Ce opinie aperi...?
Un trend absolut jenant în social media este să vezi tot felul de prompturi formulate la stilul „Ce opinie ai apăra în felul ăsta?”. Este o formă de a stimula angajamentul, genul ăla de tehnici pe care le foloseau și bloggerii la început (ca să nu mai vorbim de lepșe și alte mizerii similare inspirate din oracolele pe care le schimbam în școala generală). Trendul ăsta devine din ce în ce mai enervant și pentru că e un loc unde oamenii să vină și să expună cele mai controversate idei pe care le au, pentru a porni conversații neplăcute.

O mizerie catchy
Genul ăsta de memă surprinde tot ce e mai rău în social media modern, și îți explică și de ce oamenii pe care îi urmărești online sunt plini de ură - pentru că genul ăsta de prompturi provoacă, și fac conținutul respectiv mai vizibil. Ăsta e și motivul pentru care mă întâlnesc cu genul ăsta de meme tot timpul - pentru că oamenii simt nevoia să spună lucrurile „controversate”.
Ceea ce zici tu că e controversat nu e
De fapt, problema pe care o au oamenii care zic lucruri controversate e că real nu sunt blamați pentru părerile lor mai niciodată, din contră. Întotdeauna răspunsurile la opiniile respective nu sunt așa cum ar trebui să le răspundă dacă într-adevăr ar fi controversate lucrurile. Nu vezi niciun „delusional”, „idiot”, sau „penibil”, vezi în schimb tot felul de oameni care se regăsesc în opinia controversată - lucru care o face să fie deloc controversată. De fapt, oamenii vin acolo să-și confirme că nu sunt singuri în ceea ce gândesc, cu câteva excepții (vezi mai jos).
Și subterfugiul ăsta e vizibil. Nimeni nu caută de fapt să citească opiniile controversate - opiniile astea controversate sunt trei la zece mii, ca șosetele (pentru cei mai tineri, trei la un leu). Oamenii care postează genul ăsta de imagini nu o fac pentru a stârni controverse sau a clarifica controverse - o fac pentru a stârni pozitiv comunitățile, pentru a le da tuturor spațiu să scrie inepțiile pe care le gândesc. Dar scopul nu e unul pozitiv - scopul e doar de a strânge popularitate, un procedeu numit karma-hoarding. Că strângi Karma, inimioare, like-uri, sau orice altfel reacții nu contează; important e că capeți tu vizibilitate în timp ce oamenii vin să contribuie cu un dram de naivitate, crezând că chiar îi pasă cuiva de opinia lor.
Și aș zice că da, e necesar să faci și astfel de spații de comunicare în care oamenii să spună părerile care simt ei că sunt nepopulare. Este un sentiment pozitiv, nu? Doar că, dacă vă uitați la poza aia, opiniile respective ar trebui să rămână singulare. Nimeni nu respectă tema dată pentru că cel mai des opiniile respective se dovedesc a fi extrem de populare.
Cum ziceam, mă deranjează foarte mult genul ăsta de manipulare a unei comunități. Pentru că deși discuția pare pozitivă și constructivă, ceea ce se întâmplă când cineva deține o opinie pe care o crede diferită de cea a majorității, dar e și încurajat în direcția acelei opinii, reacția nu e să creadă că „ah, opinia asta e de fapt foarte populară”, ci „iată cât de mulți suntem care credem acest lucru foarte nepopular”. E genul de reacție care creează false minorități, și aceste false minorități pot fi foarte agresive. Victimizarea este o cale foarte simplă de a anima un om; putem vedea asta întâmplându-se în politica modernă, unde inducerea sentimentului de marginalizare este calea cea mai simplă de a polariza politic și a agita populația. Așa ai putut avea încercare de lovitură de stat tocmai în SUA, o țară care are cel puțin un oraș numit în spiritul emulației ideii republicane (Cincinatti) (A nu se confunda republicanismul cu partidul republican ale cărei idei nu mai au nicio legătură cu spiritul republican). În fine, deviem.
Excepții
Ziceam că oamenii vin să confirme părerile controversate, cu câteva excepții. Cel mai simplu de caracterizat excepțiile e să le numim „fandomuri la nivel de cult” sau „triburi politice”. Așa recunoști potențialele culte online - că pe astfel de postări vor veni să comenteze că n-ai dreptate, să se zbată să elimine părerea controversată. Dar în general cei care vin să comenteze la astfel de postări sunt niște oameni care nu au înțeles tema. Sunt niște oameni care chiar cred că au fost invitați să sublinieze cât de greșită e opinia altora. Ei trăiesc printre noi, și până la social media nu-i lua nimeni în seamă.
Să testăm câteva opinii cu adevărat controversate
- Dragnea nu a fost neapărat rău pentru România, economia a dus-o bine sub el. Asta o să omoare câțiva USRiști de apoplexie.
- Ion Iliescu este primul lider român care a predat puterea pașnic, a recâștigat-o în urma unor alegeri libere și a repredat-o pacifist unui adversar politic. (asta mi se pare că îl face pe Ion Iliescu cel mai bun președinte al României). Cu chestia asta am fost șters de pe lista prietenilor democrației, deși e cât se poate de reală treaba.
- Dark souls e o serie slabă de jocuri, care se bazează pe masochismul jucătorilor de elită care promovează jocul în social media. E imposibil să nu-mi aud un git gud pentru o activitate care ar trebui să fie relaxantă. Dark Souls e un joc prost.
- Nu țâțele sunt importante la Lara Croft - cu chestia asta mi-am făcut dușmani pe viață de la oameni care nu au jucat jocurile niciodată dar s-au masturbat cu gândul la Angelina Jolie.
- Limbajul de programare Rust e rău. Din cauza comunității, orice alt comentariu e de prisos.
După cum vedeți, oricât de controversate ar fi opiniile astea, tot există rațiune în spatele lor. Dacă ai un pic de deschidere și gândire critică îți dai seama că există context în care opiniile astea pot fi corecte. Eu consider că sunt absolut corecte, dar eu sunt doar un om; faptul că există această opinie nu înseamnă că nu îți poți trăi viața bătând Ion Iliești magici (cu țâțe de boxy-Lara Croft) în Dark Souls până la sfârșitul timpurilor.
Dar tot urăsc procedeul. Este din lista trucurilor de făcut engagement, ca lepșele, topurile, listele de opinii. Este o formă de spam care se bazează pe o șmecherie din natura umană, dar care creează polarizare, negativism și marginalizare, și care în cele din urmă creează comunități bazate pe lucruri pe care le urăsc, nu pe care le iubesc și care le fac pozitive. Este un truc care funcționează, ura atrage întotdeauna mai multă atenție decât pozitivismul. Pozitivismul nu are decât o singură armă în arsenal cu care poate învinge ura, și acea armă sunt țâțele.
Eliberați țâțele!