#lecturi Aprilie 2024

Aprilie a fost un pic mai ok cu lecturile, am reușit să mă readuc la zi, poate și pentru că am decis să intru un pic prin comic books, să văd ce țin și ce dau. Să îi dăm bătaie.

M.R. Carey - Fellside [2/5]

Fellside m-a dezamăgit, dar poate și pentru că am avut așteptări prea mari de la ea. Citisem „Fata cu toate darurile” care e o carte excelentă, un 3.5-stele solid, și Fellside… nu e nimic de genul ăla. Carey face greșeala numărul unu a scriitorului de urban-fantasy - nu dă de înțeles din timp că are de gând să creeze și un personaj supranatural, și în momentul în care începe să-l creeze și să-l ia în serios te aștepți constant să fie doar o halucinație. Din păcate cartea lui Carey este condusă, cum zice francezul, „by the power of stupid”.

Povestea e a unei tipe care face pușcărie pentru că a dat foc la niște fotografii și în incendiul care a urmat a murit un copil, drept urmare este tratată de presă și de judecător ca și cum ar fi intenționat să omoare copilul. În fine, primește o tonă de ani închisoare, vrea să se sinucidă făcând greva foamei, dar intră în contact cu o fantomă care crede ea că e a copilului. Nu o să dau mai multe spoilere, doar o să spun că dacă vă așteptați ca fantoma respectivă să fie personaj important, este și nu este, jumătate din carte se ocupă cu traficul de droguri într-o închisoare, și îi dă un iz de 80s prison-life drama. Din păcate cartea îmi dă impresia că este o provocare pe care și-au dat-o niște oameni la un club de scris, ceva gen „Lock-up cu fantome”.

Răzvan Rădulescu - Teodosie cel Mic [1/5]

Băi, ce prostie. Abandon la 20%.

Dar pentru că pot scrie mai mult decât ce am scris în Goodreads, hai. Deci, ai un fel de despot într-o țară imaginară care e România dintr-un motiv oarecare. Ai o bufniță și un minotaur care stăpânesc două jumătăți de țară, și un tip care navighează când ultra-rapid, când foarte lent dintr-un colț în altul. Mi-e neclar dacă aparent despotul acestei țări imaginare este un uriaș care merge foarte repede, sau… mă rog, în fine. Ideea e că e neclar. Totul e mega-neclar, și autorul decide că trebuie să-și pedepsească cititorul pentru insolența de a-i lua cartea și a se aștepta să fie ceva cu noimă. NU ȘTII CĂ CĂRȚILE PENTRU COPII N-AU SENS? pare să urle la tine din fiecare pagină Răzvan Rădulescu.

Cristina Chira - Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor [3/5]

În primul rând, nota e cu o stea în plus pentru că Cristina Chira are împotriva ei o școală întreagă de literatură proastă (recte, cea română), și chiar a fost la cursuri ținute de români despre scrierea creativă. În ciuda acestor piedici, Cristina Chira a reușit să strângă câteva povestiri scurte citibile.

Efortul ei însă nu e foarte reușit - vreo 5 povestiri sunt chiar ok, bine structurate, ducând o idee frumos la capăt. Dar restul, în general, sunt prost dimensionate, introduc excesiv de multe personaje și, cel mai important, duc către nicăieri. Povestea te duce de la punctul A la punctul B fără prea multă tragere de inimă și fără să funcționeze prea bine. La nivel de frază, de paragraf, lucrurile merg chiar ok (cu excepția experimentelor care sunt în mod sigur exerciții de scriere creativă). Dar nu știe să zică o poveste. Și e deranjant cum toate poveștile ei sunt cât se poate de personale fără să fie asumate sau asociate aceluiași personaj. Colecției de povestiri îi lipsește un concept unificator care să dea un sens și experimentelor, și poveștilor în general.

Chiar și-așa, scriitura Cristinei Chira e suportabilă.

Rachel Ignotofschi - Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea [2/5]

Singurul loc unde stă mai bine cartea asta e prezentarea grafică. Cartea e frumoasă, e aspectuoasă, dar fiecare discuție despre personajele selectate o reduce pe femeie la salariu și disponibilitatea femeii de a lucra pe restul de la pâine. Cumva reușește să rateze obiectivele de a prezenta niște biografii interesante, insistând pe obsesiile feminismului recent și perpetuând până la urmă un mod de gândire care în mod clar dăunează. Cartea lui Rachel nu încearcă să atace problema ci e parte din problemă. Și asta e un pic trist.

