Băieți peste 40 de ani care mimează că l-au găsit pe Dumnezeu
O chestie pe care nu am observat-o foarte tare până acum, dar care începe să mă asurzească (poate și pentru că intru în categoria de vârstă unde urechile plătesc prețul pentru ascultat Prodigy la maximum în căști) este că vezi mulți băieți care trec de patruzeci de ani și-l descoperă pe Dumnezeu, își fac poze cu el pe un vârf de munte unde e o cruce sau la Peterson la conferință, de parcă Dumnezeu ia autobuzul cu ei în fiecare dimineață. Ultima victimă este Buhnici, care a coborât din Tesla la fix cât să i-o trăznească Dumnezeu și să i-o reîncarce. Hai să vedem cum arată această descoperire extraordinară pe care a făcut-o Buhnici între un contract cu Huawei și un plânset după 5G-ul de altă dată.
Plângăceala lui poate fi ironizată frază cu frază, paragraf cu paragraf. E, însă, inutil, așa că vă fac eu un rezumat. Omul se întreabă de ce lumea nu merge la duhovnic în loc să meargă la psiholog, face niște acuze legate de faptul că preoții sunt într-un fel sau altul (probabil pentru că nu cunoaște niciun preot, că ar vedea că și printre ei sunt oameni și oameni), e ferm convins că el este extraterestru (chiar dacă nu e AFO!), crede că lumea e mai puțin violentă (hahahaha), compară biserica cu ascultatul de viniluri, aparent are nevoie de un software update, după care dă lovitura de grație:
Tânjesc după o astfel de discuție cu patriarhul însuși, dar până acolo voi deschide, în curând, o astfel de conversație cu un intelectual, fără sutană. Tu ce voce ai vrea să auzi vorbind despre asta? A cui?
Practic, Like, Share and Subscribe la Podcast, Mulțumesc Dumnezeu că te-am descoperit și trist că oamenii sunt triști și nu merg la duhovnic, eu vroiam să vorbesc cu Sensei Daniel, dar pentru că maestrul Daniel nu coboară din vârful Wudangului pentru că suferă de artrită, voi vorbi cu un secund fără sutană.
Acum ce o fi în mintea lui Buhnici nu prea-mi pasă. Dar nu pot să nu observ un trend de-ăsta de a te scufunda brusc într-o pasă meditativă din care să arunci în oameni cu înțelepciune. Nu e primul, și faza e că de fiecare dată când îi văd pe-ăștia mă bufnește râsul. Și cum să nu te dea râsul pe spate când între două glume furate Frații Sutană de la Radio bagă evlavie? În momentul în care toată viața ta ai fost un măscărici ambulant, vrei să ne uităm la tine cu seriozitate când o dai pe de-astea cu Dumnezeu?
Suspectez că e celebra mid-life crisis, și pentru că doar oameni ca Morar și Buhnici pot să descopere și mașinile scumpe și pe Dumnezeu simultan, mulți îl descoperă pe Dumnezeu; dar îl descoperă într-o formă profund viciată, utilitariană. Vezi la Buhnici cel mai clar (el e în faza incipientă a revelației personale): „Dacă Dumnezeu este în fiecare dintre noi, de ce renunță atât de mulți la El? Poate pentru că nu L-au întâlnit în realitate? De ce e atât de greu să găsim dovezi concrete și palpabile? Dacă oamenii de dovezi au nevoie pentru a crede, de ce li se refuză asta? Poate pentru că biserica a uitat să facă minuni sau nu a știut niciodată”. Practic, omul vrea minuni: frate, scade credința dacă n-ai două-trei minuni, eventual live și pe tiktok! Că credința nu e butic, să mergi acolo să dai un ban și să vezi minunea dumnezeiască, nu?
În mod normal nu faci mișto de om în timp ce își caută drumul. Că nu e ok, chiar dacă nu-și dă seama, George caricaturizează noțiunile cu care lucrează, dar fiecare din noi are nevoie să își răspundă la întrebările pe care și le pune. Discuția cu un prelat sau cu un intelectual care nu are sutană nu o să-l ajute, pentru că în primul rând George o să fie inacapabil să-l întrebe chestii interesante și relevante (e un intervievator slab), în al doilea rând pentru că nu o să aibă curaj să-l întrebe chestiuni care-l preocupă real, fie și pentru că încă nu le poate exprima. Felul în care pune el problema îmi amintește de mine în clasa a IX-a, când scriam în ora de română eseuri despre Dumnezeu mort numai ca să aflu că unul, Nietzsche, mi-o luase înainte.
