Un pic mai mult despre căderea Twitter

Hai să mai strângem câteva idei despre cum se întâmplă lucrurile cu Musk la Twitter. Sunt subiecte de conversație excelente pe care poate ar trebui să le discutăm un pic mai des.

Ce se întâmplă, pe scurt

Musk a cumpărat Twitter cu 44 de miliarde de dolari. Nu avea toți banii ăștia, așa că s-a împrumutat de cel puțin 12 miliarde pe care i-a transferat ca datorie ai companiei Twitter. Ca câteva zile mai târziu să spună că Twitter pierde 4 milioane zilnic - cele 4 milioane sunt de fapt dobânda pe care trebuie Twitter să o plătească pentru cele 12 miliarde împrumut.

Musk a concediat din start 50% din niște oameni pe criterii care nu au nicio legătură cu calitățile lor tehnice. Numărul de linii de cod nu e o metrică rațională - așa cum orice alt criteriu aplicat la una-două săptămâni de la preluare nu are cum să fie o metrică rațională. Nu așa conduci o echipă de 20 de oameni, nu așa conduci o firmă de 150 de oameni, nu așa conduci un uriaș de 7500 de oameni.

Următorul pas a fost să ceară implementarea a tot felul de soluții fanteziste; până la urmă a rămas în picioare doar asta cu 8$/lună pentru o bifă albastră (Tumblr dă două bife la un preț mai bun), evident, cerându-le oamenilor să muncească mai multe ore pe zi. După care a mai concediat oameni cât de cât competenți care au avut tupeul să și zică că Megalomanici nu are dreptate. După care a dat un formular cu un ultimatum: fie îmbrățișezi „Twitter 2.0”, cu sacrificii și muncă până peste cap, fie pleci, cu 3 luni de salariu. Majoritatea celor care nu sunt captivi jobului au ales să plece, salutând 🫡 la ieșirea din firmă.

Contrarienii au mereu ceva de zis

Poate ați auzit o mulțime de oameni venind cu tot felul de unghiuri interesante despre cum Musk face ceea ce trebuie. „Ăia de la Twitter sunt niște leneși”, „un site ca Twitter ți-l face un student în anul 2 ca temă pentru acasă”, „Musk are dreptate cu X, Y, Z”. În principiu, în afară de faptul că omul a dat banul și deci are dreptul să-și dea cu Tesla într-însele, nimic nu are logică. Nu, Musk nu are dreptate cu absolut nimic în ceea ce privește Twitter. Și nu, faptul că tu ești proprietarul unui lucru nu înseamnă că chiar pricepi ce se întâmplă cu el. Ceea ce face Musk nu e succes, ci în cel mai bun caz reușește să nu eșueze complet. Da, faptul că ți-ai cumpărat o mașină și nu ai făcut-o (încă) să explodeze ca o bombă atomică distrugând odată cu ea două orașe învecinate nu înseamnă că ești un pilot măreț.

Dar foarte mulți oameni sprijină ce face Musk pentru că eșecul e al lui personal, dar orice urmă firavă de succes (supraviețuirea site-ului încă o zi, de exemplu) e „succesul lor al tuturor”. De exemplu, iată-l pe Caramitru vorbind:

Un geniu imaculat

Un geniu imaculat

Caramitru vorbește pentru că nu-l costă absolut nimic. El nu trebuie să răspundă pentru prostia din mesajul pe care l-a scris - e ieftin să scrii prostii pe Facebook, ceea ce scrie el n-are consecințe, cel puțin nu pentru el personal, ci pentru mintea vraiște a tuturor care i-au dat Like. Dar dacă metodele lui Musk funcționează (adică dacă site-ul mai funcționează încă o zi), Caramitru e validat.

De ce e atractiv un megaloman

Poate cea mai importantă lecție care vine din partea admiratorilor lui Musk, Trump, Simion sau Șoșoacă este cât de facil e succesul unui megaloman care vorbește întruna. În primul rând, dacă vorbește întruna (și Musk o face) cei din jurul lui nu au timp să gândească. Așa a funcționat Hitler, așa a funcționat Trump. Asta e ceea ce trebuie să facă orice actor politic care vrea voturi sau orice individ care vrea aprobare pentru lucruri reprobabile. Lumea are o atracție morbidă către cei care vorbesc mult - cu cât vorbesc mai mult cu atât mai bine.

Mintea umană e foarte fragilă, și în momentul în care se izbește de o cantitate mare de informație absoarbe cu nesaț tot. Nici nu contează că, dacă ai sta un pic să gândești, ai realiza cât de toxic e mesajul pe care îl înghit. Oamenii stau și digeră toate prostiile pe care le zic Musk și alții pentru simplul motiv că au un debit fantastic.

