Ce este USR?

Am văzut ieri pe sărite ceva articole legate de Elena Lasconi. Sunt mai multe lucruri pe care vreau să le comentez, dar în primul rând vreau să explic…

Ce este USR?

USR nu e un partid politic în formă clasică. Nu are o agendă politică foarte bine pusă la punct, oamenii din USR sunt confuzi în legătură cu ideologia partidului, inclusiv cei de la vârf. Asta pentru că se înțelege foarte puțin ce este un partid politic mai ales în contextul democratic. Partidele politice în context democratic sunt o subminare a democrației, o conspirație îndreptată împotriva libertății de gândire individuale în numele unui pachet de idei pe care o să-l numim generic „ideologie”.

Nu o să găsiți definiția asta în niciun tratat de politologie, dar asta pentru că ideea asta trebuie cumva făcută palatabilă. Dar mi se pare că definiția asta e mai clară, suficient de concisă, și o putem aplica direct pentru a explica situația prezentă. USR, așadar, nu e un astfel de partid politic; și pe măsură ce oamenii își dau seama de faptul că ideile lor despre disciplina politică sunt diferite pleacă. Încă de la primul congres USR s-au despărțit cei care erau de centru-stânga sau extremă-stânga din partid, dezamăgiți că USR s-a plasat la centru-dreapta spectrului politic. E o glumă, desigur, această plasare la centru-dreapta - aceasta e direcția pe care și-o asumă Partidul Liberal, și USR se dorea o alternativă liberală pentru conducerea României. Doar că nu se face să recunoști că liberalismul e de stânga, nu în România care încă mai crede că dictatura comunistă are vreo culoare politică.

Într-o țară în care PSD și-a asumat relele și bunele FSN-ului, PNL-ul a constituit foarte multă vreme fenta prin care intelectualii care nu vor să se murdărească cu sângele țării puteau să voteze cu conștiința curată. PNL a stabilit, așadar, șablonul politic pe care trebuie să-l urmeze un partid pentru a păstra alegătorii naivi care nu vor să conspire contra României. Și șablonul ăsta începe de la poziția asumată de centru-dreapta, orice ar însemna asta într-o Românie în care nu există cultură politică, socială, sau cultură în general.

USR s-a născut din protestele populare ca un răspuns la disperarea oamenilor care și-au dat seama că și PNL e exact aceeași în aceeași oală cu PSD. USR nu e un partid politic, e un răspuns care canalizează furia și frustrarea unei generații la adresa furtului națiunii petrecut sub FSN. USR nu este un partid, este o reacție.

Dar pentru că este o reacție, USR nu are cum să aibă consecvența ideologică pe care o pot impune în interior tartorii de la partidele clasice. Nu e o acuzație la adresa PNL și PSD asta - consecvența ideologică e necesară pentru funcționarea unui partid politic; însă USR are ca ideologie „vrem să nu se mai fure”, un concept alogen României, de-asta nu atrage decât o parte foarte îngustă a electoratului (băi, nu vă mai smiorcăiți atâta, am zis că vorbim cinstit despre lucrurile astea, da?). USR e construit pe energie negativă, pe ceea ce „nu” vrem să se facă. Nu vrem să se mai fure, nu vrem să mai avem justiție coruptă, nu vrem să mai avem instituții care tratează cu fundul cetățenii și tot așa. E un efort lăudabil, dar incomplet.

Așa că USR a încercat să-și definească mai bine pozițiile, preluând mai multe teze din liberalismul clasic, și așa au început să plece oamenii. USR a ales centru-dreapta și atunci cei ferm de stânga au plecat. Au fost puțini, și USR a avut niște rezultate notabile la alegeri, dar în mijlocul pandemiei COVID 19 s-a ridicat un nou val de indignare imposibil de ținut sub control, val pe care USR-ul nu a mai dorit să-l absoarbă, încercând să-și definească mai clar pozițiile și să mențină niște reprezentanți cât de cât curați. AUR e practic a doua iterație de USR, cea în care în loc să se preia tezele liberalismului clasic s-au preluat tezele fascistoide ale neoconservatorismului evanghelic american care l-au adus pe Trump la putere. Asta explică și poziția pro-rusă și anti-europeană a AUR - o Uniune Europeană puternică care să își protejeze cetățenii de exploatare e cel mai de temut dușman al neofeudalismului neoconilor americani (dar despre asta voi vorbi în curând într-un #nda).

USR așadar nu e un partid, ci, mai degrabă, o reacție, a unor oameni care vor să facă din România o țară europeană dar deocamdată nu au experiența politică și socială pentru a duce idealul ăsta până la capăt. Lucru care e pe cale să se schimbe - după cum arată evoluția tuturor celor din USR care au ajuns în aparatul de conducere, oamenii învață în cele din urmă pârghiile administrației publice (alea reale, nu alea care se învață la facultățile de profil).

Lasconi

Nu o cunosc și nu o urmăresc pe Elena Lasconi. Aparent, s-a dovedit un primar bun pentru cei din Câmpulung Muscel. Declarațiile ei recente, însă, arată fix slăbiciunea cea mai importantă a USR: nu inconsecvența ideologică, pentru că asta există la toată lumea, ci inconsecvența în comunicare. Nu știu nici motivul pentru care s-a asociat Elena Lasconi cu USR: suspectez că motivul era că era singura opțiune politică nemânjită încă.

