Din nou despre România educată

A apărut studiul Eurostat legat de studiile superioare ale tinerilor. Statistica arată rău de tot pentru România, care aproape uniform stă cel mai prost la capitolul ăsta, doar Bucureștiul fiind o oază de lumină cu 54% din tinerii între 25-34 de ani având studii superioare. În principiu avem:

• București-Ilfov - 54%
• Regiunea Sud-Est - 17%
• Regiunea Sud-Muntenia - 16%
• Regiunea Sud-Vest Oltenia - 20.8%
• Regiunea Vest - 19.6%
• Regiunea Nord-Vest - 23.2%
• Regiunea Nord-Est - 19.4%
• Regiunea Centru - 21.5%

E bine? E rău?

Sunt două lucruri pe care vreau să le zic.

Primul, că situația nu mi s-ar părea tragică, și rolul României ar fi să se asigure că și oamenii care nu au o facultate (ca și cei care au) să aibă un trai decent și o viață socială și culturală acceptabilă. Ar fi prima reacție și ar fi cred cel mai onest gând - mi se pare că se face prea multă școală pentru niște avantaje foarte neclare; nu mi se pare că facultatea ar trebui să fie esențială pentru o viață bună, și că pentru foarte mulți oameni facultatea e o frână în viață - o piedică de care trebuie să treacă înainte să își pornească o carieră. Facultatea ar trebui să devină o cerință facultativă; să devină o alegere pe care o faci după câțiva ani în care îți dai seama ce anume vrei să faci în viață. Există și concurență în ceea ce privește studiile formale; un curs online poate să te învețe de zece ori mai multe lucruri decât o facultate, cel puțin asta e experiența pentru vasta majoritate a celor care merg la cursuri de facultate în România. Atenție, nu discut utilitatea facultății ci percepția utilității ei în societate.

Reversul medaliei e că din păcate nu cred că e un vot de blam din partea unei generații care și-a dat seama că trei ani de studii superioare sunt aproape la fel de utile ca un curs de 10 ore făcut pe internet. Există și acest trend, dar nu cred că el e determinant, și că de fapt poza de mai sus e un indicator a două direcții mult mai dificil de rezolvat; acea percepție a utilității de care am vorbit mai sus, și de faptul că oamenii capabili și care au făcut facultatea fie emigrează după ce au făcut-o, fie au făcut-o în străinătate și au rămas acolo.

Ce înseamnă asta pentru noi?

Nu foarte multe lucruri bune. Dintre oamenii care votează cu picioarele, o mare parte aleg zonele albastre-verzui din grafic pentru că viața e mai bună acolo. Cei care aleg să se ducă în zonele maronii o fac pentru că viața e ieftină și încă e bună acolo - numai că mi-e teamă că nimeni nu se va muta în România pentru că viața e ieftină.

Continuând discuția legată de agenție studiile superioare nu îți asigură dar sunt un indicator de mai multă autonomie individuală, și până la urmă și de prosperitate personală. Ceea ce înseamnă că ai mai multă populație care trăiește în sărăcie și care e vulnerabilă, și mă gândesc că e inutil să detaliez implicațiile culturale sau politice ale unei populații sărace și vulnerabile.

Bine, trebuie să-i mulțumim lui Iohannis că „România Educată” a ajuns o memă și o bătaie de joc. Ar fi util și necesar să avem o Românie educată, să avem un program de țară să ne educăm oamenii, dar cred că la modul foarte cinic nimeni din zona politicului nu vrea o Românie educată. FSN-ul vrea o Românie dependentă și aservită - în momentul în care ai atât de mulți oameni vulnerabili, ai foarte multe moduri în care poți să-ți îngroși mațul. AUR și nervoșii de serviciu vor ca oamenii să fie atât de proști încât să pună botul la gargara lor. Cu cât ai oamenii mai nervoși cu atâta sunt mai bucuroși. Și USR-ul nu vrea nimic decât să fie lăsat în pace și să nu-i mai bată nimeni la cap, da, ei sunt salvarea României, mă-nțelegi tu!?!?! Nu-i mai luați așa de tare la rost!

Se poate schimba ceva?

Întotdeauna se poate schimba ceva, dar nu cred că avem, real, capacitatea de a o face acum. Nu avem încă oamenii capabili să se ridice din noaptea minții și să rupă lanțurile ignoranței. Pentru că aspectul îngrijorător al statisticilor respective e că studiile superioare absolvite sunt nu la Oxford sau Cambridge, nu Sorbona, ci Spiru Haret, Bioterra, Artifex, Drăgan sau, cum se zice la Oradea, mai facem una pentru fiecare student care vrea să învețe ceva nou. Asta într-o țară a doctoratelor luate pe te-miri-ce, în care studiul este bătaia de joc a oricărui tâmpit, inclusiv a celui pus în fruntea țării.

Deci nu, România de azi e incapabilă să schimbe ceva în bine, nu la nivel instituțional.

Rămâne singurul loc unde oamenii chiar pot să schimbe ceva - din societatea civilă, prin ONG-uri și proiecte individuale. De exemplu, Zaiafet face mai multe pentru creșterea nivelului cultural în România decât 50 de programe culturale și de reforme școlare făcute de statul român. Ar mai fi câteva nume pe care le-aș putea enumera. E suficient? Nu, în mod sigur, mai ales că din oamenii pe care i-aș fi putut recomandat acum zece ani am mai multe exemple de eșecuri decât de povești de succes. Cred că rolul meu ca blogger sau ca podcaster, cu minima mea influență, e să ridic un pic nivelul, și cred că mă achit de treaba asta în ultima vreme. O să încerc mai mult. Dacă e un motiv pentru care încă nu am fugit e că încă mai pot să fac ceva să schimb lucrurile în bine, să fac ceva în plus pentru cei din jurul meu. Da, știu, sunt o dovadă clară că studiile superioare nu te fac mai deștept.