Recenzii întârziate: Fitbit Inspire 2 Black

O să încep o serie de recenzii cu produsele pe care le-am mai folosit ceva mai mult timp și despre care o să pot să emit niște păreri. Nu vor fi păreri-expert, ci vor fi mai degrabă păreri de utilizator care chiar a folosit produsul respectiv ceva vreme.

O să încep cu prima brățare fitness pe care am luat-o în ultimii 5 ani după un Fitbit Alta pe care l-am abandonat la puțin timp după ce am început să-l folosesc. Totuși, am zis că dacă încep să-mi urmăresc niște informații legate de activitatea zilnică, mai bine să nu încep de la un produs high-end - ceva low-end ar trebui să fie suficient de bun pentru ce-mi trebuie. Nu am nevoie nici de precizie la milimetru, nici de cel mai arătos ceas din lume. De felul meu nu port ceasuri sau bijuterii, deci îmi doresc o brățară cât mai ușoară și cât mai puțin deranjantă. Verdictul după două luni de utilizare e la final.

Părțile bune

Inspire 2 este asta. Are o curea din silicon și corpul ceasului este suficient de ușor cât să uiți foarte rapid că-l ai la mână. Printre funcționalitățile pe care le are: numără pașii, măsoară ritmul cardiac și îți dă „zone minutes” - câte minute de activitate intensă zilnică strângi. Mai are și un tracker de calorii care îți arată cam câte calorii ai consumat în acea zi - dar e o funcționalitate pe care nu i-am testat-o încă suficient, nefiind genul care să-și noteze fiecare lucru pe care îl mănâncă - e un scenariu care nu mă interesează foarte tare.

Pentru a calcula anumite lucruri corect are nevoie de companionul de pe telefon; și acolo interfața e relativ decentă. Primești săptămânal niște statistici cu ultima săptămână, din când în când niște badges cu cât de mult „mers” ai acumulat în timpul săptămânii, și poate să fie antrenant sistemul ăsta gamificat.

Nu pot să-i verific cât de bine măsoară pașii sau ritmul cardiac, dar bănuiesc că e în parametri - nu e cea mai precisă unealtă, dar funcționează relativ ok. Cel mai important, însă, e că e foarte ușor, nu mă încurcă în timp ce fac alte lucruri, e rezistent la apă (pot face duș cu el) dar cureaua de silicon s-ar putea să prindă pe interiorul găicii niște depuneri de piatră (apa din Brașov are obiceiul ăsta). Bateria rezistă vreo 5 zile - probabil că se poate duce spre 7, dar la 5 zile l-am cam reîncărcat. Pentru 300 de lei cât am dat pe el, își face treaba. Ah, încă o notă în plus pentru faptul că vine cu două mărimi de curea: pentru mâini mai subțiri și pentru mâini mai groase. Varianta anterioară m-a obligat să cumpăr curea separată, curea care e extrem de specială ca sistem de prindere.

Părțile rele

Sunt atât de multe lucruri de zis încât aș fi capabil să transform postarea asta într-o diatribă plină de ură la adresa dezvoltatorilor de la FitBit/Google. O să încerc, așadar, să mă abțin, și să desenez un portret cât pot eu de obiectiv.

Prima problemă: încărcarea. Sistemul de încărcare are un sistem special de prindere magnetic dar și mecanic, care la prima utilizare va debusola utilizatorul. Nu există nicăieri în manualele însoțitoare informația „cum să desprind ceasul din sistemul de încărcare”. Răspunsul: pui unghia între corpul ceasului și partea de sus a sistemului de încărcare. Trebuie aplicată puțină forță, dar nu extrem de multă. Nu trageți de firul de încărcare, nu o să funcționeze. (Jur că data viitoare pun poze, dar acum mi-e un pic prea lene și produsul nu merită).

