeni înseamnă mai puține voturi pe formula curentă, așa că motivul pentru care s-a înființat la conducere în ciuda faptului că e pandemie e că pierde resurse multe care, nesupravegheate, ar putea să ridice nivelul de trai al populației și să le mai elimine ceva voturi. În fine, PSD sunt mulțumiți, vor da țării următorul președinte, care va fi votat împotriva lui Simion cum a fost votat Iliescu împotriva lui Vadim.

USR eșuează lamentabil pentru că a mușcat mai mult decât erau capabili oamenii. Revoluția USR e la stadiul în care-și devorează copiii; e o dovadă că bunele intenții nu țin locul unei ideologii și școala de leadership vestic nu funcționează în instituțiile balcanice. Dar acesta e un eșec la toate nivelurile în ceea ce se numește „bula TFL”. „Bula” află cu stupoare că realitățile din România sunt diferite de lucrurile pe care le citeau pe net. Bula TFL importă foarte multe idei din Vest, care poate că funcționează acolo (discutabil), dar nu funcționează aici pentru că oamenii sunt un pic în altă situație. USRiștii află că sărăcia are altă aromă în România, că rasismul e un pic diferit. Că, moștenind sistemul comunist, situația femeilor în România e mult diferită de cele ale femeilor din Vest, că problema nu e la pay-gap, că sistemul social e altfel configurat, și că sărăcia este probabil principala barieră pentru emanciparea multor femei, nu vreo barieră socială artificială. Bula încă nu a aflat că societatea românească acum importă rasismul și sexismul „ăla bun” din Vest. În fine, USR trece prin șocurile contactului cu realitatea, și cel mai probabil nu va mai supraviețui, mai ales în condițiile în care publicul votant USR stă cu bagajele la ușă, gata ca la primul eșec să emigreze în altă țară.

De fapt, problema majoră a USR-ului e că a mușcat mai mult decât poate mesteca. Că de fapt majoritatea oamenilor din USR ar fi capabili cel mult să enunțe posibile rezolvări pe situații mici, că sunt puternic deconectați de realitatea de zi cu zi. Și pe măsură ce lumea își dă seama că USR nu sunt schimbarea de care au nevoie, că e un partid care de fapt își dorește să existe doar în diaspora, e forma de exprimare politică a unei generații care visează autoerotic la „binele de peste hotare”, care trăiește în idealuri înalte, cu capul în nori, și fără niciun pic de contact cu pământul. Așa că, de exemplu, la Brașov ai un primar căruia îi pleacă jurnaliștii de la conferința de presă, pentru că deja e atât de deconectat de la realitate încât a reușit să unească în acțiune o tagmă dezbinată din absolut toate punctele de vedere ideologice.

Cu un an la conducere în care au pierdut ca imagine dar nu pot să zic că au fost chiar cei mai incompetenți, USR duc acum lipsa unui dușman clar definit. Era simplu când aveau în spate protestele de stradă, pentru că la orice mișcare vag nepopulară, USR avea un capital politic construit pe spatele urii exagerate față de Dragnea. Acum, USR nu mai au dușmanul ăsta pe care să împingă toate mizeriile, nu mai au pe cine să sacrifice, și au trecut la auto-canibalizare.

În rezumat, clasa politică reală a României a eșuat. PSD încă menține iobăgia dar oamenii au deja internet și încep să se uite în alte părți, și să vadă că lucrurile se fac altfel. PNL a trădat toate așteptările oamenilor pe care îi reprezenta într-o vreme - cei 20% de centru-dreapta care doreau progres prin libertate individuală. USR a trădat și „sângele tânăr”, dovedind că „suntem tineri și nepătați” nu e nici o ofertă politică cinstită, nici nu e suficient de rezistentă în timp cât să schimbe ceva în țară. Așa că oricine ar fi avut o motivație ideologică sau generațională trebuie să caute altundeva.

Oferta AUR

Și AUR dă. AUR e ofertant pentru că nu refuză niciun nemulțumit. Cu excepția lui Șoșoacă pe care au dat-o afară din partid deocamdată. AUR vrea să copieze partidul legionar, încearcă să pară oamenii care vor să facă bine comunitățile, în timp ce celelalte partide politice sug sângele poporului.

