Stoicii căldurii

S-a umplut internetul de stoicii căldurii, oamenii care adoră căldura, care explică că așa și trebuie să fie vara, care caută articole de la 1800 care să demonstreze că uite, și atunci a fost cald, că care, bro, uite, Ion Luca Caragiale a scris o schiță numită Căldură mare în care Radu Beligan ne-a arătat că nu are talent actoricesc, că e doar un pic de căldură, ce vă plângeți atâta? Asta deși avem înregistrările meteorologice de mai bine de 100 de ani care să ne zică că ăsta e ăl mai cald an dintre cei dinainte, că anul ăsta a fost mai călduros decât toate cele dinainte oricum ai învârti datele, și că viitorul va fi și mai călduros.

Știu foarte bine sentimentul pentru că și eu am fost acolo. Acum vreo 20 de ani scriam supărat despre cum feminismul și fascismul ecologic sunt niște tâmpenii sinistre, și chiar dacă încă mai cred că feminismul performativ și fascismul ecologic sunt niște tâmpenii sinistre, între o Greta care urlă penibil „how dare you” și fasciștii neoconservatori, puși pe eliminat orice e diferit de ei, parcă Greta e mai ok. Și stoicii căldurii tot de la fasciștii ăia neoconservatori se trag, pentru că nimic nu dă răcori mentale mai tare ca minciuna repetată că „așa e cum trebuie să fie”.

Așadar, îi înțeleg perfect. E momentul ăla în care credința e mai puternică decât realitatea pentru că acceptarea realității (că suntem pe un maximum de temperatură nemaiîntâlnit în perioada recentă, de exemplu) ar da dreptate unor oameni care ne displac teribil, cel mai des niște fete cu părul vopsit, cu părul tuns scurt sau, Doamne-ferește, oameni care au luat note mari la școală dar care nu știu că atunci când învârți micul pe grătar temperaturile pot să crească până la mai mult de patruzeci de grade. Am fost acolo, cum ziceam, și toate argumentele îi întărâtă mai tare în convingeri. Reciclăm? Să recicleze companiile mari, ele fac poluarea! Să le punem restricții companiilor mari? Cum îndrăznești să sufoci dezvoltarea economică care, iată, dovedit este cea care scoate oamenii din sărăcie!

Adepții lui „să nu facem nimic”, „să îndurăm” sunt din ce în ce mai mulți pentru că este soluția perfectă pentru a păstra intact, măcar aparent, confortul imediat. Individul nu e vinovat de nimic, el trebuie să profite din plin de dezvoltarea tehnologică și să aibă toate avantajele posibile; nu există consecințe pentru individ. Cum, iPhone-ul meu e construit cu sclavie? Nu e adevărat! Mașina mea contribuie la astea trei săptămâni de 40 de grade? Nu a mea!. Europenii nenorociți vor de fapt să ne sărăcească când ne învață cum să facem economie mai bună și să producem chestii mai valoroase, vor să ne otrăvească când ne zic cum să facem agricultură mai curată și bio, vor să ne corupă de la valorile românești tradiționale când ne bat obrazul că furăm cam mult în loc să folosim banii ăia pentru a face lucrurile mai bune în societate. Orice, numai să nu facem lucrurile altfel decât cum le facem acum. Asta este la suprafață neoconservatorismul. Adânc… aia e altă problema, dar nu e pentru noi, ăștia rupți în fund, e pentru băieții care fac banul gros jucându-se cu viețile a miliarde de oameni.

Stoicii nu sunt tâmpiți - de ăia reali, zic, nu de ăștia de acum. Stoicii aveau un set de credințe interesante, dar niciuna nu vorbește de păstrarea intactă a confortului personal. Nici de sacrificiu în numele proștilor cu bani nu țin minte să fi fost vorba în ce am citit eu de și despre stoici. Dar suntem în secolul Singularității, stoicismul s-a reinventat ca o unealtă pentru prostit oamenii care nu știu să citească. Așadar stoicii ăștia ai căldurii n-au nicio treabă cu stoicismul. Creștinism? Nici măcar. Iisus a murit pentru a-ți ierta păcatul originar și cele pe care ți le recunoști, nu pentru a te absolvi de orice responsabilitate pentru efectele acțiunilor tale prin care distrugi lumea în care trăiești. Plângăcioși mai mari ca neostoicii și păcătoși mai mari ca neocreștinii ăștia de Facebook nu prea cred că există.

Așa că atunci când mai vedeți câte-un stoic de-ăsta de-al căldurii plângându-se că a fost mai cald nu îl corectați. Este un om mânat de o credință, și credința aia e că dacă ceva îi va afecta confortul imediat, acel ceva e greșit. Până și tomberoneza mea proaspăt adoptată știe că lucrurile stau un pic altfel, un copil ar trebui ca pe la 2-3 ani deja să înceapă să aibă un compas moral, cât de cât bine reglat, dar va trebui să fim iertători cu acești adulți plângăcioși. Că dacă nu suntem noi iertători cu ei și ar trebui să stea față în față cu consecințele reale ale minciunilor lor… Cum ar putea să se mai suporte pe ei înșiși?