Trei povești despre corupție: Microsoft, Chirilă, Buhnici

Acum vreo zece ani eram ferm convins că corupția nu poate exista decât la stat, că singurul mod în care poți scăpa de corupție e să ai încredere în puterea indivizilor - că nu individul e corupt, ci doar accesul la fonduri publice este cel care corupe. Eh, în interval de 48 de ore am avut trei exemple care să mă contrazică. Să vorbim, așadar, despre ele, lăsând cea mai picantă poveste la final.

Microsoft România, GamePass

Acum două zile vorbeam cu un amic pe discord (R&W ftw!) și mi-a reamintit un lucru simplu: nu există XBox Game Pass pentru România. Există pentru majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, nu există în România. De ce? În principiu nu există niciun răspuns decent la întrebarea „de ce nu există Game Pass pentru România”. Pentru cei care nu știu (și nu prea au de unde să știe), Game Pass e un abonament unde ai acces la diverse jocuri selectate lunar, și (cred) reduceri la achizițiile de jocuri în general, prin shop-ul XBox. De ce nu există Game Pass pentru România? Un singur răspuns: Microsoft România. Ah, sigur, nu cunoaștem subtilitățile motivelor pe care le invocă Microsoft România, dar știm de câteva din procesele de corupție în care sunt implicați. Probabil angajații Microsoft sunt prea ocupați cu adresele primite de la judecători în loc să se ocupe să chiar facă ceva pentru utilizatorii români.

Tudor Chirilă și analfabetismul funcțional

Sergiu a pus la el pe site subiectele de la Limba și Literatura Română de la Evaluarea Națională pentru elevii de clasa a VIII-a 2022. M-am uitat peste subiecte și mi s-au părut excelente - mult peste lucrurile pe care a trebuit să le fac eu pentru a fi admis la liceu (unde am intrat în primii 20, dacă țin bine minte, și asta după ce am ieșit de la examene după vreo oră și jumătate în loc de trei cât dura examenul). Sunt date câteva texte pe care trebuie să le citești, și îți pune întrebări din textele respective, să vadă ce ai înțeles. Citiți-le și voi, și vedeți dacă vi se pare ceva ieșit din comun.

Dacă însă sunteți Tudor Chirilă, nu va fi cazul. Tudor Chirilă a fost super-revoltat uitându-se la un videoclip cu „rezolvările” acestui examen. „De ce trebuie noi să știm ce era în magazia vasului?” „Ce relevanță are rasa câinelui pentru examenul de literatură?”. Nu trec prin toate mirările lui Tudor, pentru că nu am timp, dar pentru cineva care e obișnuit să se uite doar la suprafață, mirările lui, revolta lui pare legitimă. Cumva, așa arată internetul, orice plângere pare că devine legitimă. Și vezi în comentarii oameni, pe ale căror profile dacă navighezi sunt oameni care își doresc să creadă că sunt totuși niște gânditori, niște intelectuali, și care îl apreciază pe Tudor Chirilă pentru că e un vârf de lance al intelectualității moderne, un artist complex, un intelectual fin.

Ei bine, Tudor, felicitări, cu acest clip ai explicat mai bine ca oricine ce este un analfabet funcțional. Pentru că Tudor e capabil să citească (suspectăm, de fapt, el urmărește un videoclip acolo, nu citește), dar nu e capabil să gândească și să înțeleagă motivațiile în contextul dat. Întrebările lui sunt retorice: nu așteaptă un răspuns, simpla întrebare e suficientă pentru a da și răspunsul, iar răspunsul e că ah! școala nu educă. „Eu cred că copiii ăștia trebuie să învețe să gândească, să poarte un dialog (pe baza textului), să spună dacă le-a plăcut sau nu le-a plăcut textul ăsta, să aibă dreptul de a spune de ce nu le-a plăcut un text”.