Dacă observați, pentru AUR am făcut un capitol separat nu pentru că nu consider că AUR este un partid politic real din punctul meu de vedere, așa cum, sincer, USR nu a fost nici el un partid real foarte multă vreme. AUR a capturat energiile dezamăgiților din USR, a oamenilor care erau dispersați în PRM, PPDD, a oamenilor care sunt nemulțumiți de starea de fapt a lucrurilor dar care nu plănuiesc sau nu prea au șanse să plece peste hotare, așa că se agață de AUR ca de o ultimă (deșartă) speranță.

Au urmat practic manualul de instrucțiuni al USR: facebook, grupuri private de discuții, Whatsapp, și au crescut fără să îi prindă nimeni. Știu că foarte mulți uită, dar USR a crescut foarte clandestin, a dat legitimitate unor mișcări de stradă, practic au pavat drumul pentru ca și alții să facă același lucru. Și oamenii care erau în USR doar pentru activism au fost dezamăgiți când o parte din oamenii din stradă au îmbrăcat costume și s-au dus în parlament, și au zis s-o lase mai moale cu strada.

Aș vrea să zic că nu înțeleg cum de poate exista o grupare pseudo-politică care să se centreze pe ură ca principal motor, dar nici USR-ul nu a fost departe de lucrul ăsta (principalul motiv pentru care am privit cu foarte multă circumspecție creșterea USR după primele proteste), și nu e ca și cum oamenii nu consumă zi de zi angertainment pe Facebook. Ura hrănește, ura dă energie, ura motivează, și de-asta ura e un motor extraordinar. Ura față de un singur om a trimis niște neaveniți în parlament. Închipuiți-vă ce poate face ura față de categorii sociale, sau față de străini.

Și oamenii chiar nu știu cum să discute când vorbesc despre AUR. De exemplu li se aruncă în spate „propaganda rusească” - de parcă USR-ul nu s-ar fi construit și pe spatele propagandei rusești, cu protestele de la Pungești. Poate oamenii din bulă uită cum au folosit energia propagandei rusești în sprijinul lor când le-a convenit. AUR nu e un produs al propagandei rusești, ci cel mult un răspuns la importul fără cap de idei din vest. AUR e USR-ul autohtonist.

Nici nu mă miră că acum un an îi invitau pe alde Papahagi și Neamțu la ei în partid. Nici nu mă miră că Ioan Aurel Pop, omul care ne arată ce eșec intelectual e considerată „elită” în România fiind cel dintâi dintre ei, apare ținându-se de mână cu oamenii din AUR, oferindu-le legitimitate. AUR e un produs al intelectualității falimentare din România care se simțea neglijată. De-asta este o varză ideologică. Cu un discurs xenofob și rasist, AUR strânge toți indezirabilii. Toți profesorii universitari la vârsta senectuții care cu 20 de ani în urmă primeau șpagă sau favoruri sexuale pentru a trece studenții (că doar oamenii ăia n-au dispărut nicăieri). Toți pensionarii care au fost uitați de societate și care sunt lipsiți de preocupări. Toți oamenii de vârsta a doua care nu prea au reușit să-și facă o viață mulțumitoare, dar nici nu vor sau nu își permit să emigreze. Toți tinerii cărora nimeni nu le oferă „un motiv de luptă”, deși ei au energia de a lupta. AUR e o varză ideologică, dar e locul unde se întâlnesc toate nemulțumirile astea. De-asta Șoșoaca urlă tot timpul - pentru că și cei care au votat-o urlă tot timpul. Și dacă nu mă credeți, mergeți la ședința de bloc să vedeți cum discută oamenii între ei.

România de azi e produsul unei monarhii imberbe, a 45 de ani de dictat comunist și 30 de ani de democrație făcută cu comuniști. Singurul sentiment care pare să domine e nemulțumirea.

Câteva cuvinte despre intelectualitatea română și șanse eșuate

Zilele trecute circula al nu-știu-câtelea articol despre cum România suferă din cauza ortodoxismului, o teză absolut ignorantă pe care Mirel Paladă o demontează într-un stil foarte neelegant. Ceea ce m-a făcut să îmi doresc să vorbesc un pic despre ce se întâmplă în intelectualitatea română. Din nou, trebuie să insist, e părerea mea care poate fi superficială sau complet greșită.

