Reamenajarea Pieței Sfatului

Dacă nu ești de prin oraș, imaginea care îți amintește instantaneu de Brașov este imaginea Casei Sfatului, cu arhitectura ei un pic dezechilibrată, sfidând un pic normele, cu un muzeu pe care îl vizitează mult prea puțini turiști, marea majoritate neștiind că e ceva ce poate fi vizitat. Și în mod normal ai spune că Casa Sfatului ar trebui să fie punctul central al Pieței, principalul factor de atracție pentru turiștii care trec prin Brașov. Doar că eroul turistic al Brașovului nu e Casa Sfatului. Nu a fost niciodată, și orice localnic știe care un pic cum stau lucrurile ar putea să spună că măcar o dată și-a dat întâlnire acolo. „La fântână” - fântâna arteziană, rotundă, cu treptele circulare din jurul ei. Principalul hub social din Piața Sfatului, motivul pentru care Piața Sfatului încă e relevantă pentru localnici, dar și pentru turiști, fântâna este însă pe cale să dispară.

Pentru că „Piața Sfatului își va schimba înfățișarea!” „Piața Sfatului va avea o față nouă!” „Vom avea copaci în Piața Sfatului!” exclamă entuziaste titlurile din ziare. Realitatea e un pic mai sumbră, și îmi displace la nebunie noul proiect de reamenajare a Pieței Sfatului. În aparență, lucrurile nu stau deloc rău. O să se aducă copaci. O să pară spațiul mai liber. Ai spațiu să respiri!

Dar primul lucru pe care l-am văzut e, de fapt, că o să dispară singurul motiv pentru care eu, ca localnic, merg în centrul vechi. Nu, nu sunt magazinele, că centrul vechi are o ofertă sub ce pot găsi în mall-urile AFI sau Coresi. Nu, nu sunt crâșmele, dacă vreau o bere la supra-preț prefer s-o iau de la terasele din cartier, că e mai liniște. Nu sunt nici restaurantele cu prețuri de Dubai și condiții de Dolhasca. Singurul motiv pentru care merg acolo e să mă plimb pe străduțele lăturalnice (până nu le umplu ăștia și pe-alea cu mașini) și să stau un pic să mă odihnesc la Fântână.

Fântâna e locul de întâlnire al brașovenilor, așa cum „La coițe” (ale calului lui Matia) e locul de întâlnire al clujenilor. E un loc perfect pentru treaba asta - ai mai multe trepte pe care poți sta așteptând-o pe fata aia care-ți face inima să bată mai tare și mâinile să-ți transpire. E locul ăla unde poți sta fără să zici nimic, și să fie cea mai mișto experiență din lume. E locul de unde poți să stai să admiri megalomania aia de BRAȘOV scris pe vârf de deal. Treaba aia o să dispară, fiind înlocuită de cele mai proaste idei posibile în materie de amenajare.

Nu e singura problemă cu proiectul acela de reamenajare, și mă așteptam de la primar să vadă măcar o parte din problemele din proiectul câștigător, ca cetățean al Hărmanului născut și crescut în Schei. Așa că hai să vorbim despre toate problemele proiectului, punct cu punct. Dar înainte, să vă zic despre cel mai plictisitor loc din lume. Sibiu.

Piața Mare din Sibiu e probabil cel mai lipsit de viață loc din lume. Oricând vreți, în mijlocul sezonului turistic, veți putea merge acolo să constatați cât de imundă e piața aia enormă care e doar un mare spațiu gol lipsit de personalitate. Pe margine sunt puse câteva terase, și nu o să vorbesc despre dezechilibrul între formă și fond în Sibiu (Piața Mare a Sibiului are probabil cele mai proaste restaurante posibile, mori de foame în centrul orașului). O să vorbesc strict despre cât de inutilă stă piața aia. Spațiu gol, lipsit de caracter, întrerupt doar de fântâna aia arteziană care țâșnește din paviment și care e vag utilă cele zece zile din an când e un pic prea cald. Piața Mare e un cadavru turistic - și e acolo pentru concerte și pentru spectacole, și dintr-un motiv care îmi scapă tuturor li se pare o idee excelentă să ai între clădiri vechi de sute de ani concerte cu sunetul dat la maximum. Bag seamă că primarul lor e ceva profesor de fizică, cunoaște el mai bine cum e cu undele sonore.

În fine, din câte înțeleg Sibiul pare atractiv pentru că are acele concerte, că „Republicii” a lor pare ceva mai lată și un pic mai populată. În realitate, nu prea vezi picior de localnic în Piața Mare în afară de acele concerte și cel mult vreo doi-trei rătăciți cu copiii care descoperă că apa poate țâșni din pământ. Piața Mare a Sibiului e un loc mort care arată frumușel, numai bine să fie exploatat pentru circ.

