Greva profesorilor

Probabil cel mai important lucru care se întâmplă zilele astea este greva profesorilor. Nu neapărat doar pentru faptul că profesorii ies să protesteze - acel aspect este în sine important, și nu ar trebui neglijat. Dar pe lângă greva profesorilor se mai întâmplă câteva lucruri care ne pictează o imagine mai clară despre democrația românească.

Răspunsul politicienilor la greva profesorilor e absolut aberant. Primii au fost AUR, care pentru a se asigura că greva profesorilor nu e băgată în seamă au făcut un protest în aceeași zi cu mitingul profesorilor pe 10 mai. Am vorbit despre treaba asta într-o postare anterioară. Ce mi se pare mai dubios este că guvernanții au decis că protestul ăla a fost la mișto, pentru că nu a existat nicio reacție la el.

Și acum o să ziceți: dar guvernul nu e dator să răspundă la toate mitingurile. Așa, ar trebui să răspundă la toate aberațiile celor de la AUR, și nu, nu sugerez asta. Dar când ai o categorie profesională pe care tu o consideri prioritate ca stat, și acea categorie profesională îți zice: „suntem nemulțumiți” atunci nu prea ai scuză dacă două săptămâni mai târziu tu tot nu ai un răspuns la doleanțele lor.

Presa nu prea a vorbit despre greva profesorilor. Apare foarte rar dincolo de nivelul de informare. Pe 20 mai, cu o zi înainte de grevă, Ligia Deca, ministrul educației, spunea că „Există suficientă înțelepciune pentru a nu se ajunge la grevă”. O declarație un pic mârșavă, pentru că practic Deca sugerează că profesorii n-ar fi înțelepți pentru că recurg la grevă.

Acum, eu am o mare problemă. Suspectez că cei mai mulți dintre noi știm cam același lucru despre greva asta: profesorii vor salarii mai mari. Din păcate nu prea am văzut voci care să explice, mai nuanțat, ce anume vor profesorii. Pentru că soluția „salarii mai mari” nu funcționează pentru cei cu salarii la limita supraviețuirii, după cum a demonstrat-o guvernul PNL+PSD în ultimii doi ani, păstorind o înspăimântătoare creștere a prețurilor.

Și de fapt nimeni nu vorbește despre adevăratul motiv pentru care profesorii ies la protest, și care e un pic mai subtil. Că costul traiului zilnic e cel care a crescut extraordinar de mult, și că ceea ce cer e minimul ca să poată supraviețui decent.

Și mai zic că ceea ce nu cer ar trebui să fie acolo pe listă, și să ne dea de gândit. Nu cer eliminarea politicului din învățământ și dizolvarea inspectoratelor școlare, de exemplu. Nu cer investigarea corupției din învățământ. Nu cer eliminarea presiunii politice asupra școlilor, și pedepsirea facilitatorilor plagiatelor în masă. Pentru că, nu, astea sunt lucruri pe care le știu și ei irezolvabile. Dar e ok, între timp Bode își cumpără în presă articole despre cum e găsit nevinovat pentru un plagiat, pentru că așa funcționează lucrurile.

Răspunsul președintelui este pe măsură. „Solicitările profesorilor sunt în bună parte legitime, ușor de înțeles”, zice el, lăsând să se înțeleagă că o parte mai puțin bună nu prea sunt legitime, dar deh, nu ne batem capul prea tare. Iar guvernul? Hehe. Ciucă a zis că se rezolvă, nu se rezolvă, el își pune demisia, că așa funcționează democrația, trebuie să meargă rotativa guvernamentală. Și dacă estimarea optimistă a geniului din spatele României Educate, Ioha, este corectă, dacă greva profesorilor nu se termină vineri, urmează cel puțin o săptămână în care nu o să aibă cu cine vorbi.

E ok, Parlamentul se gândește la profesori. Parlamentul a votat mai mulți angajați și salarii cu până la 50% mai mari la Administrația Fondului pentru Mediu, în plină grevă a profesorilor care cer majorări de lefuri și după ce Guvernul a adoptat reduceri de cheltuieli. Pentru că greva profesorilor ca greva profesorilor, dar sinecurile lor trebuie protejate.

Părinții, între timp, pendulează între înțelegere pentru profesori și „dar vai, copiii mei suferă” ceea ce nu-i adevărat, pentru că n-am văzut copil care să nu se bucure că profesorii sunt în grevă, și nu țin minte de nicio grevă care să fi afectat procesul de învățare real. Două, trei, cinci săptămâni fără școală nu au omorât pe nimeni, dar nu zic că ar fi imposibil să-i distrugă psihic pe părinții care sunt obligați să stea cu copiii lor. Să nu uităm, pandemia i-a obligat pe părinți să stea mai mult cu copiii lor și treaba asta i-a revoltat atât de mult pe părinți că s-au răsculat contra măsurilor de prevenire a îmbolnăvirii în masă. Eh, o trecut multă apă pe Olt de-atunci (și pe Bârsa, și chiar și pe Timiș, dacă e să aduc chestia asta mai aproape de casă).

Mai e cineva? Da, Vasile Bănescu, care a declarat că o chestiune care nu îl privește sub nicio formă e nașpa. Cumva ca să demonstreze că analfabetismul funcțional, lipsa de responsabilitate civică și excesul de folosire a social media dăunează teribil, și că poate chiar ar trebui să începem ceva să educăm România.

Până una, alta, eu țin cu profesorii. Nu poți să înveți pe nimeni ce înseamnă demnitate dacă tu nu trăiești cu demnitate. Și cred că asta e revendicarea lor cea mai importantă: șansa lor la demnitate.