În intelectualitatea românească s-a format un grup destul de puternic, dominant, chiar, de „România e defectă dincolo de orice șansă de recuperare”. Cam toată intelectualitatea care acum are 30-40 de ani e în categoria asta, deși sunt oamenii care ar trebui să se asigure că lucrurile nu stau așa. Practic, intelectualitatea care ar trebui să schimbe România alege să se retragă din treaba asta, privind cu jind către „o țară ca afară” dar neîntreprizând nimic în direcția asta. „România e de căcat” e practic semnul pitagoreic prin care se recunosc oamenii din bula asta intelectuală. E și ușor să te identifici cu ideea asta, și funcționează mai ales pentru cei care eșuează din punct de vedere intelectual sau social: când vinovatul e o nebuloasă atât de mare ca „România” totul devine imposibil de rezolvat - și de-aici inacțiunea e preferată acțiunii, pasivitatea e preferată abordării active. Lucrurile astea se văd și la nivel micro: acolo unde individul poate să rezolve, e mai ușor să dai vina pe grup, și cere mai puțină implicare personală.

Un exemplu personal: în prima zi de ninsoare am ieșit de dimineață să curăț zăpada din fața blocului - a doua zi nu am mai ieșit, dintr-un concurs de împrejurări. După trei zile zăpada respectivă s-a întărit și odată cu încălzirea s-a transformat în gheață - toți vajnicii „să ne gândim la copii, la femei, la etc. etc. etc.” s-au uitat impasibili cum în fața blocului obiectul adorației lor putea să-și rupă gâtul cu grație. Până la urmă mi-am comandat o daltă de spart gheața și am ieșit să o sparg, să poată lumea umbla în siguranță.

Recunosc, a fost un pic de răutate din partea mea. Răutate, pentru că vroiam să testez ce se întâmplă dacă nu ies eu să curăț zăpada, să sparg gheața. Și deși e plin de oameni în putere în blocul meu de 40 de familii, nu a ieșit nimeni. Concluzia e una simplă: probabil dintre oamenii ăștia cam toată lumea se plângea că blocul nostru e de rahat, că aluneci în fața blocului și îți rupi gâtul. Dar nemulțumirea era aruncată spre ceva foarte nebulos, și era suficientă cât să nu facă nimic. Simpla exprimare a nemulțumirii era suficientă. Mi-a luat un pic mai mult de jumătate de oră de muncă ce nu mi-e deloc familiară să sparg gheața și să o îndepărtez de pe drumurile de acces - și poate nici nu am făcut o treabă prea grozavă.

Dau exemplul ăsta pentru că asta văd și la toți intelectualii români care se plâng de tot ce e românesc, și explică în detaliu cum lucrurile nu se pot rezolva. Inacțiunea e mai palpitantă decât acțiunea. Nimeni nu-mi trimite mulțumiri la apartament pentru că am spart gheața, și probabil o să am oameni care se plâng că nu am făcut curat peste tot, sau nu am făcut poteca suficient de largă. Dar progresul se poate face doar prin acțiune directă și dusă până la capăt. Grupul „România e de căcat” nu doar că distruge și nu pune nimic în loc, dar toate acțiunile pe care le întreprinde sunt indirecte - „să căutăm responsabilii”, „să facă primăria/guvernul”, „să dea bani ca să”. Foarte puțini chiar întreprind lucruri. Puținii care chiar întreprind lucruri, care chiar fac diverse lucruri, sunt cel mult discutați laudativ, dar nimeni nu urmează exemplul. Sunt mai mulți care stau să plângă de ce a zis nu-știu-cine spre deosebire de cei care vor să treacă la acțiune. E mai ușor să vorbești laudativ despre proiecte precum cele de la „Dăruiește viață” care au construit un spital pentru copii și apoi să le ignori exemplul. De fapt, cred că am auzit mai multe reproșuri legate de faptul că spitalul construit de cei de la Dăruiește Viață e construit de particulari, nu de stat, fix de la oameni care teoretic vor să sprijine o micșorare a statului și o mărire a inițiativei private.

Uneori e necesară o privire din afară pentru a înțelege că România progresează. Eu vă zic că nu e necesar. Că motivul pentru care am închis virtual ICR Podcast este pentru că văicăreala ne dădea impresia că lucrurile nu se mișcă, că nimic nu se întâmplă, și am ajuns la un punct în care ne-am dat seama că văicăreala nu va rezolva niciodată nimic. Și am văzut că și uitându-mă dinăuntru văd lucruri pozitive surprinzătoare. Și că atunci când nu investesc în văicăreală și nu caut valize cât mai trendy pentru inevitabilul abandon al țării am timp să fac și lucruri utile pentru mine și pentru cei din jurul meu. A trebuit însă să abandonez întâi bucla de „România e de căcat” -> „orice fac nu va rezolva toate problemele” -> „România a devenit și mai nașpa între timp”.