Nu știu ce să zic despre revolta din interiorul USR când au văzut declarațiile Elenei Lasconi. M-aș fi așteptat ca ăla să fie un subiect de discuție acum patru ani, nu acum. Nimeni nu i-a cerut o poziției Elenei Lasconi legată de un referendum care s-a petrecut acum 5 ani. În fine, ideea e până la urmă că interesele Elenei Lasconi și a USR-ului se aliniază în ceea ce privește primăria din Câmpulung Muscel, dar în niciun caz nu se aliniază în ceea ce privește reprezentarea în Parlamentul European - Lasconi nu e reprezentantă bună pentru idealurile europene ale USR.

Nu era necesar circul ăsta, sau ca fiica ei (vitregă?) să o declare public ca o homofobă. Nu era necesar să se facă brigadă în jurul acestei drame din interiorul familiei; genul ăsta de scandaluri ar trebui să se țină în familie. Aș fi preferat ca în loc să iasă public cu gălușca asta cu referendumul din 2018, Elena Lasconi să îi întrebe pe cei din partidul ei care e problema cu referendumul ăla. Din păcate USR-ul refuză constant să asculte de consultanții pe comunicare pe care îi angajează, și e incapabil să explice care e problema cu referendumul ăla într-un fel în care să nu agraveze filonul creștin la care își declară adeziunea majoritatea românilor.

Faza cu referendumul

Cuvântul familie apare în fix două locuri în Constituția României. Primul e în articolul 26:

1. Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată
2. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Al doilea e locul unde se dorea o schimbare în 2018, într-un efort masiv pus la cale de Biserica Ortodoxă Română și Biserica Romano-Catolică prin inventarea unei „Coaliții pentru familie”:

Art. 48 – Familia

1. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
2. Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
3. Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

Ce îi deranjează pe oamenii ăștia? Sintagma „între soți”, care ar putea fi interpretată ca persoane de același sex. Nu, nu îi deranja că, de exemplu, s-ar putea considera că nu e familie o femeie divorțată care își crește singură copilul, sau nici nu ar fi dorit ca un copil orfan de 17 ani care își crește fratele de 12 ani după ce părinții au avut un accident să aibă o recunoaștere din partea legii. Nu, problema lor era legată exclusiv de faptul că ar putea ca cei doi soți să fie de același sex, și asta nu se poate. De ce nu se poate? Că nu se poate, de-aia, nu e ok, mă, cum să fie ok?

„Coaliția pentru Familie” a demonstrat de fapt neputința de a explica poziția contra minorităților sexuale, reușind să scoată vreo 20% din populație din casă pentru acest referendum cu sperietori de genul: Uniunea Europeană îți va lua copiii din casă și îi va obliga să devină homosexuali, sau că homosexualitatea devine obligatorie și alte năzbâtii de genul ăsta.

Desigur, nu era cazul, și în general oamenii au înțeles că modificarea asta e nu doar inutilă, dar e și posibil dăunătoare. Discuția despre familie a murit din fașă, încă nu avem o discuție reală în societate legată de faptul că România descurajează în mod activ familia (de orice fel, tradițională sau nu), și a provocat în 30 de ani un exod comparabil cu cel al populațiilor din zone de conflict. Dar ei nu doreau altceva decât să-și exprime o poziție anti-europeană, în spate fiind cam aceleași energii care au produs Alianța pentru Ura între Români în perioada pandemiei. O să vă las studiu pentru acasă ironia faptului că Biserica Ortodoxă Română și cea Romano-Catolică preiau propaganda evanghelică din Statele Unite.

Ce înseamnă când ai votat DA la referendumul ăla? Da, poate există șanse să fii homofob, deși practic ce te doare pe tine în fund ce fac alții la ei în casă? Dar mult mai probabil e să fii de fapt într-o zonă unde să fi mușcat din manipulările rău intenționate ale unei tabere politice anti-europene, o variantă mult mai probabilă chiar și pentru acea minoritate care a votat DA la referendum.

Lasconi e mai puțin probabil să fie, așadar, o homofobă, așa cum o clasifica cu mult vitriol fiica în postarea pe Facebook sau unde o fi fost, ci mai degrabă să fie neinformată în legătură cu subiectul. Că îi lipsește îndoctrinarea pe subiectul ăsta, și știu că e un cuvânt care sună prost, dar însușirea unei doctrine înseamnă îndoctrinare, și din orice punct ai arăta cu degetul că hahaha, USR trebuie să-și îndoctrineze oamenii, am vești proaste pentru tine: și tu ești îndoctrinat, doar că nu știi cu ce doctrine ești îndoctrinat.

Cu alte cuvinte, ieșirea lui Lasconi arată că USR-ul nu a investit suficient în îndoctrinarea membrilor, lucru foarte dificil, dealtfel, pentru că nu poți îndoctrina oamenii dacă ideologia ta nu e foarte bine pusă la punct.

Concluzie

Ce e USR? E… complicat. USR e o încercare a unor oameni relativ tineri să se ridice de sub jugul PCR-FSN-PSD+PNL și de a-și forma o cultură politică și socială în contra tuturor eforturilor concentrate ale Partidului Stat de a submina gândirea independentă și un potențial climat democratic.

De-asta e greu. Oamenii se ridică contra Partidului Stat, luptă cu mastodontul politic construit la Moscova în anii ‘30, dar încep de jos, și lor li se opune un secol de experiență politică îndreptată contra libertății de exprimare, contra gândirii independente, contra drepturilor individului.

E greu, cu alte cuvinte, să te ridici atunci când toată lumea vrea să eșuezi. De-asta, USR-ul apare ca o formațiune politică ezitantă, fragmentată, destul de teribilă din toate punctele de vedere. Este capabilă să ne ofere schimbarea de care avem nevoie? Eu zic că da, dar e clar că mai e mult de muncă.