Conținut (aproape) gratuit

Primul lucru pe care l-am făcut în momentul în care m-am lăsat de piraterie în 2013 a fost să caut chestii „de consumat”. Am luat decizia într-o dimineață după care a trebuit să plec de-acasă într-un drum până la Cluj pe care CFR-ul mi l-a întins la 8 ore. Am șters conținutul pe care îl aveam în mod ritualic - dar opt ore pe tren trec lent și nu mi-a trecut prin cap să iau vreo carte cu mine.

Radiouri

Asta a fost prima chestie pe care am descoperit-o. Și chiar dacă a trebuit să îndur câteva ore fără pic de semnal, ceva radio din Mediaș m-a ajutat să-mi mai treacă plictiseala pe tren. Dar radiourile încă există, trăiesc, și pot fi surprinzătoare cu conținutul pe care-l oferă.

Curând am dat și de radiouri online (dar pentru ele ai nevoie de semnal bun de internet) gen RadioTunes, la care cred că am avut continuu abonament încă din 2013.

Podcasturi

Ok, acum ați aflat de unde vine dragostea mea de podcasturi. Sechestrat într-un vagon de CFR cu semnal de internet slab am reușit totuși să descarc câteva episoade de „Welcome to NightVale”. Nu era vorba că nu știam de podcasturi sau nu ascultasem podcasturi până atunci, dar nu înțelesesem foarte bine cum funcționează, real, podcasturile. Nu știu dacă aveam o aplicație dedicată podcasturilor instalată, și mai mult ca sigur aveam spre zero conținut descărcat când am plecat în lunga călătorie.

Am învățat pe loc și mi-a prins bine. Am învățat să apreciez mai mult genul ăsta de conținut oferit gratuit fără niciun fel de opreliști. M-am îndrăgostit de libertatea pe care ți-o oferă un podcast, libertate pe care vreau s-o păstrez, și tot militez pentru ea.

Am consumat mai puțin conținut video

Cred că ăsta a fost lucrul care s-a schimbat cel mai tare pentru mine: am consumat mult mai puțin conținut video. Acum, de exemplu, mă uit la chestii video destul de rar în timpul zilei, în mare parte înregistrări de la conferințe de C++ sau videoclipuri muzicale din zona de KPop. Dar când m-am lăsat am făcut și o tură de dezintoxicare de seriale, chiar dacă o parte din seriale le-am abandonat la mijloc.

Breaking Bad, care era încă neterminat, a fost accesibil pe Voyo. Vorbim despre o vreme în care Netflix nu ajunsese în România, și în care (ca întotdeauna) nu eram dispus să le dau niște bani unor oameni care nu vor banii mei. Așadar, Breaking Bad a fost accesibil „la zi” pe Voyo, în rest, pur și simplu mi-a pierit interesul de a fi la zi cu nșpe seriale.

Pe vremea respectivă încă mergeau adblockerele în browser și nu am simțit nevoia să fac ceva în privința asta în ceea ce privește conținutul de pe YouTube. Teoretic, conținutul de pe YouTube este încă gratuit, practic, plătești prin reclame (sau plătești un abonament la YouTube). Dar pentru o vreme conținutul de pe YouTube a fost aproape gratuit pentru mine. Doar că am și consumat mai puțin.

Am citit mai multe cărți

Carte fizică, și carte electronică. Am redescoperit cărțile fizice, și plăcerea de a citi din ele. Și, urăsc să o zic, dar cred că am dat sub 5 lei pentru un abonament la biblioteca din Brașov?

Dar între timp am adunat și o sumedenie de cărți electronice, în mare parte de la Project Gutenberg unde oricine poate participa la proiectul de digitizare a cărților vechi. Există și wikisource al cărui portal în limba română pune la dispoziție „13.697 texte care aparțin unui număr de 769 de autori”.

Am descoperit proiecte ca Humble Bundle care au din când în când bundle-uri cu cărți, unele din ele foarte foarte interesante. Mi-am construit o bibliotecă digitală destul de ieftin, și mi-am construit o bibliotecă fizică destul de serioasă în timp.

