Vița de Vie 360

Vineri am fost la Sala Palatului la concertul Vița de Vie 360. A fost o chestie de impuls - am văzut cu nici o săptămână înainte un mail legat de concertul lor, și mi-a plăcut conceptul concertului: Electric, Acustic, Simfonic, strânse într-un singur concert:

Mereu in cautare de noi modalitati de expresie, Vita de Vie si-a dezvoltat in decursul celor 27 de ani de existenta mai multe personalitati muzicale. ELECTRIC - formula de baza si epicentrul energiei recunoscute a trupei, ACUSTIC - o incursiune muzical eclectica catre emotie, pe ritmuri care ajung uneori pana la swing si bossa nova, facuta exclusiv prin intermediul instrumentelor naturale si SIMFONIC - cheia de bolta a trupei si colaborarea cu o orchestra simfonica.

(nu le-am corectat copy-ul de pe iabilet, dar imaginați-vă că sunt diacritice acolo. Nu știu de ce ar publica cineva un text fără diacritice în România, mai ales când vrea să vândă ceva, dar nah, asta e).

Eu și VdV

Nu am mai fost la un concert Vița de Vie de la începutul anilor 2000, știu că ultima oară a fost la un Berar în Brașov, unde ocupaseră Livada Poștei cu micării și bere și Vița de Vie erau trupa de văzut. De-atunci, contactul meu cu trupa a fost minimal - nu prea am auzit de ei, de ce au făcut. Dar Basul și cu toba mare, Vinolamine, Varză și Iamma sunt piese pe care le reascult destul de des.

În particular nu mi-a plăcut foarte tare direcția pe care au mers după albumul Doi, un pic prea soft pentru mine atunci, însă în ultimii ani am putut să apreciez și un concert acustic de calitate; știu că VdV au făcut ceva acustic, însă cumva nu am reușit să ajung la niciuna din reprezentații și nici nu m-a ars suficient de tare curiozitatea pentru a vedea o înregistrare pe YouTube. Nu știam nimic despre conceptul Simfonic - știu că se pot face niște lucruri foarte interesante cu chitări și orchestră, în fond, așa am ajuns să iubesc la nebunie No Leaf Clover de la Metallica. Combinația de rock și simfonic e excelentă pentru că partea simfonică îți poate lăsa spațiile alea mai joase peste care să ridici amplitudinea și să dai drumul la chitări și poate să dea forță unei recitări de rocker supărat.

Așa că am zis că e timpul să văd și eu Sala Palatului, și în loc să-l aplaud pe Ceaușescu să urlu Varză! cu Adi Despot.

Concertul și conceptul

Sala Palatului e o sală cu o acustică notoriu-proastă. Felul în care e construită nu o recomandă pentru concerte; și mi-am dat seama până la final că nu este cel mai bun loc unde să dea drumul la conceptul ăsta. Poate e un concert care ar fi trebuit să se desfășoare la Arenele Romane, poate pe ceva stadion mai micuț, dar Sala Palatului nu pare potrivită. Acum, nu zic nu, sunetiștii lor au făcut tot ce s-a putut pentru a asigura un sunet de calitate - dar prima piesă, cel puțin, a arătat că Sala Palatului urăște distorsul la fel de tare ca un aparatchik comunist.

Concertul are trei părți (da, fix trei, glumă pe care Adi Despot a dezamorsat-o încă de la început), dar cele trei părți nu se simt foarte diferit. Se simte că e aceeași trupă, se simte că e aceeași idee în spate. În special partea acustică, de la mijloc, e mai puțin „calmă” decât mă așteptam. Dar ceea ce mi se pare game-changer e partea vizuală - concertul arată superb. Chiar dacă a trebuit să intrăm într-o Sală a Palatului complet afumată, pe la mijlocul concertului a fost clar de ce e un element esențial din concert. Vizual VdV360 e impecabil.

