Recomandări de podcasturi românești
Nu prea am scris foarte mult despre podcasturile românești, în mare parte pentru că calitatea lor e foarte slabă. Dar sunt câteva podcasturi care mi-au rămas în pocket casts, și vreau să vă vorbesc despre ele.
Tehnocultura
Tehnocultura este deocamdată singurul podcast românesc despre tehnologie care a supraviețuit la mine în Pocket Casts. Formatul podcastului e de discuție pe știrile din tehnologie din ultima săptămână (și nu numai). Gazdele, Manuel Cheța și Vlad Bănică, au o chimie foarte bună, și nu mi se pare că vorbesc pe lângă subiect; dar, cel mai important, sunt capabili să-și recunoască limitările. Podcastul e săptămânal, și durează cam o oră - consecvența i se datorează cel mai probabil lui Manu, care are și unul din cele mai longevive podcasturi românești, Un român în Londra, care însă nu prea e pe felia mea.
Zest
Sabina Varga face Zest din 2019. Este freelance writer și foarte pasionată de podcast (mai nou are și o parteneră al cărei rol nu-l înțeleg foarte bine). Formatul podcastului e acela de interviu - un format facil doar la suprafață. Invitații Sabinei sunt oameni din zone apropiate scrisului - uneori aduce oameni care lucrează în copywriting, foarte des aduce scriitori. Multe din interviuri sunt luate în timpul FILIT (parcă tot sezonul curent e înregistrat acolo?). Mai nou, Zest e făcut cu sprijinul celor de la Cărturești, ceea ce e bine - înseamnă că măcar îi facilitează accesul la oamenii de cultură dacă nu o și sprijină financiar.
Cum ziceam, formatul podcastului e acela de interviu, și formatul ăsta pare facil, dar nu este. Poate fi abordat facil, și rezultatele se văd atunci când treaba e făcută prost. Majoritatea podcasturilor care iau premii la podfest sau webstock sunt din zona aia, pentru că formatul respectiv este utilitar - oameni care își fac imagine în cerc. Nu e cazul aici - Sabina a prins deja experiență, și pare să-și pregătească destul de bine interviurile. Rolul ei e de a pune în valoare invitatul, și asta face - îi lasă spațiu de exprimare, ea însăși intervenind destul de puțin, doar încurajând intervievatul să vorbească. În mod normal ar fi un tip de interviu care m-ar plictisi - dar aici mi se pare că ceea ce face Sabina e necesar, lăsând spațiu de desfășurare și oferind o platformă unor oameni care nu prea primesc acea platformă în mod favorabil.
Dacă e ceva de reproșat, totuși, ar fi formatul un pic strict, și pentru mine e obositoare întrebarea ei de final: „dacă ai avea un spațiu unde să scrii tu ce vrei, să vadă toată lumea, ce ai scrie?”. Este o întrebare care seamănă prea mult cu întrebările de interviu de la angajare, gen: „unde te vezi peste 5 ani?”. Dar măcar întrebarea nu e neașteptată pentru cineva care i-a ascultat podcastul.
Istoria României
Călina a ajuns aproape de final cu podcastul Istoria României - acum vorbește de Iohannis și alte treburi similare. Nu par să mai fie foarte multe episoade, dar cred că Istoria României o să rămână un podcast de referință și după ce se termină - pentru că e genul de conținut care nu are dată de expirare. Este un podcast esențial pentru oricine vrea să spună că ascultă podcasturi.
Istorii cu Hodor
Mă doare foarte tare să pun ăsta la categoria de podcast, pentru că e podcast, dar în același timp nu e. E imposibil să asculți Istorii cu Hodor într-o aplicație de podcasturi, asta pentru că cei de la HappyFishTv care i-au creat platforma lui Mădălin Hodor nu prea cunosc ce e ăla un podcast, chiar dacă ei se laudă că au făcut foarte multe podcasturi. În fine, nu vreau să pornesc un război aici, dar cert e că pe Mădălin Hodor nu poți să-l vezi decât pe YouTube ceea ce înseamnă că o să fie conținut pus la concurență cu Tzancă Uraganu și Dani Mocanu. Și știm cine câștigă de-aici.
Dar vreau să nominalizez Istorii cu Hodor ca pe un podcast onorific. Efortul e excelent documentat (ajută faptul că omul e pregătit bine pe ce spune), dar prezentarea e seacă. Mădălin s-ar fi simțit mai bine față în față cu cineva care să întrețină discuția, sau s-ar fi simțit mai confortabil să nu fie filmat în timp ce înregistrează. Așa, un Mădălin Hodor timorat ne prezintă niște subiecte altfel interesante.
De ce atât de puține?
Din păcate sunt prea puține podcasturi românești, și când mă refer la podcasturi nu mă refer la talk-show-uri. Înțeleg de ce oamenii vor să producă video - în fond, dacă ești o vedetă vrei să apari la un „podcast” unde să te vadă lumea pentru că imaginea ta e cea care vinde. Că te cheamă Mihai Morar și furi glume de pe internet, sau Micutzu și vrei să faci mai mult decât glume pe internet, imaginea e importantă. De-asta nu mă interesează foarte mult oamenii care vin la aceste pseudo-podcasturi.
