Adevărul = enunț + argument

Din când în când mai apare într-o conversație nervoasă (vezi articolul anterior) ideea că „băi, eu am zis chestiile astea și s-au adeverit”.

Așa e. Ceasul stricat care arată ora exactă de două ori pe zi nu este foarte departe de realitate. Când emiți mult gunoi e foarte probabil ca unele lucruri să fie corecte, statistic vorbind, nimeni nu poate să spună prostii 100% din timp. Există presupunerea că în afară cazurilor excepționale, există un minimum de intuiție, și dacă nu s-ar autodescalifica din discuții prin agresivitate și impertinență uneori oamenii chiar pot avea lucruri interesante de zis.

Însă faptul că ai avut dreptate într-o chestiune sau alta nu înseamnă nimic. Simpla valoare de adevăr a unui enunț e insuficientă - după cum o demonstrează toți cei implicați în discuțiile pe care le-am avut pe net. Degeaba încerci o metodă socratică de descoperire a realității cu omul care știe adevărul și simte el că e infailibil. Oamenii care nu au dileme nu au cum să fie schimbați din ideea lor.

Și totuși, cum invalidezi faptul că oamenii ăia au uneori dreptate? Simplu. Adevărul e incomplet fără metoda prin care ai ajuns la el. Afirmația „pământul nu e plat” (simplificând) e falsă cât timp tu nu poți argumenta de ce pământul nu e plat. Poate pentru un schimb de injurii este suficient, dar dacă ai o dezbatere pe tema asta ar fi bine să argumentezi solid treaba asta. Și majoritatea celor care se angajează în dezbateri nu se pregătesc solid pentru partea pe care o susțin. Când mă refer la „solid” nu mă refer la greșelile amintite în articolul anterior - construitul unui arsenal de scandal și argumentarea sunt două lucruri complet diferite.

Argumentarea e un lucru foarte dificil. Uneori, pentru un argument ai nevoie să scrii tomuri de trei-patru sute de pagini. Mult mai simplu să ieși cu un tweet, să faci un pic de dick waving și să te lauzi că tu știi adevărul, foarte des pentru că ai citit un articol scris de cineva care e plătit de o organizație care de zeci de ani plătește lumea să mintă.

De unde mi-a venit articolul ăsta? Citind acest articol despre sursele posibile ale COVID19. Știam că provine din China de la început - dar a fost temă de intimidare și îndemn la ură subiectul „wet markets”. Acum chiar există informația, și treaba asta este confirmată. Au fost de vină wet markets? Au fost. A fost pangolin? A fost liliac? Nu. A fost un plan al chinezilor de a ataca vestul? Nu pare.

Dar dacă nu e adevăr ce este? Opinie. Nu doar că e opinie, dar e opinie neasumată, pentru că până acum nu am văzut niciunul să-și ceară scuze pentru informațiile greșite și mincinoase pe care le-au pus public. Cum ziceam, nu există responsabilitate - există doar scandal. Ca om care a vorbit mult la vremea lui am și greșit mult, și nu mi-a fost rușine să recunosc când am greșit. Nu pretind că sunt infailibil, nu pretind că am adevărul suprem.

Dar ca să concluzionez: adevărul nu e niciodată un simplu enunț. Este un enunț plus un argument. În rest e opinie, și scandal. Din păcate, prea mulți oameni s-au dedicat emisului de opinii și creatului de scandaluri - prea puțini mai vor să informeze. De-asta vezi prea mulți pretinși experți care se manifestă mințind fără niciun fel de jenă. Pentru că nu o poți clasifica altfel decât „minciună” când vine de la cineva care cunoaște cum se face o informare și e conștient de efectul pe care îl are o dezinformare.