Doar că există și spațiu de desfășurare și pentru genul ăsta de calități. Da, e drept, nu pentru opinii personale despre text, dar un examen nu e un spațiu de opinii personale; examenul nu testează dacă ți-a plăcut textul, și nimănui nu-i pasă, Tudor, dacă ți-a plăcut ție vreun text sau nu. Testează, însă, capacitatea de înțelegere a unui text: ai un text pe care îl citești pe loc, ce ești capabil să înțelegi din el? Nu de alta, dar capacitatea de înțelegere a unui text e primul pas înainte de rezoluția: „îmi place/nu-mi place”; ca să știi dacă îți place un text trebuie să ai capacitatea de a-l citi și înțelege.

Dar Tudor arată exact felul în care analfabetismul funcțional devine noua normă: nu vrem să citim și să înțelegem, vrem să fim conduși de emoții. Iar Tudor asta face: în loc să consulte cu ochii lui, să proceseze cu mintea lui informația legată de examen, el decide să acționeze, să transmită emoția stârnită de neînțelegerea scopului unui examen mai departe. Oamenii care-l urmăresc (sute live, zeci de mii mai târziu) s-au lăsat seduși, corupți de emoția momentului, de discursul emoțional dar lipsit de fundament al lui Tudor. Poate că în engleză sună suficient de important cât să îi ia ochii omului: Tudor, e mai bine dacă se testează „reading comprehension”? Pentru oamenii ca el întotdeauna ceva zis în engleză s-ar putea să sară în ochi, și să-l ajute să facă conexiuni mai bine.

The best for last, Dosarele Buhnici și de ce le-a dat jos

Vali Petcu a făcut un mini-documentar pe youtube despre George Buhnici. Pe scurt, clipul are trei părți importante: ce face Buhnici bine, ce face rău, și de ce e Buhnici nefericit. Problema e că nu veți mai putea vedea clipul, fiind în momentul ăsta dat jos de George Buhnici pe motiv că i-ar încălca drepturile de autor. Evident că nu i le încalcă, dar nu poți justifica asta în fața lui YouTube, care e principalul cenzor în România în momentul ăsta. În primul rând, genul ăsta de expozeu nu e ceva nemaiîntâlnit în lumea YouTube; autorul meu favorit în sensul ăsta este Coffeezilla, care expune tot felul de fraude din lumea crypto/NFT. Dar fiind o țară de mâna a treia pentru Google, și pentru că probabil nimeni de la Google România nu a fost încă arestat pentru încălcarea legilor statului român, nu prea se poate face foarte mult.

Ce conținea clipul? Să le luăm în ordine:

• Ce face Buhnici bine: calitatea video și audio, și faptul că a adus în era internet niște oameni care erau încă blocați în anii ‘90 tehnologic. Aici confirm: podcastul lui George Buhnici este printre cele mai bine produse podcasturi din România, și cred că el e omul pe care vrei să-l bați dacă vrei să excelezi tehnic.
• Ce face Buhnici rău: în principiu că laudă pe toată lumea care îl plătește, și Vali a enumerat o listă restrânsă de lucruri care sunt în mare parte cunoscute, despre care a mai vorbit la el pe blog, dar care puse cap la cap dau o imagine din ce în ce mai clară a felului în care un individ a ajuns să fie corupt de propriile lui ambiții, și de propria renunțare la coloana vertebrală. Practic nu e un simplu expozeu - e ilustrarea unui destin tragic în care coloana vertebrală e erodată lent până în momentul în care lucrurile nu mai funcționează deloc.
• De ce e nefericit Buhnici: o secțiune care e perfect ilustrată de faptul că s-a folosit de un copyright takedown pentru a da jos un clip din care, cred eu, primul care avea de învățat era el însuși. Dar bine, cumva Vali pune cap la cap lucrurile și ne spune ceea ce știam cam toți: că proiectul lui Buhnici, Cavaleria, nu e sustenabil.

