Ce este nuvela?

2024-07-08, 17:03

Dorin

Am auzit că s-a dat nuvela la bacalaureat 2024 și, pentru că sunt genul ăla de om care își pune astfel de întrebări, m-am întrebat ce e aia o nuvelă? Mi-a răspuns site-ul colegiu.info, care bănuiesc că a luat informația asta direct dintr-un manual, ceva, dar cum Ministerul Educației nu publică manualele oficiale pe site, așa cum ar fi fost normal pentru ceva susținut 100% de banul public, nu pot verifica că lucrurile stau așa (manualele publicate pe manuale.edu.ro, pentru clasa a IX-a, de exemplu, sunt trei de română pentru secțiile de limba maghiară, și atât, nu vă mai bateți capul). Așa că mă voi baza că pagina de la colegiu.info este corect informată pentru că sună de parcă ar fi. Și aș vrea să comentăm pe larg conceptul, să înțelegem ce anume li s-a cerut elevilor de liceu.

Definiția nuvelei

Termenul nuvelă desemnează specia genului epic, în proză, de dimensiuni cuprinse între cele ale povestirii şi cele ale romanului.

Simplu, da? Nuvelă e undeva între povestire (foarte des numită povestire scurtă) și roman. Romanul parcă începea de undeva de la 50.000 de cuvinte (asta e pe la vreo 165-170 de pagini), de-asta NaNoWriMo își pune ca obiectiv 50.000 de cuvinte. Deci nuvela are sub 50.000 de cuvinte și limita de jos… e complicat. Nu există un număr maxim formal pentru o povestire scurtă. Văd vehiculate 15.000 de cuvinte - deși, e drept, o nuvelă poate să ajungă undeva la 80.000 de cuvinte (250+ de pagini).

Totuși, e un pic ciudat. Voi știți câte cuvinte are Ultima noapte de dragoste? Ion? Pădurea Spânzuraților este nuvelă? Dar Baltagul? La Țigănci? Știți măcar de unde poți afla numărul de cuvinte? E clar că ne lipsesc niște informații, că poate numărul de cuvinte nu este neapărat felul în care se măsoară și cei de la colegiu.info sunt pregătiți să ne ofere aceste informații:

Definiția nuvelei se complică

Nuvela se deosebeşte de povestire prin obiectivitate şi prin construirea unor personaje complexe, nefiind axată doar pe evenimentul propriu-zis.

Ok, deci aici avem mai multă informație. Nuvela e obiectivă, pe când povestirea nu e. Povestirea nu are personaje complexe, și e axată pe un singur eveniment. Deci două evenimente și pac! ai nuvelă, nu povestire. Un pic de subiectivitate și ADIO! îți dăm jos tresele de nuvelă și te lăsăm doar cu epoleții de povestire.

Aici mi se pare și mai complicat să îmi dau seama ce anume se-ntâmplă. Cum măsori obiectivitatea nuvelei? Nuvela relatează un fapt istoric cert, verificabil, și relatat fără subiectivitate? Nu are sens, nici măcar cărțile de istorie nu fac asta (în fond, sunt cărți de istorie, nu nuvele). Sunt din ce în ce mai nedumerit, că după primul paragraf crezusem că înțelesesem treaba, dar acum… Sar un pic și mă uit la exemple:

Costache Negruzzi: Alexandru Lăpuşneanul(6400);
Alexandru Odobescu: Doamna Chiajna (13600);
Ioan Slavici: Moara cu noroc(38600), Budulea Taichii (17500);
Ion Luca Caragiale: Păcat, O făclie de Paşte(4500), În vreme de război(5400);
Gala Galaction: Lângă apa Vodislavei, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini;
Marin Preda: Întâlnirea din pământuri.

Am pus câteva lungimi de text să vedem. Multe ar intra la povestire, Alexandru Lăpușneanul, În vreme de război, O făclie de Paște, de exemplu. Slavici, e drept, scrie mai pe lung. Alexandru Lăpușneanul nu numai că nu e lungă, dar a fost publicată și serializat în Dacia Literară, între ianuarie și iunie 1840. Și în cazul lui Lăpușneanul, de exemplu, îmi e greu să-mi dau seama ce anume îl face o nuvelă. Faptul că se întâmplă mai multe lucruri decât într-o povestire? Este acesta un merit extraordinar al nuvelei? Este o inovație scriitoricească atât de mare încât să merite cu adevărat această categorisire?

