Controlează-ți conținutul

Alex Livadaru se plânge că balaurul Facebook îi mănâncă audiența, și e timpul să ne întoarcem la bază, și să ne amintim vorba cu „dă Cezarului ce e al Cezarului”. Acum mai mult ca niciodată e foarte important să îi ajutăm pe creatorii de conținut, pe scriitorii de știri, pe cei care distribuie informația să se îndepărteze de platformele pe care nu le dețin.

Nu deții conținutul de pe Facebook

Poate tu îți închipui că este al tău. Că contribuțiile la site-ul Facebook sunt ale tale, deși ai semnat un contract că îi dai drept de folosință asupra conținutului așa cum socotește. Ei bine, nu, conținutul nu mai este al tău, este folosit la comun cu Facebook care are practic o licență să-ți folosească conținutul cum vrea. Dar să-i dăm din nou cuvântul lui Alex Livadaru:

• au dispărut total jurnaliștii pe care îi urmăream după ce am bifat explicit diferite butoane prin setări. Au dispărut și persoanele din diverse domenii pe care le mai citeam;
• pentru a vedea ce postează Libertatea, Tolontan, Negruțiu, Republica, Cristian Andrei, oameni de pe la RFI și de prin alte locuri - trebuie să caut acum paginile lor și să fac research ca să văd activitatea lor din ultimele zile. O observație- postările unora au scăzut de la câteva sute sau chiar mii de like-uri la câteva zeci. Acesta este rezultatul „tăierii reach-ului” postărilor lor;

Pot să explic eu ce se întâmplă: Facebook s-a folosit de prezența jurnaliștilor și a știrilor pentru a face oamenii dependenți de platforma lor și de aplicația lor. Oamenii s-au conformat - „Link în primul comentariu” e doar unul din exemplele în care chiar și jurnaliștii s-au conformat regulilor Facebook pentru a face pe plac algoritmilor care îi defavorizau. Acum, nu mai sunt importanți. Oamenii au deja dependența în vene - nu mai e Libertatea, Tolontan, Negruțiu, Cristian Andrei? E ok, dăm Dorian Popa, Delia și Colo. Oamenii sunt mai relaxați, Negruțiu arată mereu nervos iar Dorian Popa e pe pozitiv - s-a îndeplinit visul celor care doreau să nu mai dea numai de chestii negative, gen doamna judecător care scapă deși a găsit 6 milioane de euro nejustificate în cont. Mai bine pe pozitiv - 500 de rotiri gratis de la Dorian, și se rezolvă, clink clink clink!!!

La fel se întâmplă nu doar pe Facebook - ci și Twitter, YouTube, TikTok, Instagram sau ce platformă vreți voi. Nu dețineți conținutul. Sunteți acolo pentru că și ceilalți sunt acolo… dar dacă ați pleca…

Cumva Alex nu a observat o chestie importantă - și anume că sunt oameni care au dispărut, oameni din diverse domenii care nu mai vor să interacționeze cu algoritmii care te tot pun să faci gimnastică aberantă pentru a-i mulțumi. De ce să trebuiască să treci prin filtrele americanilor de la Facebook? De ce să încurajezi meseria de „spammer” care e deghizată acum sub numele de „specialist SEO”, de ce să devii tu un spammer care face o gimnastică aberantă pentru a mulțumi niște algoritmi pe care nu-i cunoști?

Chiar dacă tu creezi conținutul care ajunge pe Facebook, Instagram sau tiktok, nu tu îl deții. Nu tu îl exploatezi, ci cel care primește banii prin care diverși își fac reclamă. Dar tu ai un rol mult mai important: atragi clienții. Ajuți oamenii să rămână dependenți de platformă. Fiecare contribuție care nu trimite către platforma ta este doar pentru beneficiul acționarilor Facebook, Google, Microsoft, sau guvernului chinez. Practic, Alex Livadaru este un angajat neplătit al Facebook, un individ care să atragă oameni noi și să-i distreze cu conținutul pe care îl creează. Și nu doar el.