Cred că ăsta e conceptul pe care dorește să-l importe și Brașovul. Un cadavru exploatabil cu concerte și târguri ocazionale. Haide să ne uităm la poza din concept.

În ordine dispar următoarele:

• mobilierul urban
• fântâna
• terasele (deși cred că nu va fi cazul, și de fapt majoritatea spațiului va fi ocupat de terase)

Apare? Nimic. De fapt, apare un pavaj uniform în pantă pentru că dacă te uiți foarte atent la Piața Sfatului vei observa că singurul mod în care poți avea pavajul drept ca în randarea firmei câștigătoare e să pui pavajul în pantă. Pentru că acum pavajul e oricum în pantă, o parte din el fiind în trepte.

Hai să ne uităm un pic peste ce a declarat reprezentantul firmei câștigătoare. Textul, tot de pe pagina primăriei.

Este mai degrabă un proiect de recuperare a unor materiale, a unor lucruri, a unor simboluri pe care orașul le are. Cred că una dintre calitățile proiectului – sau cea la care am ținut foarte mult – a fost aceea de a lăsa și cetățenii, care se identifică cu locul, să își găsească singuri un mod de a se așeza și de a utiliza această piațetă, care nu are o rigiditate anume, ci doar câteva puncte de aderență perimetrală. Proiectul este gândit în jurul Casei Sfatului, pentru că ea este punctul în care au aderat în timp, și pe ea am mizat și noi, lângă ea ne-am așezat și noi cu prima piesă importantă

O scurtă traducere. „A lăsa și cetățenii, care se identifică cu locul, să își găsească singuri un mod de a se așeza și de a utiliza această piațetă” - adică să vii cu scăunelul de acasă, pentru că noi nu o să-ți facem locuri unde să stai jos. „Care nu are o rigiditate anume, ci doar câteva puncte de aderență perimetrală”. Adică, terasele. De fapt, cetățenii sunt nedoriți în peisaj, consumatorii sunt însă bineveniți, că pentru ei am gândit niște treburi.

Președintele juriului, arh. Ştefan Bâlici, care a considerat că asta e cea mai bună soluție pentru Brașov și brașoveni a declarat următoarele:

Cred că aici elementul evident diferit și puternic asumat este creativitatea. Eu am menționat creativitatea ca o calitate pe care am găsit-o în mai multe proiecte, dar aici sigur că e vorba de o abordare personală, dar echilibrată și inteligentă, a celui mai important obiect din Piața Sfatului: Casa Sfatului, pe care cu toții suntem de acord că o apreciem ca pe un monument istoric esențial, dar pe de altă parte nu ne putem bucura de ea decât într-un mod extrem de limitat. Ăsta e un aspect – deschiderea Casei Sfatului către piață, și făcând acest gest de deschidere, se creează spații cu caracter diferit în jurul Casei Sfatului. Într-un loc e un spațiu de adunare, de discuție, de apreciere a timpului petrecut împreună de oameni – ceea ce ne lipsește astăzi foarte mult, timpul în care și locurile care să ne invite să stăm împreună, să ne bucurăm de experiența asta, a relației pe care o avem cu ceilalți. Ori, un proiect bun, urbanistic, creează astfel de posibilități și mai ales încurajări. Aici, calitatea esențială este aceasta – crearea de oportunități pentru diferite tipuri de interacțiune între oameni și de utilizare a spațiului urban. Și am mai apreciat ceva cu toții membrii juriului. Atunci când vorbim de utilizare a spațiului urban, de multe ori ne limităm la zone delimitate pentru terase. Sigur că da, ne bucurăm de spațiu urban și stând la o terasă, la un restaurant sau o cafenea. Dar aici e vorba de utilizare democratică, liberă, accesibilă. Nu trebuie să plătesc ca să stau sub un pâlc de arbori, pe niște bănci atent gândite și să mă bucur de prezența celorlalți. Și există, în același timp, și modalitatea comercială de utilizare, și, un spațiu amplu, deschis, care rămâne la dispoziția comunității, a orașului, pentru organizarea de evenimente, târguri. De altfel, toate proiectele au prezentat diagrame, scheme prin care explică scenarii de utilizare a spațiului public în diferite variante, pornind de la Târgul de Crăciun până la Piața săptămânală sau alte alte idei. Dar aici, asta a fost cred una din caracteristicile care au înclinat balanța. La care se adaugă calitatea, rafinamentul extraordinar al gesturilor arhitecturale

Ăsta e un discurs pe care vreau să-l disec mai serios. În primul rând, creativitatea. Îmi poate explica cineva ce e creativ la „nivelăm, punem doi copaci? Pentru că nu văd nimic creativ acolo. Și nu, Casa Sfatului nu are nevoie să fie deschisă spre Piață - era în mijlocul Pieței, nu avea nevoie de niciun fel de deschidere, nu o închide nimic. De fapt, în momentul ăsta e mai deschisă decât în proiectul final, care o închide într-o cișmea și o bordură de marmură.

