Meșteșugul vorbei la Georgescu

Am văzut ieri o intervenție de-a lui Octav de la Podcastul de Filosofie la Veridica - și acolo sugera Octav că oamenii cu care simula dialogul Georgescu ar fi trebuit să îi pună niște întrebări simple. „Care e sursa?” de exemplu. Doar că mi se pare că Octav e un pic naiv aici pentru că uită ce se întâmplă acolo:

1. Omul nu răspunde decât la întrebările lui. Nu a făcut niciodată altceva, și în momentul în care reporterii i-au pus întrebări care nu i-au convenit omul a refuzat dialogul.
2. Oamenii care îi luau interviu în situațiile respective au fost în situația în care nu puteau să-i ceară asta. Fie în situații de inferioritate - el e marele oaspete pe care avem voie să-l întrebăm doar X Y și Z, fie față în față cu niște oameni care sunt incapabili să funcționeze ca altceva decât spațiu de reclamă. 2b. Gojira la podcastul lui a încercat să se zbată un pic, dar când omul turuie o tonă de prostii nici nu mai știi de unde să oprești conducta de prostii. Nu e singurul. Măcar Gojira s-a mai zbătut un pic, dar alții nu au nici măcar capacitatea asta. În situația asta, gogomăniile sunt suficient de mari încât să fie evident pentru toată lumea că sunt gogomănii și facem un unpacking mai încolo; și mai avem o situație:
3. Oamenii care îi iau interviu cel mai des sunt seduși de cuvintele meșteșugite ale lui Georgescu și ascultă vrăjiți cum lucrurile sunt altfel decât știau, într-un fel care pare logic dacă ești dispus să accepți teza de plecare. Bine, Georgescu e un sofist din genul celor de care se plângea aristocratic Platon; nu vreun Protagoras ci un băiat care face bani de la proști din asta. Cei din fața lui, cel mai des vulnerabili și intelectual și financiar. Vine un tip care emană siguranță de sine și putere (că nu au pompat cu bani securiștii în oricine) și evident că se topesc toate principiile pe care le ai. Pământul e plat? Sigur, parcă are și sens ce zice omul, cum naiba am crezut vreodată că poate fi oarecum sferic? N-are sens.

Nu cred că poți ține un interviu în care să întrebi ceva gen „care e sursa” pe un om care minte încă dinainte să deschidă gura. Sigur, ideal ar fi să nu iei acel interviu, dar foarte des nu ești acolo pentru că tu ai ales să fii acolo, ci pentru că au ales alții pentru tine. Georgescu nu a făcut cunoștință cu presa și ce poate face presa decât după ce a câștigat primul tur de scrutin.

Când oamenii de presă care au mai mult de un neuron, care sunt puțini și extenuați și surmenați, și-au dat seama că ăsta e pericolul omul zilei.