Câteva absențe notabile: nu există nimic pe ficțiune, true crime, muzică, film, prea puține pe tehnologie. Și o să vorbesc despre ce titluri nu au intrat.
Vorbind de podcasturile de ficțiune, singura încercare majoră e Murdar - dar Murdar este podcast de ficțiune în aceeași măsură în care un panou publicitar este literatură. Adică nu este, la fel cum „cât e halatul” nu e standup comedy. Murdar e exclusiv un mobil de publicitate, nimic mai mult. Dovadă că Murdar nu a inspirat pe nimeni să facă ceva similar. Apoi ar fi Biofy. Biofy e o colecție de sketch-uri de câteva minute - poate fi considerat un podcast de ficțiune, dar e prea puțin, și autorul l-a abandonat.
Tot la podcasturi de ficțiune am putea înscrie și teatrul radiofonic. Există niște pagini unde se publică teatru radiofonic (ceva cont de youtube), dar nimeni nu pare să facă o promovare coerentă a acelui conținut - nu știu cât de legitimă e postarea pieselor de teatru radiofonic pe youtube, și nu știu dacă vă pot recomanda așa ceva.
Pentru partea de crime/true crime nu avem nimic, și aș vrea să spun că mă miră, dar nu mă miră. Nu e ca și cum am avea jurnalism de investigație, și nu e ca și cum am avea jurnaliști dornici să facă niște bani muncind - podcasturile de tipul ăsta apar atunci când jurnalismul de investigație e o meserie reală, și ai oameni ambițioși care fie vor să facă și altceva decât să muncească pentru un ziar, sau vor să se afirme pentru a-și vinde eforturile.
Mă miră cu adevărat faptul că nu are nimeni un podcast bun despre filme sau muzică. Dan Fințescu avea ceva podcast pe muzică, avea și o glumiță cu „Topul la bula mea”, dar bănuiesc că nu i s-a părut suficient de interesant să-l facă pe mai departe. Despre filme… nimic. Iarăși, mi-e neclar de ce, pentru că e genul de conținut pe care poți să-l faci și fără să te plătească cineva. Și pe literatură ar prinde bine ceva - alt format decât ce face Sabina cu Zest. Și da, am câteva idei de ce s-ar putea face, dar nu, nu am timp să le fac pe toate, deși ceva în mine își zice că și-ar dori.
Lipsesc podcasturi pe social, comentariu politic. ICR Podcast pare că a fost printre singurele care au făcut asta. Sceptic în România ar putea fi încadrat la așa ceva, deși acolo podcastul pare că e ceva pentru connoisseuri, e foarte greu de abordat podcastul lor. Lipsesc podcasturi pe economie - nimeni, dar nimeni, nu vrea să vorbească cinstit despre economie. Aș vrea un podcast pe economic care să vorbească despre ce se întâmplă în România și EU, poate și în lume cât timp ne afectează.
Și pe educație ar prinde bine ceva. Zaiafet nu poate fi considerat podcast, sau cel puțin eu nu l-am urmărit în format audio. Dar chiar și-așa, lipsește diversitatea. Aș vrea ca pe lângă Zaiafet să mai fie și alții.
De dezvoltare personală e plin. E inutil, dar e plin - dezvoltarea personală e doar un mobil pentru vânzare de… ceva, orice, și e un domeniu de care nu-mi pasă.
Ah, și pe Tech. Buhnici nu poate fi luat în serios, mai ales după ce anii trecuți umbla să le pună piedici tuturor celor din branșă. Oricum, el și Cadar au fost prea multă vreme panouri publicitare ca să poată spună orice decent despre tehnologie - cred că orice discuție cu ei ar trebui să înceapă cu: e 2023 și încă nu am murit fără să avem 3G de la Huawei peste tot. Dragoș Stanca număra ascultătorii de podcast undeva la milioane de oameni, făcând în mod intenționat confuzia cu câți oameni dau play pe youtube. De-asta Tehnocultura rămân singurii de ascultat pentru mine.
Mai sunt câteva podcasturi pe care nu le pot recomanda încă, dar care sunt pe lista mea de ascultări. Când o să am timp să le ascult o să vă dau și vouă de veste. Din păcate în România se produce prea mult gunoi pentru bani puțini - oameni care fie vor să-și facă platforme ca să ajungă să dea mâna cu toți ipochimenii cu oareșice faimă, sau ei înșiși sunt ipochimeni dornici de faimă gata să facă schimb de locuri la podcasturi cu alții ca ei, de parcă ar fi surprize turbo. Se produc mii de ore de audio, dar prea puține minute care să merite ascultate.
Până atunci, rămânem cu ce avem. Atât s-a putut în anul de grație 2023.
PS: Dacă aveți ceva recomandări, folosiți link-urile de mai jos să mi le trimiteți. Am pe țeavă „Cristina’s Podcast”, dar alte recomandări sunt binevenite dacă aveți.