De partea cealaltă scena e dominată de autohtoniști mincinoși, oameni care neagă progresul în România și care insistă că totul se poate rezolva fără importul de idei din străinătate. Ei sunt practic creația bulei pe care am descris-o mai sus - sunt oameni care se refugiază în soluții amăgitoare pentru acea problemă irezolvabilă. Sunt oameni care preiau energia urii față de România și o întorc cu soluții la fel de corupte, distructive, întorcându-se împotriva altor români. De-asta AUR spune că românii trebuie să moară, altfel nu se rezolvă treaba asta cu COVID. De-asta AUR cere reeducarea celor care au învățat pe-afară - pentru că e mai ușor să spui prostii de genul ăsta (care, deocamdată, nu au consecințe). Cât timp oamenii se enervează, falia dintre cele două bule intelectuale se mărește (pentru că nu există dialog real) și polarizarea e cea care hrănește extremismul.

Ce caut eu și nu prea găsesc este discursul temperat și inteligent. Nu avântații gen Papahagi și Neamțu, nu urmașii intelectuali ai troll-ului istoric român Lucian Boia, nu scârbiții care stau cu valiza făcută la ușă. Vreau să văd oamenii care vor să construiască, care vor să schimbe ceva pozitiv, cărora nu le pute România, și care își asumă să creeze chiar dacă deocamdată creația lor nu e profitabilă. Există și o cale de mijloc între autohtonism suicidal și globalism feroce. Dar îmi vine din ce în ce mai greu să-i găsesc pe oamenii care nu s-au lansat în disperarea anti-românească a intelectualității de bulă, sau autohtonismul feroce și spălător pe creier al „celorlalți”.

Situația politică internațională

Cu Germania care vrea să-și salveze aparența de „noi facem ce e bine și ce e Das Korrekt”, cu Rusia la granița Ucrainei, cu Ucraina care într-o zi plânge că germanii nu-i dau suficiente arme, după care vine și spune că lucrurile nu stau atât de rău, mai mult europenii îi bagă în război. Oamenii uită că Ucraina nu ne e o țară prietenă și insistă să pară că sunt de partea Ucrainei, deși ea își continuă genocidul cultural la adresa românilor care trăiesc la ei.

Între timp, chestiunile spectaculoase se întâmplă în Ungaria, unde Orban ține cu dinții de putere, încercând metodele clar eșuate ale regimului comunist. Nu e chiar o chestie nemaiauzită, în fond, pe principiul „au făcut și alții”, PSD vrea să avem și noi raționalizare, ceea ce nu prea văd ce logică ar putea avea, dar știu ei că așa se rezolvă problemele. După cum au demonstrat lucrurile, de acolo la „rații în magazine” e doar un pas. Bine, rămânând la Ungaria, Orban bagă în continuare o mulțime de bani în secuime pentru că de-acolo îi vin voturile. În mod interesant, românii sapă Ungaria din interior.

În rest, România nu pare să aibă o personalitate reală pe plan internațional, cumva deloc neașteptat în condițiile în care îl avem ca șef de stat pe Iohannis.

Doar o chestie vreau să observ, totuși, pentru cei care se speriau că un regim al democraților din Statele Unite va face ca copiii să facă operații de schimbare de sex și toți bărbații din vest vor deveni homosexuali sau ceva de genul. Nu doar că prezența lui Biden la Casa Albă nu a avut efectul ăsta, dar măcar a mai scăzut presiunea și stânga din vest începe să își ridice semne de întrebare în legătură cu excesele stângii militantiste de social-media.

În fine, să închei cu o veste bună. Facebook nu doar că și-a anunțat rezultatele financiare și au avut o cădere masivă pe bursă, dar au anunțat și prima zi în care au avut o scădere de număr de utilizatori. Cu o floare nu se face primăvară, dar chiar că e încurajator.

Pe final vă recomand un alt articol pus pe PressOne referitor la cum se interpretează acel sondaj. Apropos de Press One, vă recomand să-i sprijiniți - mi se par printre puținii care fac lucrurile cum trebuie în materie de presă - ei și, culmea, ziarele locale, pe care le găsesc surprinzător de informative.