Și jocuri

Am jucat și mai mult - pentru că am putut să cumpăr la prețuri destul de mici o tonă de jocuri. Acum, înțeleg că nu vrei să dai 350-400 de lei pentru un joc care e ultimul răcnet, mai ales când probabil n-ai calculator să-l ducă. Dar există momente când poți să-ți iei niște jocuri la reduceri semnificative, cu 20 de lei să-ți iei un Sid Meier’s Civilization sau un Age of Empires pe care probabil poți să-l joci la infinit. Și există jocuri ca Fortnite, League of Legends, Genshin Impact sau Rocket League care te costă zero să le joci și trebuie să plătești doar pentru chestii cosmetice în joc.

Există mult conținut (aproape) gratis

Trebuie doar să-l accesezi. Sunt chestii pe care le plătești deja și nu-ți dai seama - de exemplu canale Tv, care pot să fie altceva decât intoxicări politice și fotbal, probabil ai și niște canale cu filme și canale cu muzică în abonamentul de cablu. Televiziunea clasică încă mai funcționează și dă conținut. Da, nu e on-demand, dar nu totul trebuie să fie on-demand, că nu ești maimuță, poți să aștepți câteva zile să vezi următorul episod din seria favorită, nu?

Dacă vrei să citești există mult material gratuit pe internet. Că vorbim de site-uri care pun cărți vechi sau site-uri care pun cărți noi care dintr-un motiv sau altul au ajuns publice, există lucruri interesante de citit. Poți să citești mai toți marii clasici. E o ocazie să vii cu un citat din Homer sau Seneca, de ce nu? Pe alocuri, „ăia vechi” pot fi tare distractivi, nu totul trebuie să fie ultima chestie.

Și există biblioteci, unele care doar îți cer să locuiești în oraș, altele care îți fac un abonament la o sumă modică. Bibliotecile au o groază de cărți, unele din ele mai noi, altele mai vechi. Și, de ce nu, poți să te gândești să sprijini biblioteca de la tine din oraș. Habar n-am de ce au nevoie dar în mod sigur ar fi de ajutor pentru întreaga societate să ne folosim de ceea ce avem. Mai mulți oameni la bibliotecă, mai puțini cu ochii în tabletă?

Pentru muzică există radiouri - o sumedenie de radiouri care emit și online. Poate nu-ți convine Radio ZU pentru că Buzdugan și Morar plagiază, dar există radiouri de rock, de blues, de country, de manele, de ce vrei tu, toate online. Nu trebuie să-ți tragi de pe filelist albumul cu Led Zeppelin pe care nu o să-l asculți decât o dată pe jumătate în timp ce te uiți la un serial tras și ăla de pe filelist.

YouTube iarăși e aproape gratis, și găsești și pe-acolo mult conținut de calitate. Și dacă nu mai merge adblocker-ul poți foarte bine să îți cumperi un abonament la ei, e vreo trei cafele dacă țin bine minte. Dar YouTube e în momentul ăsta cea mai mare bibliotecă de conținut video și creatorii sunt relativ ok remunerați. Relativ, pentru că o să discutăm un pic mai încolo în seria asta despre ce implicații morale mai sunt și de partea corporațiilor.

Nu trebuie să furi ca să vezi ceva distractiv, ca să citești ceva interesant sau ca să asculți o muzică. De-asta pirateria pe care o practică majoritatea este un moft, e piraterie practicată de sport pentru a pierde o tonă de timp reducând arta la nivel de „conținut”, „consumându-l” exact așa cum te văd corporațiile, ca pe o sursă de bani care trebuie hrănită cu orice.

Nu ai nevoie de toate astea. Nu ai nevoie să vezi ultimul serial, ultimul film. Chiar nu ai nevoie, ai atâtea alte posibilități de a-ți petrece timpul, fără a arunca cu bani și fără a fura. Când ai atât de mult conținut artistic atât de ușor accesibil, de ce să îți petreci timpul furând?

Momentul ăla zero pentru mine a fost un moment care m-a apropiat mai tare de luciditate în ceea ce privește obiceiurile mele de consum de media. Am fost mai atent cu ce am citit, cu ce am ascultat, cu ce am vizionat. M-a ajutat chiar să mă bucur mai tare de toate producțiile astea artistice, și să apreciez mai tare când am plătit pentru ceva. Falsa abundență pe care o aveam când piratam se transformase într-un simplu act de consum - mă uitam la filme cu 2x ca să le văd mai repede, ascultam muzica pe sărite, și o lăsam uitată undeva, descărcată. Eram în depresie de la prea mult conținut, și doar o dezintoxicare m-a ajutat să ies din depresie.