Music dump #001

Uneori îmi mai rămân câteva piese în browser și le țin pe repeat, și hai să le punem pe-aici că de ce nu? De-aia am blog. Nu doar muzică, ci și niște știri? legate de muzică, să fie frumos.

E-an-na - Și cu asta basta

Poate versurile au un pic de patetism dar e ceva extraordinar la acordeonul ăla peste niște chitări metal și o tobă serioasă. Nota zece, pe-ăștia ar trebui să-i trimitem la Eurovision la anul dacă participăm. Probabil nu o să participăm pentru că Ciolacu o să ne bea toți banii de distracție pentru anul viitor, avem criză economică de bătut, dar acum e cald și bine și România încă pare o țară în care să… stai, bă, am devenit comentator politic? Hai să mergem mai departe.

Anya Nami - Dirty Dream

Aici nu mai e cu patetism în versuri, e cu altceva, vă prindeți voi ce, și dacă nu vă prindeți e și mai bine. Cea mai bună fază? „Sometimes I’m really glad my parents don’t speak English, they’d have a couple questions about this song” :D Anya Nami pare ceva YouTube star-wannabe, sau e posibil să fie ceva industry-plant, nu știi niciodată.

Vana - BEG

Vana pare ceva Twitch star gone YouTube-famous, un fel de Selly cu gusturi muzicale, voce și succes în viață, și fără idei despre educație și alte prostioare de-astea. Piesa îmi sună a nu-metal, îmi amintește de un Linkin Park dinainte să înceapă să salveze natura și alte aberații; și aici singura natură salvată e aia umană, că e bine să mai explorezi și colțuri d-astea, altfel ne facem toți călugări și trăim până la 9000 de ani.

Vana - Clandestine

Cumva ca să vedeți că BEG nu e accident, fata asta chiar are un stil și știe să cânte, sau, mă rog, nu neapărat că știe să cânte dar face ceva bine.

Rică Drăgan și casetele audio

Ăsta e un interviu cu un tip care vindea casete audio în anul ‘90 și și-a făcut o colecție personală. Fără să ajungem să idolizăm omul sau fenomenul, câteva lucruri pe care le face le face corect: mediul fizic e baza, muzica pe care ți-o dă Spotify azi e, mâine nu. A pus aici și un mix de muzică din anii ‘90, iar colecția și-o digitalizează pe YouTube pe canalul Depozitul de muzică. Probabil omul face mai mult pentru istoria muzicii românești decât fac toate organizațiile alea care cică le apără drepturile artiștilor.

Rick Beato e supărat pe muzica recentă

În principiu pentru că nu e curajoasă, nu are dinți, nu are caracter. Mi-a plăcut cum povestea că Taylor Swift e cea mai bogată artistă din muzică la momentul ăsta și tot ce face e să plângă după niște foști pe o muzică foarte ternă (ceea ce e real, corect, doar că uită că mai plânge că dacă ar fi fost tip ar fi fost plătită de două ori mai bine). Două clipuri de la el. Primul, I know you’re angry, so am I, e continuare la „The real reason music is getting worse”

În al doilea explică un pic mai bine ce ar fi vrut să vadă în muzică - exemplificând pe un exemplu „așa da”:

În loc de încheiere

… vă las cu un mix de lo-fi chill beats, de inspirație japoneză