LMG și ce poți învăța din povestea lor recentă

Linus Tech Tips este unul din cele mai populare tech-vloguri, atât de popular că creatorul lui, Linus Sebastian, și-a creat un imperiu media estimat la 100 milioane de dolari. Însă în ultima vreme lucrurile au luat-o razna - succesul a adus mult mai multă responsabilitate și mult prea multă presiune pe oamenii care fac parte din Linus Media Group, consorțiul construit pe spatele acestui vlogger popular. Povestea completă aici, pornind de la acest clip al oamenilor de la Gamers Nexus:

În plus, pentru că lucrurile nu erau suficient de complicate, suop, care a plecat de la LMG, explică de ce a plecat și cam cum arată condițiile pe-acolo. Într-un thread lung pe The platform formerly known as Twitter suop (Madison Reeve) explică situația. Nu sună deloc bine.

Și sunt două lucruri pe care vreau să le subliniez aici.

Obsesia pentru productivitate

Un mic rezumat în română pentru cei care nu au urmărit povestea și nici nu vor să citească articolul din The Verge: în ultima vreme consorțiul Linus Media Group a început să producă din ce în ce mai mult conținut pe YouTube, atât de mult încât oamenii sunt surmenați, incapabili să facă față presiunii, și fac foarte multe greșeli de neiertat pentru o suită de canale atât de populare. De ce se întâmplă asta? Un pic de context.

Statele Unite sunt în continuare cea mai productivă țară (și cea mai bogată) fără șanse ca numărul 2 (China) să îi prindă din urmă. Ce o ține sus? Obsesia pentru productivitate care cere ca totul să crească mai tare, și mai tare, care nu admite nicio scădere, toate cheltuielile optimizate la maximum în așa fel încât să producă și mai mulți bani. Este doar o formă de Stahanovism al cărui scop final nu este îmbogățirea țării și a clasei conducătoare, ci doar îmbogățirea proprietarilor de business și sporirea capita… stai un pic… ce se întâmplă aici?

Practic, nimeni nu se oprește să zică: „poate ar trebui anul ăsta să facem profit mai mic, să producem mai puțin, dar mai de calitate, și cu niște oameni mai odihniți și mai fericiți la jobul lor”. Angajații LMG sunt sub presiune non-stop, nu au timp nici măcar să se uite și să învețe ceva din lucrurile pe care le termină într-un ritm amețitor. Ce e și mai ciudat este că nimeni nu le impune ritmul ăsta, LMG sunt cam singuri pe nișa asta, cei cu care concurează sunt mult mai mici și în niciun caz nu produc atât de mult conținut.

Putem vorbi aici despre multe aspecte. La ce bun atât de mult conținut, cine îl urmărește? De ce simt nevoia să crească, de ce simt nevoia să pună atât de multă presiune pe angajați? Răspunsul e: bani. Mai mulți bani, mai multă expunere, mai multă prezență. Mai mult conți-fucking-nut. Linus se luptă să inunde YouTube cu conținut care să-l pună în fața tuturor, să devină singurul bossulean pe tarla ca, la un moment dat, să-l descopere pe Dumnezeu.

Obsesia cu productivitatea, cu banii, cu produsul de mai mulți bani, se dovedește, ca de obicei, nesănătoasă. Problema e că le merge. Discutam (fără legătură) zilele trecute despre JKRowling, și despre faptul că au început să-i sufere încasările pentru că a decis să se bage în tabăra ignorantă. Problema lui JKR nu a fost niciodată calitatea conținutului pe care l-a produs, iar succesul proiectului Robert Galbraith dovedește că cu suficient marketing oamenii pot fi convinși să cumpere orice produs mediocru. StarWars nu are încasări de miliarde de dolari? Are. Calitatea nu e niciodată un lucru important, prezența e mai importantă decât calitatea.

Iar Linus vrea să fie omniprezent, errors be damned. Că la sfârșit toate alternativele o să fie moarte pentru că nu pot face față conținutului spammy al lui LMG, aia e altă problemă. Că în felul ăsta toată lumea are de suferit ce mai contează?

Un pic de feminism

A doua parte este cea referitoare la suop. Nu o cunosc, nu îi urmăresc producțiile, habar n-am cine e persoana. Dar citind mărturia ei, chiar admițând că există posibilitatea ca măcar jumătate să fie interpretări exagerate a ceea ce s-a întâmplat deja, e suficient.

În general, românii verzi când citesc chestii de genul ăsta exclamă ceva între „minte” și „și-a cerut-o”. Asta și pentru că din multe puncte de vedere românii nu înțeleg sexismul în felul în care e el trăit (și cum e reclamat de către femei) în Vest și în SUA. Mulți dintre noi nu pricepem cât de direct și palpabil e sexismul așa cum e văzut de-acolo. Mărturia lui Madison mi se pare devastatoare, mai ales când nu este prima de acest gen pe care am auzit-o, și probabil că nu va fi ultima.

Locul de unde vin eu, ideologic vorbind, e locul care acum discută despre felul în care femeile nu sunt suficient de competitive. Aceiași oameni care urlă că femeile sunt doar utere ambulante fără drepturi explică doct cum femeile nu fac față în condiții de competitivitate. Băieți, nici voi n-ați avea nicio șansă dacă în fiecare zi vi s-ar reproșa că poate ar trebui să purtați niște pantaloni mai mulați, pentru coeziunea echipei ar trebui să wink, wink ieși la o cafea cu cineva care are niște necesități cu tine, sau dacă ați fi hărțuiți psihic constant.

Concluzii

Sunt multe lucruri de învățat din mini-implozia LMG. Cea mai importantă lecție, anume că oamenilor nu le pasă de principiile morale, va fi învățată când scandalul ăsta va aluneca în derizoriu sau uitare. E frumos pe-aici.