Cine primește bani de la ruși

Una din temele recente de discuție e cine primește banii de la ruși, și pe cine plătește Putin în România. Ziariști cu experiență aruncă din când în când niște nume, toată lumea știe că Simion primește bani de la Putin, și din când în când oricine are o opinie neconformă primește banii rușilor. Ovidiu, de exemplu, când vorbește despre cum Parlamentul României nu a recunoscut niciodată independența Ucrainei în forma de acum. Pe de altă parte, avem o mulțime de oameni care primesc banii americanilor, și care fac planurile americanilor în România - de exemplu acest halucinant exemplar jurnalistic care aruncă cu atâtea teorii în stânga și-n dreapta că la un moment dat e posibil chiar să nimerească ceva. Plus, să nu uităm, planurile lui Bill Gates sau George Soros, care pentru un motiv care ne scapă dă bani ca oamenii să fie revoltați contra românilor verzi, din câte înțeleg.

Nu așa funcționează lucrurile

Cine aruncă în stânga și-n dreapta cu idei de genul ăsta nu prea au habar cum funcționează lucrurile. Deloc. Cel mai des e un semn că nu înțeleg cum funcționează banii, presa, sau influența politică. Nu, Putin nu scoate niște bani din buzunar și îi dă lui George Simion să facă scandal în România. Nu, George Soros nu a plătit un milion de tineri să se revolte contra PSD-ului.

Și totuși, rămânem ferm convinși că Simion face politica lui Putin în România, și asta e adevărat - de la afirmații îndrăznețe că trebuie să moară români de dragul părerilor lui politice la repetarea fiecărei atitudini politice a lui Putin, Simion e oglinda rusă în România. Dar cel mai probabil face asta fără niciun fel de bani primiți în mod direct de la ruși - tocmai pentru că e atât de evident încât ar fi banal pentru cineva să investigheze o legătură financiară între partidul unic din Rusia (pe care nu mai știu cum îl cheamă) și AUR. Dacă ar fi existat o astfel de legătură clară, G4Media ar fi găsit deja un dosar într-o pajiște unde își petreceau transhumanța niște oi plictisite.

Numai că lucrurile nu stau așa. Putin nu are nevoie să plătească pentru a strânge mii de îndoctrinați - trebuie doar să gândească și răspândească subiectele de propagandă care să motiveze acei nemulțumiți care ar putea destabiliza sistemul democratic dintr-o țară fragilă din punct de vedere social.

Nu ai nevoie să bagi bani în punctul de vedere contrarian - contrarianismul e o cale naturală, care se autoîntreține prin simpla enunțare a teoriei contrariene: dacă oamenii sunt de acord cu contrarianul, acesta va câștiga adepți, dacă oamenii nu sunt de acord îi creează imaginea de martiriu personal - și ambele variante îi dau energie contrarianului.

Putin nu-i plătește pe oamenii ăștia. Le dă, în schimb, subiecte de discutat. „NATO a bombardat Belgradul”. „Americanii au probleme sociale majore”. „Politicile de gen, homosexualii sunt cei care afectează fibra morală”. Se folosește de alte pârghii, în special moralismul (despre care voi vorbi într-o postare ulterioară). Nici nu trebuie să fii de acord cu tot ce zice - dar curând toate lucrurile pe care le spune, pe fond adevărate, ajung să fie un argument mai puternic pentru că…

Ce auzi cel mai des e cel mai important

O minciună repetată suficient de des devine adevărul. E ușor să ignori știrile despre cum soldații ruși fură și violează în Ucraina, despre cum sunt omorâți copii în maternități în momentul în care ți se pare că ai prins adevărul, și anume că de fapt Rusia e victima în ceea ce privește conflictul curent. Ideea că Rusia e victima a fost construită în ultimii zece ani, e o minciună pregătită de foarte foarte mult timp, încă de pe vremea când Rusia a invadat Ucraina. De atunci, Putin nu a slăbit campania propagandistică. Toate aparițiile lui publice internaționale duc spre ideea că Rusia e victimă, și SUA e agresorul. O idee palatabilă pentru că mai ales americanii trec printr-un moment în care își dau seama că au avut prea mult succes, și având prea mult timp de autoanaliză resimt puternic dezechilibrele care au dus spre succesul națiunii nord-americane.