Dar fac mișto, totuși, pentru că oamenii ăștia trebuie ridiculizați, altfel se iau mult prea tare în serios, și ajung să își proiecteze modul de gândire stâlcit peste lucrurile peste care au putere. Gândește-te că vine un habarnist de-ăsta la conducere și zice „gata, avem preoți, desființăm meseria de psiholog, mergeți la duhovnic dacă aveți probleme”, din prea mult entuziasm cretinotard. Nu e ca și cum același gen de entuziasm încearcă să afecteze tot felul de locuri, de la adoptarea cardurilor de identitate (card scris invers este drac?!?!) la aplicarea procedeelor medicale (de la avorturi la vaccinare și până la simple operațiuni medicale salvatoare de vieți, dar refuzate pe motive religioase).
Problema cu oamenii de 40 de ani care se fac că-l descoperă pe Dumnezeu e fix faptul că în loc să mediteze profund asupra problemelor, încearcă în numele credinței lor nou-descoperite să interzică drepturile altora, ignorând toate lucrurile care l-au adus în criza morală care l-a adus în pragul redescoperirii lui Dumnezeu. Că Morar nici acum nu și-a găsit un răspuns la întrebarea „de ce sunt deprimat” - că poate răspunsul era că are înfățișare la tribunal să explice de ce a furat niște chestii (acum e ok, l-a găsit pe Dumnezeu și fapta s-a prescris. MINUNE! Vezi, Buhnici, mai așteaptă un pic, și o să-ți dea Dumnezeu un contract nou pe 5G). Încă o paranteză, pentru cei care nu cunosc treaba, Buzdugan și Morar au fost dați în judecată pentru că furau glume de la bloggeri, după care au tărăgănat procesul suficient de mult încât s-a prescris fapta. Da, vorbim despre aceiași oameni care sunt revoltați că ceasul din Gara de Nord nu bate ora fixă, deși oamenii n-au luat tren decât la întrecere pe Valea Prahovei.
Bun. Deci, facem mișto de oamenii ăștia pentru că sunt ipocriți, pentru că descoperirea lor plină de entuziasm nu e doar naivă, devine periculoasă pentru cei din jurul lor. Oameni care deodată decid că moralitatea trebuie să arate într-un fel anume, fel pe care nu-l mai pot aplica la sine (ca noi, proștii care nu l-am ignorat pe Dumnezeu între 20 și 40 de ani), dar îl pot aplica la ceilalți, și au și forța socială și financiară pentru a modifica lucrurile în virtutea unor idei pe care nu le gândesc foarte bine. Și în felul ăsta ajungi să ai ultraconservatori care fac spume la gură, se îmbracă în galben, își zic Alianța pentru Ura între Români și fac tot posibilul să facă țara nelocuibilă.
Eu unul m-am cam săturat de băieții ăștia care mimează că l-au descoperit pe Dumnezeu și au păreri pe subiect. Nu poți să negi unui om nevoia de înțelepciune, dar avântații ăștia pe care-i lovește credința fix pe la 40 de ani nu sunt în treaba asta pentru a-și căuta propriul drum, pentru a dezvolta înțelepciune, nu. Nu e vorba de oamenii care încep să își regăsească echilibrul în credință. Nu mă plâng de oamenii care înțeleg că credința e o problemă care ține de persoana ta, nu e ceva ce îi impui celui de lângă tine. Mă plâng fix de eroii ăștia care vin și spumegă și se bat cu pumnul în piept că VAI, ce păcătoși suntem!!! Chestia pe care o exprimă ei e doar o formă de faliment moral; înțeleg că e necesară pentru unii pe calea spre a deveni un om mai bun, dar, dacă se poate, s-o lași mai moale cu datul din gură în public?
Măcar cu Buhnici e clar, omul nu știe cum să ceară o audiență la Daniel; cerșește și el un pic de atenție, dar probabil nu îi va fi acordată. În vreo câteva săptămâni o să și uite că Dumnezeu, că chestii, pentru că nu uitați ce e important: laic șer și subscraib!