Pirateria e furt

Înainte să vorbim serios despre piraterie va trebui să dau un răspuns celor care susțin că pirateria nu este furt. Vom porni de la poza, celebra poză pe care o știe și o învârte toată lumea, și al cărei autor e de negăsit.

Ca argumentație este, desigur, superficială, dar dacă ne uităm un pic pe definiția furtului de dicționar vedem:

Furt: Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil din posesiunea sau deținerea unei persoane, fără consimțământul acesteia.

E vorba despre lucru mobil, este însușirea pe nedrept a unui lucru mobil și, implicit, de privarea de posesie al unei alte persoane. Dar dacă ne uitam la actul de piraterie, acesta este fix despre însușirea pe nedrept a unui lucru ce nu-ți aparține. Pirateria pune însă accentul pe prima parte, pe însușirea pe nedrept, nu pe ceea ce derivă implicit din faptul că e vorba de un lucru mobil, fizic. Pirateria e, așadar, însușirea pe nedrept a unui produs cultural, sau unelte virtuale.

Și am decis să păstrez termenul de furt, nu piraterie. Pentru că piraterie e un cuvânt complicat și e o noțiune pe care foarte mulți nu o înțeleg - noțiunea de furt însă este mult mai ușor de înțeles, fiind prinsă și în cele zece porunci care sunt la baza culturii europene. Contra furtului există un tabu social, pirateria însă nu are problema asta pentru că în afară de situația în care trăiești în zona porturilor, pirateria e o chestie care nu te afectează.

Dar ca să dăm un răspuns mai bun primei poze, o să folosim această reinterpretare a desenului:

Nu cred că a fost cineva care se amăgește cu ideea că nu e furt, e doar copiere. Cred că de fapt ceea ce a deranjat a fost discuția în termeni foarte clari și fermi legată de aspectul criminal, extralegal, al operațiunii. Termenul de furt este într-adevăr mult mai puternic fiind mult mai clar.

O altă obiecție legată de noțiunea de furt este senzația că folosesc semnul egal între furtul de materiale digitale și furtul pe care îl fac politicienii. Ceea ce am făcut însă este doar să observ paralela - că furtul personal este văzut ca scuzabil pe când furtul altora este arătat cu degetul. Și vroiam să le arăt oamenilor de pe reddit că în cele din urmă și politicienii care fură au scuze similare, pentru că furtul nu se face în mod direct, intrând în trezoreria statului și luând câteva monede de-acolo.

Furtul politicienilor nu e cu nimic diferit ca substanță și poate fi apărat cu același tip de gândire logică pe care îl folosește și piratul în momentul în care își justifică propriul act. Niciodată nu e furt - e vorba de o deturnare, de o acordare preferențială a unui contract, despre un cadou primit în schimbul unui serviciu făcut, a păstrat zeci de locuri de muncă, s-a făcut tot ce se putea face. Majoritatea furturilor făcute de politicieni sunt în limite legale, și sunt în limite legale pentru că ei fac legile. E foarte posibil ca furtul politicienilor să fie mai legal decât pirateria fix datorită protecțiilor legale pe care le au aceștia.

Asta nu înseamnă că e și corect să le comparăm. Întotdeauna aducem în discuție și gravitatea actului antisocial. Și prin comparație cu cei care aduc sistemul medical la sapă de lemn, de exemplu, cel care piratează nu face o treabă la fel de gravă. E ca diferența între traversatul străzii prin loc nepermis și mersul cu mașina cu 200km/h prin oraș în timpul zilei. Dar amândouă sunt încălcări ale codului rutier, și traversatul străzii prin loc nepermis poate fi justificat din punct de vedere moral în foarte multe feluri. Doar că ce nu face traversatul străzii prin loc nepermis este să distrugă industrii întregi și culturi întregi.

Și despre asta o să vreau să discut în episodul viitor.

PS: O să-mi fac timp într-o postare viitoare să discut și despre ad-blockers.