Gânduri la referendumul Moldovei legat de Uniunea Europeană
Când scriu lucrurile astea referendumul Moldovei legat de Uniunea Europeană pare că trece. Nu știu rezultatul, și oricare ar fi mă interesează mai mult cei aproape 50% din votanți care au votat contra uniunii europene. Vorbim de un dezastru similar cu Brexitul, unde oamenii și-au tăiat singuri craca de sub picioare și după aia s-au așteptat de la ăia care i-au mințit să livreze ce au promis. Doar că spre deosebire de Marea Britanie, Moldova nu are secole de trecut colonial din care să se hrănească.
România nu e mult diferită ca opinie
Dincolo de toate comentariile, cred că situația ar fi tragică dacă cineva ar face o statistică similară în România. Încă de la intrarea României în Uniunea Europeană am avut voci contra, voci din ce în ce mai puternice agitate de un sentiment contrarian amplificat prin social-media. Contrarianismul e de dragul contrarianismului, e o poziție mult mai avantajoasă să fii contrarian în Uniunea Europeană decât să fii contrarian în afara ei.
Așa că și în România m-aș teme azi de un referendum pro-UE, asta pentru că vreme de douăzeci de ani în România propaganda pro-Uniune a dispărut și a fost înlocuită de sofismele anti-Uniune și șmecherii care nu vor ca România să fie condusă în beneficiul populației generale.
Mulți din diaspora care votează Nu
Circulau azi o sumedenie de impresii despre moldoveni care au fugit din raiul de acasă la muncă în Uniunea Europeană, și care-și vor raiul neîntinat. „Eu sunt în UE doar pentru bani, dar cu inima Moldova e miezu’” par să zică vocile alea. Câți români nu zic la fel? Uitându-mă la câte voturi au Șoșoacă, AUR și platformele anti-europene în diaspora, aș zice că sunt suficienți care sunt anti-europeni. Și îi înțeleg, pentru că nu sunt vreun idiot; majoritatea merg să muncească, să fie exploatați în statele europene, și în momentul în care se întorc acasă se comportă ca niște regi. Că nu fac legătura între bună-starea făcută prin muncă în Europa care le permite să fie regi acolo e natural; e în firea oamenilor să nu fie recunoscători și obiectivi. Muncă = rău, Cocalarismul pe care îl arată ei acasă cu bani de la muncă = bun.
Mintea de maimuță e incapabilă să înțeleagă întreg lanțul de consecințe. Undeva, lanțul se rupe, pentru că a recunoaște adevărul este prea dureros. Pentru mulți, momentul de cocălărism când ești rege la tine în sat este suprem, și este consecința valorii personale și a grandorii individuale. Nu vrea să amintească că în Spania strânge căpșuni sau în Germania strânge sparanghel. Nu ar face treaba asta la el în sat pentru că ar fi înjositor. Acolo, în străinătate, unde e tratat ca un nimeni de nicăieri, nu-l vede nimeni. Aici, acasă, este rege. Dacă ar duce lanțul mai departe și-ar da seama și că banii și cele zece minute de înălțare ale lui (până vecinul își mai pune un etaj la vilă) provin din muncă, recunoașterea ar fi prea umilitoare.
Dacă ar merge mai departe pe lanț, ar vedea munca (și cât de dureroasă și grea e), dar dacă ar merge mai departe pe lanț s-ar duce către motivele pentru care a trebuit să fugă de acasă ca să facă bani. De ce e țara săracă? Și atunci s-ar uita la cei care cică țin la el, și care i-au pus țara amanet ca ei să aibă fără să fugă. Și atunci ar fi foarte nervos pe ăia, și poate s-ar ajunge la lucruri grave.
Asta e valabil în Moldova sau în România. Diferența nu e mare, real, singurul lucru este că în Moldova sunt mai puțini oameni și poți să-i cumperi mai ușor, că sunt prețurile mai mici. Campania Moscovei anti-UE a văzut vreo 100-200 de milioane de euro. Nu-i mult ca să-ți păstrezi o enclavă care să-ți ofere sclavi ieftini. Și Rusia știe că are nevoie de sclavii ăia ieftini.
Ce legitimitate e aia cu 50%?
O fi, nu o fi, nu știu. Dar democrația așa arată; îi lași pe oameni să voteze, și accepți ce iese. Asta e diferența între oamenii care respectă regulile democratice și cei care nu. Nu știu încă care va fi rezultatul, dar oricare ar fi rezultatul va trebui respectat.
Dar orice tabără ar câștiga, asta ar trebui să însemne o mare UE cretinilor care v-au îndemnat de-a lungul timpului să nu mergeți la vot.
Propaganda pro-UE trebuie să funcționeze pe bune
Dacă te uiți cu multă atenție, propaganda UE a pompat o tonă de bani în cele mai corupte zone din Moldova (Găgăuzia, Transnistria) care au votat preponderent anti UE. Nu e prima oară când vedem monștri creați din banii „celor buni”. E o dovadă că metodele curente nu funcționează, și poate că propaganda pro-europeană ar trebui să fie redirecționată către cei care au cel mai mult de pierdut dacă pleacă Uniunea. Să pompezi bani e bine, dar să te asiguri că oamenii ăia înțeleg de ce primesc cadourile alea și de ce au nevoie de integrarea europeană.
Antieuropenismul a pătruns în locuri unde credeam că e imposibil să o facă. Că e mare în colțurile Găgăuziei, unde populația dă votul cui pune ultimul polonicul cu fasole în blid, aia e. Mai îngrijorător e că antieuropenismul e o modă între oamenii vizibili, care influențează real lumea la vot. Pesimismul, împăcarea cu „atât s-a putut” nu sunt suficiente.
Propaganda pro-europeană trebuie să pornească azi și în România. Trebuie să învățăm din ce pățește Moldova, și să ne reamintim ce înseamnă o Românie fără Uniune. Și să spargem balonul antieuropean pe care îl umflă cu minciuni tot felul de boi ahtiați după atenție.