Mă uit din nou la Alexandru Lăpușneanul. Personaj complex? Nu prea. Nu există un arc, o evoluție a personajului, nu are prea multe fațete mai departe de tiran sângeros. E textul obiectiv? Pare, e drept, pare obiectiv, deși Negruzzi îi cam face o caracterizare. Mi se pare greu de decis că Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă, totuși. Frunzărind un pic textul îmi dau seama că Negruzzi scrie acolo o istorie romanțată (și greșită) a unui personaj, un portret care dacă nu ar fi fost serializat în mai multe numere din Dacia literară probabil că ar fi avut o structură un pic diferită.

Dar revizitând subiectele de bacalaureat înțeleg că „nuvela” înseamnă de fapt Slavici. Care el scrie nuvelă care, cumva, ar fi diferită de un roman. E un roman mai scurt, m-aș fi gândit eu, probabil condensat la 38600 de cuvinte pentru că tiparnița e scumpă, deci din considerente economice; în fine, Moara cu noroc este nuvela pe care profesorii o așteaptă. Și încep să îmi devină lucrurile din ce în ce mai clare.

Cei de la colegiu.info ne mai prezintă niște caracteristici, care ar putea să ne-ajute să ne prindem dacă un text e roman sau nuvelă:

cuprinde cel mai adesea fapte verosimile;
cuprinde un singur conflict;
prezintă o intrigă riguros construită;
pune accentul mai mult pe personaj decât pe acţiune;
tendinţă spre obiectivitate;
faţă de povestire, nuvela păstrează o legătură mai puternică cu realitatea;
personajele sunt caracterizate în funcţie de rolul şi importanţa lor în conturarea acţiunii, cu accent pe surprinderea datelor esenţiale ale personajului principal, descris prin observaţie şi analiză;
timpul şi spaţiul sunt limitate, dar mult mai ample decât în schiţă.

Și sincer, îmi doresc ca astea să fie inventate de ei, pentru că dacă nu sunt… Să le luăm pe rând: ar trebui să credem că dacă faptele sunt verosimile e nuvelă, dacă sunt incredibile e cu totul altceva. Și într-adevăr, textele enumerate par să se înscrie în această logică, doar că Alexandru Lăpușneanu e prea scurtă să fie altceva decât o povestire. Lică Lăpuș pică și la partea cu un singur conflict - că-s mai multe - și la fel și Moara cu Noroc, dacă țin bine minte. Intriga riguros construită este o balivernă fără seamăn, nici de Negruzzi, nici de Slavici nu știm cât de riguroși au fost în construcția intrigii, mai ales Negruzzi care a luat niște evenimente istorice ca bază de pornire.

Ce mă intrigă (haha, vedeți ce am făcut aici?) este acest accent pe personaj, nu pe acțiune. De ce pe personaj, de ce nu ar putea exista o nuvelă de acțiune? Dacă m-aș pune să scriu acțiunea de la Predator (1987). Chiar există o astfel de novelizare și are undeva la 200 de pagini - cam 60.000 de cuvinte. Un singur conflict, are acțiune cât cuprinde, și chiar și un personaj puternic. Puternic din mai multe puncte de vedere, deci iată, personaj complex!

Poate ne încurcă totuși acea tendință spre obiectivitate. Nu pricep de ce, totuși. Apoi, legătura puternică cu realitatea, care este absolut amuzantă. Uitându-mă și în alte locuri, văd listată ca o novella Ferma animalelor a lui Orwell, Metamorfoza lui Kafka și Eu sunt legendă a lui Matheson. Au legătură cu realitatea? Metamorfoza în mod sigur da, pentru că tuturor ni se întâmplă să ne transformăm în gândac, desigur.