Ce poți face? Platforma proprie și RSS

Primul lucru pe care vrei să-l știi este „RSS”. Really Simple Syndication este de fapt descrierea unui flux de știri - cam ce trimiteau agențiile de știri prin telegraf acum un milion de ani în preistorie - acest flux de știri va conține toate contribuțiile tale și va ajuta oamenii să urmărească ce scrii. Am mai scris despre asta de mai multe ori, vezi de exemplu aici. Și te iau dur direct, pentru că deja ești specialist în social media, nu vorbesc încă cu oamenii care nu sunt mari contributori și nu înțeleg foarte bine faptul că postând poze cu „Buna dimineata la fafelutsa” pontează de fapt la ferma de conținut a lui Mark Zuckerberg. Vorbesc cu cei care sunt conștienți de valoarea a ceea ce produc, și pentru care e important acel conținut.

Acel RSS este un URL pe care oamenii și-l vor băga într-un cititor de fluxuri - Feed Reader. Există aplicații web de citit fluxuri, există aplicații pe mobil de citit fluxuri, există aplicații de desktop de citit fluxuri de știri. Folosind aceste cititoare oamenii se pot elibera de Facebook, de Instagram, de Twitter. Pentru acest site, fluxul este https://dorinlazar.ro/index.xml. Pentru platforma voastră va fi altul. Acest URL e averea cea mai importantă - pentru că i-am trimis pe oameni înspre acest URL de foarte mulți ani, și foarte mulți mă au în cititoarele lor. Și pot decide mult mai clar pe cine includ și pe cine exclud. Și nu, nu apare niciun Dorian Popa la mine în Feed Reader, în afară de momentul când mai scrie Vali un InfluencerFun.

Fă-ți, așadar, un site, pe care să pui un motor de blog - poate să fie wordpress, sau poate să fie ceva mai sofisticat, nu contează. Important e să știi care este URL-ul ăla cu fluxul, și la ăla să-i faci publicitate pe unde apuci. Învață-i pe oameni să-și instaleze un Feed Reader și să te urmărească acolo. Poți opri comentariile, dacă ești ursuz și mizantrop ca mine, sau poți lăsa comentariile, să-ți faci o comunitate activă ca Vali. E treaba ta cum procedezi. Important, însă, e să le explici oamenilor care intră la tine pe site de ce e important să te urmărească pe acest site, nu pe altele. De ce e important să te urmărească în Feed Reader, nu în Facebook. De ce e important ca toți, de la Ghiță de la Teliu până la Klaus Iohannis, să se desprindă de Facebook, Twitter, și alte lucruri.

Și cum ajunge lumea la mine?

Toată lumea stă pe Facebook, Twitter sau Instagram. Cum facem să îi aducem pe oameni la mine, să-i conving că trebuie să facă pasul ăsta?

Răspunsul e un alt acronim, care îți întregește povestea. POSSE. Publish on your Own Site, Syndicate Elsewhere, înseamnă să publici chestiile pe site-ul propriu, și în celelalte părți să postezi doar trimiteri. După o vreme nu va mai trebui să postezi - vei vedea că și Zuck se va prinde de ce faci, de faptul că folosești platforma într-un fel care nu-i mai asigură bani de luat câte-un Lamborghini pentru fiecare drum până la cumpărături. Dar nu contează, important e să ajungi la oamenii ăia și să-i trimiți unde trebuie. La tine acasă, nu la angajatorul tău care nu te plătește, Facebook.

Ne-am găsit și înainte de a exista Facebook. Nu a fost o problemă. Ne-am vorbit între noi și fără Facebook, Instagram sau TikTok. Ah, o să rămână acolo copiii care nu știu toate lucrurile astea? Se rezolvă. Nimeni nu s-a născut în Biblioteca Națională (poate doar ploșnițele) dar până la urmă a învățat să ajungă acolo. Vor învăța să-și găsească conținutul de calitate fără Facebook.

Ce este cel mai important e că în momentul în care oamenii ajung la tine, ești practic imun la cenzură algoritmico-aleatorie de la amicul american. Nu te controlează nimeni dacă tabloul pe care l-ai folosit pentru a ilustra un articol are sfârcuri. Nu te cenzurează nimeni pentru că ai o opinie despre războiul din Ucraina sau Fâșia Gaza. Mai mult, nu-ți poate nimeni nega dreptul la liberă exprimare cât timp se încadrează în limitele legilor în vigoare.

Și nu o să te mai apuci să muncești pentru Facebook și să pui link-uri în primul comentariu. Poți să faci lucrurile cum vrei tu.