Însă am câteva probleme majore cu VdV360, care nu știu dacă sunt probleme generale sau nu, dar… Vocea lui Adi Despot e prea des acoperită de instrumente până în punctul în care e neclar în ce limbă cântă. E imposibil să auzi și să-nțelegi versurile, și o mare parte din VdV e că versurile sunt importante. Și devine foarte greu să recunoști unele piese mai ales că ele nu prea mai seamănă cu variantele înregistrate foarte tare - trecute printr-un proces de transformare care le-a dat pieselor o complet altă personalitate. Și ultima problemă pe care o am este că dacă nu cunoști ce a făcut trupa în ultimii ani, nu ai fost la alte concerte și nu asculți discografia Vița de Vie de două ori pe săptămână, concertul este una din cele mai slabe introduceri la materialul trupei. Piesele fie sună prea generic, fie neinteligibil, și fără versuri (acoperite de instrumente sau de încercările lui Adi Despot de a antrena audiența) nu prea ai nimic de ce să te agăți.

Segmentul simfonic suferă, poate, cel mai tare, pentru că secțiunea simfonică nu simt că are impactul dorit. E greu să discerni care e contribuția orchestrei la concert - sunt momente pe care orchestra le punctează excelent, dar sunt prea puține, pentru că în majoritatea timpului chitările electrice acoperă instrumentele orchestrei.

Poate că lucrurile ar fi stat un pic altfel dacă Adi Despot ar fi avut o voce mai joasă, mai baritonală, care să contrasteze un pic cu tonalitățile înalte ale chitărilor. Și chiar dacă are momente în care demonstrează clar că are capacitatea de a cânta și a cânta bine, combinația pur și simplu nu reușește să ajungă la public - singurul mod în care te poți bucura de concert e dacă știi tu toate versurile și-ți cântă discul în cap în timp ce cântă și trupa pe scenă. Ceea ce nu înseamnă că e un concert reușit.

Ah, mai e un lucru: unele transformări ale pieselor vechi le fac de nerecunoscut, și își pierd șarmul inițial. De exemplu „Sunetul mai tare”, o piesă unde simplitatea instrumentalului și versurile sunt ceea ce fac piesa să funcționeze - instrumentalul a fost de nerecunoscut, și cumva mult prea plin, mult prea baroc; versurile neinteligibile și.. s-a pierdut tot.

Concluzii

Adi Despot spunea pe finalul concertului că de luni încolo o să se uite pe înregistrări să vadă cum merge, și să lucreze în continuare pe concept. Nu știu dacă e conștient de lucrurile astea pe care le-am enumerat, nu știu dacă o să vadă sau o să simtă că lucrurile de care mă plâng eu sunt legitime sau reale. Poate nu sunt, poate fiind o experiență subiectivă eu nu m-am putut bucura pe de-a-ntregul tocmai pentru sunt decuplat de evoluția recentă a trupei. Dar, cred eu, un concert trebuie să te convingă că trupa merită atenția, și concertul a convins în toate punctele exceptând acolo unde contează: materialul trupei. Sunt piesele bune? Toate piesele sună relativ generic. Vinolamine, care e o piesă unde fix glumele din text fac piesa bună, este neinteligibilă în concert.

Cred că VdV au tot ce le trebuie. Sunt o trupă de muzicieni buni, au un frontman carismatic care chiar știe să facă show. Problema e că au nevoie să pună lucrurile astea într-un ambalaj bun pentru a putea face un concert memorabil… și VdV360, așa cum l-am văzut în noiembrie 2023, nu e un concert memorabil în alt mod decât cel vizual. Cred că ar trebui să aibă mai multă încredere în Despot și să-l pună mai tare în centru - nu doar vizual, dar și auditiv; pentru că de-acolo lipsește Adi Despot în concertul ăsta.

Partea bună e că l-am auzit pe Adi Despot zicând că o să lucreze la concertul ăsta pentru a-l face ce trebuie. Cred că e acolo foarte mult potențial. Trebuie doar pus în valoare, și sper că o să își dea seama de neajunsurile concertului pentru a-l face ceva de neuitat, pentru că se poate. Dar e de muncă. Sunt curios dacă va exista un VdV360 în 2024, o iterație nouă în care să vedem cum trupa a învățat din acest concert.