Nick Mamatas după Hiroshi Sakurazaka - All you need is kill [3/5]

Adaptarea în comic-book a poveștii lui Hiroshi Sakurazaka (pe care o puteți vedea transpusă în Edge of Tomorrow) este interesantă - o zi a cârtiței în care trebuie să omori inamicii umanității. Povestea e cea cunoscută (și nu o redau pentru a nu introduce spoilere) - dar poate ce e deranjant e că e un pic grăbită, și inamicii nu sunt foarte clar definiți. Dar merită citită.

Tom Taylor - Injustice: Gods among us vol. 1 [3/5]

Injustice are problema cea mai deranjantă la mai toate comic-book-urile americane - o mie de personaje care mai de care mai neimportante, care fac povestea să fie extrem de diluată și extrem de grăbită în același timp. Povestea e relativ simplă - Lois Lane moare, Superman se supără pe lume și instaurează un regim fascist. Împotriva lui luptă Batman, care strânge oamenii cu care poate nu ar fi colaborat în alte situații.

E loc de foarte multe reflecții și paralele cu lumea de azi, dar din păcate toate intențiile bune se dezumflă destul de rapid, pentru că în loc să fie o poveste bine gândită cu cap și coadă este un început dezlânat de ceva. Și sincer, dacă e ceva ce m-a convins acest volum e că nu prea mă interesează să citesc restul, pentru că în total sunt cel puțin vreo 15 volume din poveste care mai mult ca sigur se termină nesatisfăcător.

Neil Gaiman - Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader? [2/5]

Cred că problema pe care o am cu volumul ăsta nu e faptul că e un final de serie mai lungă (practic Batman va fi reinventat după acest număr, pentru că aici moare), ci mai degrabă faptul că povestea e prea scurtă, și restul volumlui e populat cu povești nelegate de subiect din numere mai vechi de Batman. Interesant, dar nu foarte reușit.

David Weber - On Basilisk Station [4/5]

De data asta e vorba de carte - inițial începusem s-o citesc pentru clubul de carte al Ghandei, dar nu am terminat-o (o știam deja). Practic e o recitire - și am decis să o iau lent pentru a parcurge pe-ndelete toate detaliile pe care Weber le introduce în On Basilisk Station. Mi s-a părut incredibil de bogată povestea și multe detalii pe care la prima citire nu prea le observi, sau vrei să le ignori pentru că par neesențiale, dar care în viitor îmbogățesc seria Honorverse mult mai mult decât mă așteptam. Excelentă. Space-opera la superlativ.

Mark Millar - Superman: Red Son [2/5]

Când am citit-o prima oară mi se părea mult mai bună - dar o recitire m-a dezumflat total. Superman: Red Son nu stă în picioare deloc. Mark Millar reușește să rateze toate obiectivele posibile, arătând că nici nu înțelege foarte bine cum e faza cu stalinismul sau cu Ucraina și finalul de război mondial. Sau cum arată îndoctrinarea comunistă. Cum arăta aparatul de conducere comunist. Și tot așa. Practic, urlă în mine lipsa de reprezentare pentru Estul Europei. Rezultatul e superficial, tragic de superficial. Mă rog, sunt câteva twist-uri interesante care pot fi catchy, dar superficialitatea mă doboară.

Marc Bernardin, Adam Freeman, Afua Richardson - Genius (vol. 1) [2/5]

Premisa ar putea fi interesantă - o fată de 17 ani care s-a antrenat mental pentru un război cu autoritățile, și care conduce comunitatea în lupta care… nu știu, nu prea are justificare. Sunt sigur că e ceva logică pentru care fata asta pornește un război contra autorităților, dar nu o văd. E prea multă „platoșă de intrigă” (plot-armor, w00t!) și prea puțină logică în ascensiunea acestei fete care împușcă oameni în cap în stânga și-n dreapta, aparent spre binele societății. Nu e clar ce vrea să obțină, care e scopul revoltei ei, și în general cam nimic nu are logică. Dar bănuiesc că nu sunt în publicul țintă.

Închei aici lista de titluri - aș mai adăuga Hush, dar cred că pentru Hush o să fac un comentariu literar ceva mai dezvoltat, pentru că am chestii de zis.