Tehnica asta cu cantitatea de informații e bine cunoscută de un secol deja - „bad news is still news”, sau de ce Coca-Cola încă își mai face publicitate. Repetiția unui mesaj, chiar și al unuia evident fals, îl face acceptabi și îl permanentizează - dar în absența repetiției oamenii au deschisă posibilitatea de a dezvolta o gândire critică. De-asta oamenii care au urmărit foarte des urletele lui Șoșoacă tind să fie de acord cu ea - nu pentru că are dreptate, ci pentru că pur și simplu au fost expuși de atâtea ori la el încât nici nu mai procesează logic conținutul. Pentru că dacă ar face-o și-ar da seama că e inuman de prost ce se întâmplă acolo.

Oamenii sunt obișnuiți ca mesajul repetat să fie autoritativ. Ce zicea popa din sat sau cuvintele pe care le rostea crainicul în piețele din oraș erau adevărul oficial. Adevărul oficial e spus în gura mare. Repetă o minciună de suficiente ori și va deveni noul adevăr. Oamenii sunt obișnuiți ca cei care mint să ajungă să se rușineze de minciuna lor, și la un moment dat să sesizeze minciuna din tonul comunicării - dar în text nu există rușine.

Așa că ce face Musk acum e să continue să vorbească. Nu contează ce zice, ce e important e ca oamenii să-l vadă că vorbește în continuare. Oamenii pun botul cât timp el nu se oprește din vorbit.

De ce Twitter e important

Twitter e o infrastructură unică de comunicare. Twitter (mai mult decât Facebook) e un agregator de conținut care 1) respectă autorul original și 2) respectă platformele oficiale de comunicare. Să le luăm pe rând.

Respectarea autorului original e foarte importantă - Retweet-ul ca formă de propagare a unui mesaj păstrează autorul original tot timpul acolo. Spre deosebire de Facebook, care e mai mult ca fericit să îți șteargă autorul original și să te pună pe tine ca autor, mai ales când e vorba de un videoclip sau o imagine. Asta înseamnă că nu se diminuează sursa originală pe măsură ce mesajul devine mai popular. Influencerii de twitter fie sunt niște agregatori foarte buni de conținut, fie produc conținut de calitate (calitatea e o treabă de gust, până la urmă dacă îți place să te scalzi în troacă îl urmărești și pe Trump). Covfefe are alt gust când e dat de Gică de la primărie, dar Twitter face acest lucru foarte bine, și ne spune că covfefe e zis de președintele SUA.

Respectarea platformelor oficiale de comunicare e o altă treabă. Twitter e cea mai bună platformă pentru a-ți promova conținutul pe care îl produci pe platforma ta - pentru că nu are niciun interes să concureze cu ea. Twitter face offloading la chestiunile minore/neimportante. Vreau să pun piese K-Pop? Twitter. Vreau să explic pe larg de ce îmi place fenomenul? Scriu pe blog. Vreau să vorbesc cu oamenii care mă urmăresc despre de ce durează atât de mult să facem următorul episod de podcast? Twitter. Și tot așa. Twitter este o unealtă de propagare a unui mesaj, nu neapărat unealta pentru emis un mesaj.

Și da, în ultima vreme Twitter a încercat să încurajeze să-ți muți tot conținutul pe platforma lor. Dar ce platformă nu face asta? Facebook nici măcar nu mai minte în legătură cu treaba asta, si te depunctează ca creator dacă pui un link către blogul tău - când lumea distribuie mesajul tău, vor distribui doar link-ul. De aici gluma cu „link în primul comentariu”. În fine, Twitter a fost și încă a rămas un liant între bloguri - acel „missing piece” pentru platforma personală.

Cum îți poate face Musk rău ție

Mulți angajați ai Twitter sunt, probabil, milionari. Nu toți, nu majoritatea, dar suficient de mulți. De ce ne pasă că Musk dă afară oameni de la Twitter? Mai ales că am auzit că sunt leneși, stau toată ziua la cafea, și uite, e un site de tot rahatul. Dar și dacă pică Twitter, ce-mi pasă?

Mie-mi pasă pentru că în cele din urmă e vorba de ceva ce se întâmplă în câmpul meseriei mele. M-aș aștepta ca taximetriștii să fie revoltați de felul în care-și tratează Uber colaboratorii, pentru că e, iarăși, ceva de interes pentru ei. Dar e un pic mai mult decât atât. Relele practici în materie de management, în momentul în care sunt luate de model, influențează și felul în care firma în care lucrezi tu va fi condusă.

Chiar dacă a murit acum 11 ani, Dennis Ritchie Steve Jobs încă influențează mii de manageri de companii mici și mijlocii. Practicile lui antisociale sunt amplificate de sute sau chiar mii de speakeri motivaționali, care iau poveștile precum umilitul angajaților de către Jobs sau concediatul a mii de oameni de către Musk și le dau o alură eroică. Sofismul ne arată că poți oricând să susții și cea mai mare prostie, și cum am învățat mai sus, important e să continui să vorbești, nicidecum ce zici. Musk, așadar, nu doar că distruge Twitter, dar distruge și multe alte companii unde indivizi histrionici vor prelua politica de forță pe care o aplică Musk. Musk e un model pentru ce se va întâmpla la un moment dat și în compania ta. Întrebarea e ce fel de model va fi Musk - unul de succes sau unul de eșec? Cu alte cuvinte…

Va supraviețui Twitter?