Apoi, meniul. Totul a fost extrem de confuz până în momentul în care am învățat cum se navighează prin meniul. Problema e „Water Lock”-ul, pe care am decis să nu-l mai activez pentru că e enervant. Meniul e controlat de doi senzori laterali care au nevoie să simtă piele pentru a se activa. În mod normal ar trebui să atingi senzorii cu degetele mâinii opuse. Evident, însă, dacă mergi și te ții de o balustradă, mâna ta flexează la mai mult de 45 de grade și ajungi să activezi fără să vrei senzorii respectivi.

Ceasul e mai tot timpul „stins” - și se aprinde dacă faci o girație a mâinii suficient de rapidă. Funcționează 10% din încercări tot timpul, așa că trebuie mai mereu să-i mai dai două lovituri peste ecran sau să-i ciupești senzorii laterali. Și ar fi ok și așa dacă nu ar fi meniul cu logica cretină pentru care aș da afară toți oamenii care au lucrat la produsul ăsta, din orice funcție ar fi făcut-o. Dacă, de exemplu, erau pe submeniul de setări, când se reaprinde ecranul vei vedea, evident, tot meniul de setări. Nu există ceva gen „în 10 secunde de neutilizare ne întoarcem în fața „ceas”, o logică minimă pentru un produs real. Dar Google (Fitbit a fost cumpărat de Google, și acum sunt Google 100%, chiar dacă integrarea echipelor nu e perfectă) fiind firmă mică nu își permite să angajeze programatori, așa că lucrurile rămân la nivelul ăsta.

Apăsarea senzorilor laterali funcționează ca buton de „Back” mai peste tot cu excepția submeniului „Water Lock”. Dacă ai ajuns în submeniul Water Lock nu mai poți ieși de-acolo decât activând blocarea la apă. Activarea Water Lock înseamnă că nu mai funcționează apăsarea senzorilor laterali, doar bobârnacele date ecranului. Dar asta se întâmplă indiferent dacă alegi să blochezi sau nu - pentru că nu poți ieși din meniul respectiv decât activând blocarea.

Și acum, partea cea mai enervantă. În zonele vag luminate de soare, afișajul de pe ecran este invizibil. Da, dacă ești într-un loc cu soare nu vezi nimic de pe ecran, oricât de mult te-ai strădui.

Poate nu v-ați convins de verdictul pe care îl voi pune mai jos, așa că vă mai dau una, care aparent mă afectează doar pe mine. De două săptămâni aplicația îmi arată un „Privacy reminder” care mă aruncă în pagina de setări și apoi un dialog de acceptare a setărilor înainte de a vedea orice în aplicația respectivă. Cu alte cuvinte trebuie să fac cinci pași (Privacy Reminder, scroll, acceptare, Back în settings, acceptare „Acceptare a setărilor”) de fiecare dată când deschid aplicația, în orice context. Suportul tehnic mi-a ignorat cererea de reparare a acestor probleme, și de două săptămâni trebuie să trec prin aceeași corvoadă de fiecare dată când vreau să fac orice cu aplicația.

Verdict: NU CUMPĂRAȚI. Eșuează la funcționalitatea de bază a unui ceas, aceea de a arăta ora curentă, în suficient de multe feluri încât să fie enervant. Google arată cum corporațiile sunt chiar mai groaznice decât statul în relația lor cu utilizatorii normali: arată că pot să-și ignore utilizatorii cu mai multă aroganță decât un funcționar public.

Notă/PS: Trebuie să precizez că am picat recent un interviu de software engineering la Google/Fitbit. Motivul a fost că nu am tocit toate exemplele din cartea „Cracking the coding interview” pe care cei de la Google o promoveazărecomandă. De fapt, le-am și zis pe față că nu am de gând să pregătesc interviul tehnic cu ei. A fost o întâmplare fericită pentru mine; ideea de a lucra cu oameni care au creat astfel de produse orientate pe consumator mă înfioară. Și da, e un eșec al tuturor celor care au participat la crearea acestui produs, de la Sundar până la femeia de serviciu.