Sincer, toate criteriile astea sunt foarte aleatoare

…și pot fi aplicate cam oricărui text de o anumită lungime. Să fim serioși, o nuvelă poate fi la fel de complexă ca un roman real condensat, sau la fel de lipsită de complexitate ca un roman de Cărtărescu. O povestire scurtă poate fi incredibil de complexă, sau se poate lungi suficient de mult vorbind despre un singur eveniment și cu un personaj de carton. Niciuna din caracteristicile astea nu sunt utile pentru a ne da seama ce e o nuvelă. Așa că trebuie să ne uităm un pic altfel la problemă, și să vedem ce e aceea o nuvelă.

Un pic de istorie

Termenul de nuvelă vine de la italianul novella, din perioada Renașterii, când autorii francezi și italieni își publicau colecții de 50-100 de povestiri și le dădeau numele de novella. Prima și cea mai cunoscută astfel de colecție e Decameronul lui Boccaccio. Deci acele novella erau de fapt niște povestiri scurte prinse în volum, lucru posibil datorită evoluției tehnologice.

Mai târziu, termenul a fost preluat de autorii din zona germană, care au vrut să aibă lucrurile organizate mai bine, așa că au pus numele de novella pentru o povestire care se învârte în jurul unui singur conflict sau eveniment dramatic și care are un final neașteptat. Dimensiunea e mai puțin importantă, important e că narațiunea e simplă, nu trebuie să urmărești mai multe fire ale acțiunii.

Problema mi se pare însă că a devenit una economică. Această categorisire - povestire/nuvelă/roman - e din ce în ce mai puțin importantă. Poate fi publicat într-un singur volum? Dacă e roman, da. Dacă e nuvelă, probabil mai vrei să pui ceva pe lângă ea, ca să ajungă la 250-300 de pagini de unde începe să fie rentabil procesul de publicare. Probabil și în secolul XVIII-XIX considerentele au fost tot de natură economică: cum anume se poate publica textul acesta? Se poate serializa (întrebare foarte importantă pe-atunci)? Probabil că da, doar că e prea scurt, vindem prea puține numere succesive. Se poate publica într-un singur volum? Poate, dar costurile diferă. Indicațiile legate de ce anume se așteaptă de la o nuvelă mi se par și ele un pic aleatoare; probabil publicistica germană a decis că poate să vândă cu un anumit preț aceste novella, și că oamenii care cumpără așa ceva au anumite așteptări - nimic anormal.

Doar că în era Internet această clasificare e din ce în ce mai inutilă. E important că are un singur conflict? Că are un eveniment dramatic? Habar n-am. Ce contează e: dacă scrie „roman” pe copertă e mai vandabil decât dacă scrie „nuvelă”?

Școala nu are în minte astfel de istorii. Există niște motive serioase ca elevii să nu citească Decameronul lui Boccacio, de exemplu (no, copii, dacă mereți și-l citiți doar să nu dați vina pe mine). Mă gândesc că introducerea termenului poate fi utilă în măsura în care educi elevii să treacă de la texte scurte (Puiul) la texte semi-lungi (??? Amintiri din copilărie, poate???) la texte lungi. Dar până ajungi în liceu, să studiezi Moara cu Noroc, probabil că ai citit deja Harry Potter, nu mai e o problemă de capacitate de lectură. Utilitatea termenului de nuvelă dispare aproape complet, e util doar ca etichetă, dar partea asta de caracteristici este cel puțin chestionabilă. Nuvela e o etichetă de marketing, cu utilitate economică, și cam atât.

Ceea ce înseamnă că

Bun, suntem aici în context școlar. Avem nevoie de o definiție. Și după ce am făcut această incursiune cât se poate de inutilă, îmi dau seama că nu am ajuns deloc mai lămurit - ba chiar mă uit cu un pic de groază către subiectele de bacalaureat care mi se par din ce în ce mai inaccesibile. Așa că, scurt pe doi, ca să eliminăm orice potențială problemă pe care o poți întâmpina în a determina ce e o nuvelă și ce nu. Pentru asta, trebuie să știi regula penalty-ului la fotbal, pe care am rezumat-o excelent cu Sergiu în felul următor:

Este acordată lovitură de pedeapsă atunci când arbitrul indică punctul de la 11m în urma unui proces decizional care poate implica și restul echipei de arbitri.

Pus în acest cadru decizional, putem defini nuvela astfel:

Nuvela e ceea ce zice profesorul de română că este o nuvelă.

Restul este ~~Moara cu Noroc~~tăcere.