Lucruri pe care le admirăm la alții

Sunt curios cât de mult învățăm din ce se întâmplă acum în jurul nostru. Cred că nu există zi în care să nu aflăm lucruri noi despre noi înșine ca societate, ca oameni, ca indivizi.

Eroi, sacrificiu, patriotism

E un pic bizar să vezi oameni urlând pe de o parte că tot ce e românesc pute, și, în același timp, declamând complice „Slava Ukraini” când cineva din Ucraina mai zice un „mersi, oameni buni, că faceți chestii pentru noi”. Patriotismul românesc ne pute puternic, pe când cel ucrainean ni se pare bun, ok, în regulă.

De-acolo vine și plângerea: oare noi, românii, am fi capabili să ne apărăm în felul admirabil în care o fac ei? Oare președintele nostru ar putea deveni eroul care a devenit Zelenski? Oare am putea vorbi cu aceeași pasiune despre România cum vorbesc frații Klitschko despre Kiev? Oare o să zicem toți ca Capatos că nu datorăm nimic țării și s-o ștergem când lucrurile devin dificile?

Ah, sigur, scuze avem cu toții. Patriotismul e nașpa pentru că România e o țară câh. Deși cum ar fi arătat lucrurile dacă USR, nu AUR, dacă tinerii urbani globaliști ar fi monopolizat patriotismul în România? Cum ar fi fost să ia în serios „Salvatul României” din titlu, și chiar ar fi împins ei propaganda asta patriotică? Parcă ar fi arătat un pic mai ok. În fine, patrioții sunt nașpa, e rău să fii patriot român. E foarte sexy, însă, să fii patriot ucrainean. Vedem că patriotismul e sexy, dar ne e frică să-l aplicăm la noi.

Pentru că în sinea noastră știm că patriotismul vine cu costuri. Vine cu responsabilitate, cu implicare. Vine cu făcut chestiile alea prea puțin convenabile. E greu să-ți iubești casa când o tratezi ca pe-o cocină - de-asta vin străinii să facă curat la noi în curte, pentru că noi suntem atât de convinși că România ar trebui să fie o cocină, o țară de neiubit, încât noi nu facem nimic. Da, sigur, Ovidiu are dreptate când zice că „un alt gest util ar fi ca plaja aia să fie închisă, declarată Monument Național al Rușinii și semnalizată din satelit.”. Într-un fel, chiar ne face plăcere să ne reamintească lucrul ăsta. Rușinea e printre puținele lucruri pe care îl asociem cu România, rușinea și mizeria și furtul și prostia.

„Ubi bene ibi patria” zice Cicero, dar el o zice din poziția în care îi era bine la el acasă și nu îi era necesar să se lupte pentru a-și câștiga binele. „Capul ce se pleacă sabia nu-l taie”, mai zice o vorbă de la noi, deși versurile continuă și cu avertismentul: „dar cu umilință lanțu-l încovoaie”. Cumva, instinctiv, înțelegem că patriotismul ne-ar cere și ceva sacrificiu, chiar sacrificiul personal. Și simțim că pentru România nu prea merită.

Sigur, patriotismul pare demodat într-o lume globalizată. Dar globalizarea asta e foarte inegală - cumva globalizarea înseamnă că toată prosperitatea se aglomerează în mare parte SUA, Canada, și vestul Europei, și cumva foarte puțini se întreabă dacă nu cumva globalizarea asta e doar o minciună pentru a mai atrage forță de muncă proaspătă în locurile unde prosperitatea e un pic cam fragilă și nu prea reușește să trăiască fără importurile astea. Cumva, dacă te uiți la treaba asta din afară, pare că globalizarea asta este de fapt un patriotism pan-occidental în care țările mici sunt șterse cultural dar și ca individualitate pentru a fi înglobate în ordinea occidentală. Ce vreau să zic, însă, dincolo de tema de reflecție asupra funcției patriotismului în epoca globalizării, este că e posibil ca singurul mod în care să ne păstrăm personalitatea și individualitatea e să adoptăm și niște valori de-astea perimate precum patriotismul, să ne formăm proprii eroi, sau să devenim noi înșine eroii pe care vrem să-i vedem în societate.

Motivul pentru care patriotismul și eroismul uncrainean nu ne pute deși cel românesc ne cam, e că alea se întâmplă în afara noastră, sunt ca un film pe Netflix, putem să închidem oricând sursele de știri și să revenim la discursul despre cât de nașpa e România.

Vom face ceva diferit de-acum încolo?

Dacă vom lucra la un portal de autorencezare pentru populația României, de mâine ne vom face treaba mai bine? Când o să avem contracte cu spitalele românești o să facem o treabă mai de calitate? Dacă suntem măturători, vom curăța mai temeinic strada? Vom face mai multe pentru români și România? Vom ajuta cu un minimum în plus pe cei din jurul nostru? O să ne comportăm mai bine în trafic? O să renunțăm la mașina personală si o să poluăm mai puțin? Dacă suntem țepari, o să țepuim mai puțin? Când mergem la Podfest o să îi zicem lui Dragoș Stanca că nu e ok să mintă doar pentru că are niște spațiu de reclamă de vândut?

Sau o să ne uităm în continuare la patriotismul altora și o să fugim cu coada între picioare în timp ce vorbim admirativ despre eroii Ucrainei?