„Într-un loc e un spațiu de adunare, discuție […] ce ne lipsește astăzi foarte mult” - serios? adică distrugi principalul loc de adunare din Piața Sfatului pentru o bordură de marmură și o fântână îngrădită, ăla e spațiul de adunare, de discuție? Despre ce delirăm aici cu „crearea de oportunități pentru diferite tipuri de interacțiune între oameni”? Unde sunt oportunitățile astea, domnule Bâlici? Că eu ce văd e că oportunitățile astea dispar.

Dar poate cel mai revoltător e ce continuă să emită domnul Bâlici, aici: „Sigur că da, ne bucurăm de spațiu urban și stând la o terasă, la un restaurant sau o cafenea. Dar aici e vorba de utilizare democratică, liberă, accesibilă. Nu trebuie să plătesc ca să stau sub un pâlc de arbori, pe niște bănci atent gândite și să mă bucur de prezența celorlalți”. Utilizare „democratică”? Faptul că ștergi locurile unde puteam să stăm gratis, fără să plătim, ne pui să venim cu scăunelul de acasă dacă vrem să stăm jos, aia e accesibilitate? Ia păstrează tu aranjarea curentă a Pieței Sfatului, și fă în centru un rond cu spațiu pentru copaci - acolo unde acum stă aninată o rulotă din care comercializează cineva apă și kürtoș la suprapreț. Atâta trebuie făcut acolo. Nu omorât spiritul Pieței, ci adăugat la el.

De fapt, toată cheia de descifrare a rostului acestui proiect e aia pe care o divulgă pe final. Organizarea târgului de Crăciun, Piața săptămânală, și concerte (acoperite elegant sub „alte idei”). Rafinamentul extraordinar al gesturilor arhitecturale lipsește cu desăvârșire.

Bine, putea fi mai rău. Într-o randare inițială, un proiect de-ăsta îndrăzneț care pusese și el niște copaci ne arăta un nou lac în centrul Brașovului, de la fântânile care țâșnesc din pavaj. Sper cu toată sinceritatea că nu e același proiect, că nu se apucă să facă tâmpenia asta în mijlocul pieței. Destul că masacrează hub-ul social care e acum Piața Sfatului. Nu trebuie să și umilești piața, ffs.

Bine, cunoaștem foarte bine care e soarta genului ăstuia de fântâni din Brașov. Avem exemplul cel mai bun în Răcădău, unde fântâna similară stă de doi ani, de când a fost instalată, între garduri de fier. E drept, cu intermitențe, dar și vara asta mă aștept să o văd așa:

Concluzii

Bun, am înțeles. Distrugem hub-ul social care e fântâna în loc să o curățăm și să reamenajăm. Îmi place foarte mult ideea cu copacii în Piața Sfatului, din nefericire dacă e ceva ce lipsește Brașovului, acel lucru e vegetația (și o zic fără ironie, orașul e cimentat și betonat întru totul, vegetația e mai rară ca orice în orașul ăsta). Dar îmi displace complet faptul că se elimină complet mobilierul urban, că Piața Sfatului devine de fapt doar o sală de concerte în aer liber. Allen, ăsta e genul de reamenajare care îți taie orice șansă la realegere, știi asta, nu?

Nu am chef ca Brașovul să devină un Sibiu mai strâmt. Dacă vreau să merg să mă-njunghii în jugulară cu unghia de plictiseală în centrul orașului, merg în Sibiu și mimez interesul pentru teatru în timp ce mă-mbăt cu vin (secretul pentru care toate țațele influente din lumea culturală iubesc Sibiul este faptul că în toate cafenelele din Sibiu se servește mult vin ieftin). Centrul Brașovului are o personalitate deosebită, și proiectul ăsta i-o distruge cu totul. Am înțeles că a fost premiat cu bani de la buget, dar preferăm să mai plătim încă o dată pe-atât numai să nu se implementeze proiectul ăsta. Se poate?

PS: Și da, de fântâna aia mă leagă multe amintiri plăcute. Poate cea mai surprinzătoare e o fată cu care am intrat în vorbă din nimic și de la care am aflat de trupa The Mars Volta. Deloused in the comatorium e unul din albumele mele preferate all-time.

PPS: Cineva mi-a atras atenția asupra unuia din proiectele din concurs care a înțeles că oamenii se întâlnesc la fântână, și care o modifica și integra chiar ok în peisaj. Și aducea inclusiv copacii. Proiectul e ăsta și în afară de randările neo-noir, nu văd ce are în plus proiectul câștigător față de ăsta (dar știu ce are în minus).