Îmi doresc o școală de meserii în IT
Aveam o discuție legată de programatori care reinventează roata pentru că o pot face fix atât de rotundă cât e necesar pentru proiectul pe care lucrează, și am ajuns cumva la subiectul fundamentelor făcute de la zero. Și cineva îmi spunea că atunci când era tânăr era supărat pe un profesor care îi preda un motor de baze de date scris de la zero. Motivul? „în loc să îi învețe pe studenți ceva util îi învață porcăria asta folosită de nimeni”. Și de-acolo mi-a ieșit pe degete această replică pe care o voi considera legendară pentru că mi-au murit lăudătorii:
Mi-ar face o maximă plăcere să văd școli de meserii divorțate de facultăți. Să lase facultatea să cerceteze aspectele teoretice, și să-i învețe pe copii framework-uri într-o școală de meserii.
Cred că o astfel de abordare ar schimba complet fața învățământului în România. După modulul de 8 clase primare pur și simplu să le dăm marii majorități dreptul de a alege un parcurs teoretic sau unul practic. Acum îi înghesuim pe toți în licee teoretice fie că-și doresc lucrul ăsta sau nu - și la sfârșit ies analfabeți funcțional. Nu e ca și cum sistemul e prost sau nu a funcționat chiar bine în urmă cu câțiva ani - e doar o revenire la un parcurs educațional mai onest decât ce se întâmplă acum.
Și pentru că discutam strict despre programare, o școală de meserii ar fi un demers mai onest pentru oamenii care vor doar să meargă să învețe un framework JavaScript și cum să folosească un calculator cu Linux. Sau pentru niște oameni care învață să utilizeze calculatoarele în general, de ce nu? Am auzit prea mulți băieți avântați explicând cum ei nu sunt satisfăcuți de facultăți fix din cauza zisă acolo: pentru că nu au nevoie de porcăriile astea. Au nevoie doar să știe două-trei framework-uri și gata.
Problema e, desigur, că trebuie să convingem societatea că nu ai nevoie ca individ de diplomă de bacalaureat (ce iese dintr-un liceu teoretic) sau de licență (facultate) pentru a face niște lucruri în esență lipsite de contribuție personală intelectuală (ca să nu zicem brain-dead). În plus, într-o școală de meserii poți să te concentrezi pe aspectele fără a mai chinui creierele și-așa stresate de excesul de informație zilnică.
Ce se va întâmpla cu studiile liceale/superioare? Liceele, universitățile și colegiile oricum ar trebui să fie mult mai puțin populate decât sunt azi. Câteva ar putea fi desființate cu totul sau profilele lor ar fi schimbate în acelea de școli de meserii; dacă nu pot contribui la procesul de cercetare științifică oricum ar trebui multe desființate. Nu ai nevoie de zeci de mii de absolvenți de facultate anual care ies la fel de analfabeți ca liceenii din Bacalaureat, dar doar un pic altfel. Și și școlile de meserii pot să constituie o vacanță prelungită post-liceu, ca să mai tragem încă vreo 4-5 ani de statutul de adolescent / young adult.
De ce nu se face schimbarea?
O să vă zic acum și de ce nu se va face o schimbare în sensul ăsta. Cred că cea mai mare temere e legată de licee. Școlile de meserii erau rău-famate în timpul comunismului dar, mai important, erau o piedică majoră în a accede la funcții de conducere. Dacă treceai printr-o școală de meserii puteai să ajungi maistru sau ceva de genul ăsta, dar nimic mai mult. Și în anii ‘90 valoarea acestui cursus honorum a scăzut drastic pentru că muncitorii au devenit o resursă în piața muncii, piață în continuă cădere și devalorizare. Practic, acest parcurs nu mai oferea siguranța pe care ar fi oferit-o sub sistemul comunist, așa că toată lumea a vrut să facă liceul. Vechile școli de meserii și-au pus o pancartă deasupra frontispiciului pe care să scrie „liceu” și am mers mai departe, toată lumea era satisfăcută că făcea liceu. După care a început obsesia că „nivelul nu e suficient de bun”, și pe măsură ce începeam să mutăm mai multe locuri de muncă în zona de servicii din zona de producție, toată lumea a cerut „nivelul următor”. Facultate, adică. Facultățile au fost mai mult ca fericite să primească mai mulți bani pentru a scoate mai mulți absolvenți - un târg câștigător pe termen scurt și pierzător pe termen lung, dar cumva inevitabil având în vedere că mulți absolvenți de liceu ieșeau tot cu intelect de jurnaliști și aveau nevoie de o diplomă în plus care să le certifice avansul.
Da, inflația din anii ‘90 nu s-a întâmplat numai la bani - am adăugat zerouri lipsite de valoare și la instituțiile de învățământ, sărăcind și nominal și în termeni reali din punct de vedere educațional. Ar trebui să ajungem într-un punct unde să facem o schimbare - să redenumim facultățile în școli de meserii și, poate, să facem noi instituții de învățământ superior care să reflecte corect destinația lor.
Doar că acest lucru e imposibil, că ideea asta vă vine de la un președinte alcoolic scăpătat ca popularitate și de la un blogger bătut în cap. Ideea lui Băsescu era corectă, dar lingăii pe care îi strânsese în jurul lui nu au preluat ideea pentru că le-ar fi amenințat situațiile la instituțiile de învățământ superior pe care le păstoreau. Speranța ar fi în cineva care să fie peste aceste instituții de învățământ superior, care să aibă aprecierea unanimă a țării și care să poată începe o schimbare reală. Dar dacă îl pui în fruntea Academiei pe un om încremenit intelectual în timp în 1875, incapabil să-și editeze o sinteză pe subiectul care l-a promovat acolo (da, Ioan-Aurel Pop, de tine e vorba), atunci nu e cazul să așteptăm ceva schimbare în sensul ăsta. Am avut un președinte profesor care a avut un program „România Educată” care nu a făcut absolut nimic în afară de a suge niște bani de la buget, deci ce așteptări să avem?
Păstrăm ideile astea pentru ce se va întâmpla după revoluție, dacă va mai fi vreuna. Deocamdată, singura revoluție vizibilă în prezent sau viitorul apropiat e a Lunii în jurul Pământului, că pentru cea în jurul Soarelui avem oameni care o pun sub semnul întrebării și care au scaun în Parlament.
Gata, ne-am lungit, obosesc absolvenții de facultate citind atâta text, ce facem aici?