Corupția la privat

Vali ridică o problemă la fileul oricui vrea să răspundă în articolul recent despre Fintech OS: „Nu știai la ce companie te angajezi? Nu știai că produsul la care lucrezi e prost? Ești incompetent? Atunci ce pretenții ai?” (în linii mari). Și răspunsul e „iț complichieited”, și hai să explic de ce.

Nu știai la ce companie te angajezi? Sincer, cei mai mulți nu știu la ce companie se angajează. Da, e foarte greu să afli dacă compania la care te angajezi e cu probleme. Cel mai des, n-ai cum să afli dacă o companie are probleme sau nu e viabilă pe termen lung. Mergi la ei, și îți prezintă proiecte care sunt de viitor și care au perspective reale de a se implementa și a fi un succes. N-ai de unde să știi dacă departamentul de vânzări va fi la fel de capabil să expună aceeași imagine glorioasă în fața clienților, dar poate partea de achiziție de personal e mai pricepută la a momi oamenii.

Bine, dar există presă, poate spune Vali. Așa e, dar pe care oameni din presă să-i crezi? Pe ăia care primesc bani ca să spele imaginea unei firme în public, sau pe cei care sunt nervoși că nu au primit bani să spele imaginea firmei în public? Poți să-mi arăți cine raportează obiectiv ce se întâmplă cu o firmă? Și asta indiferent de profil, dar dacă vorbim despre IT - poți să-mi zici cum pot verifica dacă firma la care vreau să lucrez chiar lucrează la produsele alea care se vând în Germania? Majoritatea firmelor sunt subcontractate să facă chestii, nu o să apară niciodată cu numele personal pe soluțiile vândute afară. Știu asta pentru că și numele meu apare în codul unor produse care au fost sau sunt încă vârf tehnologic pe zona pe care evoluează - dar nu o să apară niciodată România sau Dorin Lazăr pe ele. Atunci, întreb eu, cum poți să verifici dacă o firmă e pe bune sau nu? Te uiți la ce zice Doru Șupeală, că Cognizant a inventat salariul mare în România, sau treci mai departe și mergi să vorbești cu ei să afli ce și cum? (Nu vă luați de Doru, știu că e bine intenționat).

Bun, dar Vali merge mai departe: Nu știai că produsul la care lucrezi e prost? Asta, cred, e întrebarea cea mai bună. Doar că întrebarea asta are un răspuns și mai complicat. Nu cred că există proiect software mare, din lumea reală, care să nu arate execrabil într-o mai mică sau mai mare măsură. E inevitabil, cu cât e mai mare produsul cu atât e mai dificil să-l ții sub control. Majoritatea soluțiilor software sunt extrem de fragile pentru că a nu mai fi atât de fragil costă în moneda cea mai scumpă „time to market”. Realitatea în lumea software (și nu numai) e că produsele sunt destul de proaste, ce contează e vânzarea. Dar dacă tu lucrezi în producție, nu în vânzări, de unde să vezi care va fi traiectoria produsului? Experiența personală îmi spune că toate produsele la care am lucrat ar fi avut nevoie de încă vreo doi ani să aibă același set de features dar să fie de calitate superioară, dar toate lansările au fost niște compromisuri, mai mari sau mai mici în funcție de gradul de toleranță admisibil pentru produs.

Este bine? Este rău? Putem discuta o tonă, dar ce vreau să zic e că oricum nu îți poți da seama complet de calitatea produsului la care lucrezi decât după vreun an-doi de lucru la el, dacă. Treaba asta ia timp, și jobul tău e fix să repari lucrurile care sunt nașpa în timp ce adaugi noi facilități. Îți dai demisia sau repari ce e acolo? Dacă toată lumea și-ar da demisia când un produs e prost, n-ar mai sta nimeni angajat la nimic. Și o să mai adaug încă un detaliu mic - majoritatea oamenilor nu sunt angajați la firma aia de 5 sau 10 ani - ci de un an sau doi. În timpul ăsta abia ajungi să înțelegi structura ierarhică dintr-o firmă de 500+ de angajați.

Acum, că oamenii din IT nu sunt racordați complet la realitate, că încă vânează salarii, astea sunt alte probleme. Că Vali are în articolul ăla și niște sfaturi bune, de acord. Că e bine să te interesezi dacă e ok să faci treaba aia. Poate că ceva în codul tău moral zice să nu lucrezi pentru oameni care încurajează vicii, și ar trebui să știi că Superbet nu vine de la Superb ExtraTerrestrial, ci e firmă de pariuri. Sau poate nu vrei să te bagi la un proiect de criptomonezi, pentru că știi că e înșelătorie. Dar nu cred că la oamenii ăștia se referă Vali, că ei nu merg pe r/programare să plângă.

Și acum mai e o chestie pe care vroiam să o punctez. Real, oamenii nu stăpânesc situația în care se bagă - nu decid ei tot timpul la ce firmă ajung. Ah, da, există un joc de „poți alege între trei firme” dar toate trei sunt la fel de problematice, și doar schimbi forma, nu fondul. Da, chiar dacă sunt victime pe bani mulți, și oamenii din IT sunt victime. Uneori, faci chestia care se plătește, mai ales dacă e singura.

De-aia, ca să duc mai departe paralela lui Vali cu mediul birocratic, dacă ar exista alegeri reale, sau dacă ar fi o posibilitate reală să poți sta acasă și să nu te angajezi într-un sistem corupt, atunci probabil că oamenii ar face-o. Dar faptul că cifrele diferă nu înseamnă că problema diferă în mod fundamental.

Ah, că ITiștii, care sunt plătiți mai bine, ar trebui să își permită să pună problema altfel, sunt de acord. Dar toată lumea a râs când Isărescu a zis că românii n-au educație financiară, și problema rămâne acolo. Românii n-au nici educație financiară, nici cultură economică. Și nu văd treaba asta să se schimbe prea curând, cel puțin nu scoțându-le ochii de fiecare dată când fac greșeli.

Astea fiind zise, sper ca oamenii care îi citesc articolul să vadă și punctele unde Vali are dreptate. Că are și el dreptatea lui, și chiar dacă nu e 100% pe felie, nu înseamnă că e 100% greșit ce zice.