Nu mă iau de business-ul omului. Sincer, nu prea mă interesează partea de business, și de-asta uneori chiar îmi permit naivități precum să cred că oamenii precum Buhnici fac recomandări pentru că li se par corecte, nu pentru că au fost plătiți. O naivitate, desigur, o speranță deșartă. Aș putea crede că într-adevăr, Huawei MatePad Paper este cel mai tare produs lansat la Mobile World Congress 2022, deși ne avertizează că rulează youtube la 1fps. Nu, nu glumesc, am luat fix ultimul articol, și din primul paragraf avem:

Bine, teoretic poți instala pe ea orice vrei, de la YouTube, Facebook, Instagram și chiar TikTok, dar experiența este atât de neplăcută când vezi un video pe care l-ai filmat în 50 de cadre pe secundă că rulează cu un 1 cadru pe secundă încât îți taie tot cheful.

Dar revenim, ideea e că da, am putea spune că poate da, ăla e produsul pe care l-au văzut ei acolo, și musai trebuie să vorbească despre el. Dar cumva, când aduni toate recenziile pe care le face îți cam dai seama că lucrurile dau cu minus, că poate Huawei nu e cea mai bună firmă de tehnologie, ci cea care îl plătește cel mai mult. Cumva, ajunge să-ți dispară respectul pentru un individ care pentru mulți încă pare „de încredere”.

Ah, nu era necesar clipul lui Vali pentru a explica lucrul ăsta. Oricine îl urmărește ar putea să ajungă la aceeași concluzie, Vali doar pusese lucrurile cap la cap într-o formă care să aibă sens pentru cine nu îl urmărește și nu are contextul cu „cine e Buhnici și cum a ajuns el singura sursă de informare pe tehnologie din România, și de ce doar Huawei mai face produse bune”.

Corupția are diverse fețe

Nu mi-aș dori ca din treburile astea să rămâneți cu indivizi, nume, și asocieri unice. Nu, Microsoft România nu sunt singurii vinovați de corupție în România; povestea cu Microsoft e una unde ar trebui să reflectăm asupra consecințelor corupției. E un exemplu cum o antrepriză care a fost pornită exclusiv pentru a căpușa statul român va deveni o piedică pentru consumatorul român chiar și într-o epocă în care îți poți cumpăra Windows și Office de pe site-ul american fără nicio problemă.

Tudor Chirilă nu e singurul analfabet funcțional din România; nici măcar nu e singurul analfabet funcțional influent - ci, cred eu, e un subiect de studiu. Tudor e exemplul omului care involuntar ajunge să corupă pe cei din jur prin informații fragmentare, prin ignoranță și incapacitatea de a înțelege un text, un context. Cei care l-au urmărit sunt mai prost informați, mai nervoși și mai supărați pe lume, din motive neîntemeiate. Tudor Chirilă participă în mod direct la degradarea nejustificată a calității vieții celor care îl urmăresc. Și mesajul lui ajunge la zeci de mii de oameni. Tudor Chirilă e ce se întâmplă când vorbești fără să gândești înainte.

Buhnici nu e singurul care a făcut compromis pentru bani și succes. Spre deosebire de ceilalți din teapa lui, Buhnici nu a știut cum să obțină (de la Huawei, de exemplu) un salariu îndestulător pentru sine, și a vrut să riște independența. Ceea ce, într-un fel, e de admirat, invidiat, dar nu se dovedește marele succes pe termen lung pe care și-l dorea. Clipul lui Vali mi l-a făcut mult mai simpatic, și am avut ceva mai multă înțelegere pentru Buhnici după ce m-am uitat la ce a zis despre el și despre business-ul pe care îl are (Cavaleria). Unele lucruri pe care nu le înțelegeam și pe care le asociam cu ignoranță, răutate sau pur și simplu prostie, prin explicațiile lui Vali au prins o față umană. Are sens.

Și când am văzut în dimineața asta că a făcut copyright claim pe clipul respectiv, mi-am dat seama că e un exemplu perfect a ceea ce se întâmplă când nu te oprești să-ți faci o auto-analiză, să te întrebi ce anume faci greșit, și să faci o schimbare.

Trei puncte de reflecție importante. Corupția, prinsă, neprinsă, are consecințe adânci, pe termen lung. Ignoranța și analfabetismul funcțional amplificate prin internet produc nefericire; și la fel și compromisurile și erodarea coloanei vertebrale.