Cel mai probabil că Twitter va supraviețui. Nu există încă o alternativă viabilă pentru Twitter, chiar dacă Mastodon e foarte aproape de idealul Twitter. Twitter făcea niște lucruri pe care nu le face nicio altă platformă, și le făcea mai bine ca oricine. Foarte mulți vor fi reluctanți să părăsească platforma, chiar dacă aceasta va avea foarte mult de suferit.

În primul rând, după ce a concediat undeva la 80% din forța de muncă, Twitter va trebui să treacă de niște hopuri enorme. Cupa Mondială de Fotbal e primul, dar va fi nimic față de seara de anul nou. Da, sigur, o parte din conținut va merge către platformele mai tinere, Whatsapp, Telegram, sau Discord. Dar nimic nu se compară cu aruncatul unui gând aleatoriu în public, și singurele locuri unde poți face lucrul ăsta sunt Facebook și Twitter, iar Facebook este inutilizabil.

Mastodon încearcă să preia o parte din comunitățile care erau cu adevărat importante pe Twitter - comunitățile tehnice care foloseau platforma pentru comunicare rapidă. Twitter devenise un fel de jurnal tehnic care influențează decizii tehnice majore. Acum aceste comunități se vor retrage în colțuri diferite. Mastodon s-ar putea să fie o soluție de succes, dar da, nimeni nu dorea ca fix la sfârșit de an să-și reconstruiască rețeaua socială și comunitatea pe altă platformă. Mastodon va avea nevoie de mult timp până va reuși să înlocuiască Twitter; asta dacă nu cumva Twitter va supraviețui sabotajului lui Musk pe termen lung și cumva, printr-o minune, se va putea restaura probitatea contribuitorilor pe platformă. Puțin probabil, totuși, cu 80% din echipă eliminată, un angajator care deodată a devenit neatractiv va fi greu capabil să atragă oameni de calitate.

Dacă Twitter va supraviețui, nu-i va supraviețui cultura care a menținut produsul la calitatea de astăzi. Cultura de deschidere internă, în care oricine poate să spună orice (cât timp e argumentat) a dispărut odată cu inginerul dat afară pentru că i-a explicat lui Musk de ce zice prostii în public.

Libertatea de expresie, sclavia, și alte lucruri pe final

Musk practic a omorât una din cele mai importante platforme pentru libertatea de expresie în numele libertății de expresie. Nu trebuie să ne mire lucrul ăsta - nu e nici primul, nici ultimul care va face lucrul ăsta. De fapt, cam toți cei care invocă libertatea de expresie ajung în cele din urmă să o îngrădească.

Al doilea lucru se referă la diversele forme de sclavie. Foarte des, când vorbim despre sclavie ne însușim vocabularul american în care sclavul e o ființă umană tratată subuman și exploatată până la epuizare. Așa numita „sclavie a proprietății”, „chattel slavery”, în care sclavul devine o proprietate personală. Dar există mai multe forme de sclavie, în care și iobăgia sau legarea la glie sunt similare. Viza H-1B e un astfel de exemplu: vii să lucrezi la noi pe bani mulți, dar ești legat de locul ăsta de muncă, altfel te expulzăm. Nici nu e de mirare că cei care au semnat că merg mai departe cu planul lui Musk sunt, probabil, imigranți în SUA.

Mi-am auzit ceva râsete pe postarea legată de socialism de acum câteva zile, dar birourile din Europa (socialistă) sunt bine-mersi, și oamenii sunt protejați de legile țărilor în care trăiesc. Diatribele pline de spume ale lui Musk sunt irelevante pentru angajați. Cum ziceam, socialismul apără și angajatorul de propria prostie.

E deranjant de plăcut să vezi cum toate ideile din motivaționale eșuează în momentul în care sunt puse față în față cu realitatea. Insist, sper ca acesta să fie un semnal de alarmă pentru toți cei care gustă motivaționale, cam asta e valoarea motivaționalelor. Într-un fel suntem privilegiați să asistăm la eșecul pe repede-înainte al lui Musk - e o reală oportunitate de învățare. Pe de altă parte realitatea ne arată că chiar și cu surse bune de învățare oamenii o să învețe tot prostii. Deci nu, nu se va schimba nimic, viața va merge înainte și noi suntem deja în era tiktok - ce se întâmplă cu Twitter e un fenomen marginal, nimic mai mult. O să fie doar un detaliu picant când o să vorbim despre epoca de aur de dinainte de căderea în dictatură, nu de alta, dar îmi e din ce în ce mai clar că asta ne așteaptă. O zi frumoasă tututor! 💕