Practic, americanii au avut atât de mult succes că s-au deprimat, și Putin a profitat de decenii de aspectul ăsta. Din poziția lui de influencer politic a făcut tot ce era necesar: s-a dezbrăcat la bustul gol, a dat știri cum a omorât tigri siberieni, și a vorbit în stânga și-n dreapta despre cum Rusia e nedreptățită. Mulți nici măcar nu au auzit teoriile astea de la Putin - fanii lui au avut grijă să răspândească informațiile pe internet, către prietenii lor - până la punctul în care nimeni nu mai știe cine e sursa ideilor respective. Prietenul care vine și-ți zice „dar și NATO a bombardat Belgradul” nu știe că informația asta și-a luat-o de pe o sursă propagandistică rusă, ci a auzit-o ca pe-o șmecherie de la un alt prieten, care a dat share la ce scria un alt prieten, și tot așa.

Important e că rușii au folosit la maximum camerele de ecou de pe internet. Asta înseamnă că sigur, or fi dat bani să se înființeze Sputnik, dar Sputnik a fost după aceea susținut din sistemul economic public - din spațiul de reclamă, vândută către capitaliști, și din faptul că notorietatea i-a fost asigurată fiind o sursă excelentă pentru contrarienii care aveau nevoie de material divers, venit repetat.

Dar pe lângă Sputnik au fost suficient de multe alte organizații care s-au uitat cu invidie la succesul lor și au zis „mă, dacă noi zicem lucrurile pe care le zic ei, o să avem și noi sute de mii de click-uri, deci bani din reclame!” Și nu Putin plătește pentru astea, ci cei care vând reclamă pe net. Google Ads. Facebook. Toți cei care permit acest mod de finanțare online. Poate abonamente lunare, eu știu? Poate aș vrea să știu, dar nu avem presă care să investigheze lucrurile astea.

Ce vreau să zic e că Putin a făcut singurul lucru pe care trebuia să-l facă - a prezentat un punct de vedere contrarian într-un stil atractiv. În momentul în care face critica Vestului corupt, Putin e impecabil ca retorică, ca prezentare personală, ca atitudine. Aia e chestia pe care a plătit-o Putin. Restul o fac oamenii.

O facem noi.

În loc de concluzii

Dacă sunt oameni care primesc bani de la ruși în România, aceia vor fi niște persoane surprinzătoare, foarte puțin probabil să fie fix oamenii spre care arată toată lumea cu degetul. Am făcut exemplul ăsta pe ruși, unde puterea decizională e mult mai directă și mai ușor de înțeles - dar dacă vorbim de americani, unde miza unui președinte e să reziste vreme de opt ani la conducere, și gata, planuri de-astea multi-generaționale sunt imposibile. Banii americanilor, dacă vin, vin prin corporații, iar corporațiile au mai puțin interese propagandistice, și mai mult interese financiare. Și interesele financiare îți spun că e ok să-ți faci reclamă pe site-urile ălora care vând propagandă rusească, că tu vrei expuneri și click-uri.

De-asta articolele despre cum americanii sau chiar nemții pun sau scot pe câte unul la conducerea României sunt absolut amuzante. Nu, nu Merkel l-a pus pe Iohannis, ci noi l-am pus pentru că alternativa era Dăncilă. Nu mâna măiastră a lui Biden l-a pus pe Ciucă prim-ministru, ci e un rezultat al impotenței cumulate a PNL-ului USL-ist de a numi pe cineva care să nu fie nici Câțu nici Orban, că deja erau prea siniștri amândoi. Biden, pe vremea când Ciucă era numit prim-ministru, încă memora unde e dulăpiorul cu pastilele de senilitate din Casa Albă.

Însă temele astea cu banii rușilor și cu oamenii americanilor sunt teme ușor de emis și greu de dovedit. Perfecte pentru ședințele de angertainment zilnice de pe Facebook și alte platforme sociale.