O prezentare subiectivă a partidelor politice din România (2024)
Am avut o discuție zilele trecute cu un foarte bun prieten plecat peste hotare care îmi povestea despre votul colegilor lui de muncă. Omul lucrează într-o firmă mare și cunoscută, și toți colegii lui români votau în mod surprinzător cu dezaxatul ăla de să trăiți dom’ președinte să știți că n-am vrut să vă numesc așa, dar eram în eroare îmi fac autocritica Călin Georgescu. Vorbim de oameni cu doctorate, oameni inteligenți care și-au făcut studiile acolo și au profitat de libertatea socială și economică care i-a și făcut să plece de acasă. Ei, oamenii ăștia votau cu un om care nu a fost capabil până acum să termine o frază fără să mintă sau să zică o prostie. Și vorbind cu prietenul meu am zis că e, poate, necesar un ghid legat de partidele din România pentru că oamenii sunt într-o mare confuzie și ar trebui să clarificăm ce se întâmplă. Ce urmează sunt părerile mele personale, impresii subiective și posibil inexacte. Sunt percepția mea personală. Dacă voi aveți alte păreri sunteți bineveniți să le adăugați în secțiunea de comentarii.
O să iau lista de partide în ordinea în care au ieșit la alegerile parlamentare, care sunt cea mai onestă oglindă a societății românești de astăzi. Nu o să punem toate formațiunile, dar o să zicem câteva cuvinte despre cei care au luat un procent vag semnificativ.
PSD (~22%)
Partidul Social Democrat are foarte puține în comun cu socialismul, cu democrația sau cu social-democrația în general. De-a lungul istoriei lui guvernările PSD au fost de dreapta, chiar dacă ici-colo mai apar niște măsuri care să vie vag din zona de stânga. PSD-ul nu are foarte multe în comun cu clasele de jos, dar e singurul partid tradițional care menține o legătură cu zona respectivă și menține o rețea măcar de informare în legătură cu starea păturii de jos. Socialiști de caviar, dar conștienți că voturile lor vin din sărăcie, sărăcie pe care o mențin prin… ceea ce voi numi a fi problema cea mai mare și singura care le-a diminuat de-a lungul timpului electoratul.
Problema numărul 1 a PSD-ului este corupția. De două ori corupția era să îngroape PSD, de fiecare dată PNL a venit să salveze PSD-ul. Momentele de slăbiciune ale partidului sunt întotdeauna temporare - rețeaua de clienți ai PSD este stabilă și capabilă să producă minimum 10-12% din voturi, în cea mai proastă zi a PSD-ului. Din punctul ăsta de vedere, PSD are cel mai mare număr de indivizi dependenți de el; relația patron-client e foarte vizibilă, anii de prezență la vârful politicii îi face pe PSD infiltrați peste tot. În orice instituție sau antrepriză care are ca partener statul român, probabil 1 din 2 angajați măcar în eșalonul de conducere își datorează poziția nu competențelor ci PSD-ului. Caviarul e scump.
Faptul că au toată țara infiltrată în stilul ăsta înseamnă că PSD sunt probabil și cei mai bine conectați la necesitățile reale și cei mai eficienți din punct de vedere executiv. PSD în opoziție înseamnă că ai un stat care rezistă tuturor schimbărilor importante. Singurul mod de a elimina PSD-ul din administrație e să dai afară oameni din cauza competențelor. Problema: nu există suficient de multe cadre, competente sau incompetente, sa înlocuiască toate sinecurile plasate strategic și coordonate din biroul central PSD.
PSD nu poate fi eliminat decât prin transparență ori transparența e un lucru pe care nimeni nu și-o dorește în mod real, decât cel mult la nivel declarativ. Și pentru cei care cred că corupția românească e insuportabilă, e doar o problemă de percepție și de experiență. Unde noi avem 35 de ani de corupție democratică, statele în care românii au emigrat au corupție democratică de 135 de ani. Mai discretă. Și legea mai bine aplicată.
PSD este, realist, un partid conservator. În alegeri dă impresia unui partid naționalist, anti-european și suveranist pentru că clienții din sistemul de patronaj al PSD văd în mecanismele de control ale Uniunii Europene cel mai mare dușman. Odată adus la conducere este un partener acceptabil, chiar umil al UE pentru că depinde de banii de-acolo, și corupția îl face incapabil să negocieze mai bine, pentru că e dependent de banii ăia europeni. Este un partid pragmatic, cel mai previzibil partid pro-european.
AUR (18%)
Alianța pentru Ura între Români este un partid ținut în viață de ură și de frică. Este formula USR-ului pornită de niște oameni pe care USR-ul i-a găsit a fi nefrecventabili, și care pe lângă discursul anti-sistem, au prins și un discurs naționalist pe rețete care se tot pregătesc de vreo 35 de ani încoace. Proiectul major pe care l-au început optzeciștii, acela de restaurare a energiilor din interbelic, au scos acel Cthulhu care e legionarismul fascist. Formulele anterioare de extremist naționalist fuseseră concepute și întreținute de oameni care respingeau măcar declarativ fascismul, un reflex al propagandei și educației comuniste.
Neolegionarismul ăsta e o mișcare care merită propria ei analiză făcută de niște oameni mai informați ca mine. Știu doar de câteva coordonate - Petre Țuțea a inspirat un legionarism-light și Noua Dreaptă și alte grupări extremiste de genul ăsta au încercat să emuleze anumite aspecte ale legionarismului - de la pornit scandaluri pe teme etnice (cumva oamenii de la Noua Dreaptă sunt incapabili să ceară pâine sau mici în Mureș, Harghita sau Covasna) la tabere de pregătire paramilitară. În mod normal sunt niște băieței care se joacă de-a armata, și din punct de vedere social sunt incapabili să facă lucrurile care au făcut legionarismul popular: rezolvarea problemelor „de la firul ierbii” pentru niște oameni care nu cunosc care sunt pârghiile normale în statul în care trăiesc, sau pe care sistemul îi trădează și îi ignoră.
AUR a pornit pe rețeta USR și de aceea vede în USR cel mai mare dușman ideologic. USR e foarte facil ca dușman ideologic pentru că contra lor fac eforturi majore și PSD și PNL; dar o să vorbim despre ei când vine rândul lor. La început au adoptat propagandistica naționalistă comunistă și cu asta au cules o groază de cadre în retragere din fosta Securitate, din armată sau miliție, ca și foarte mulți academicieni și profesori care pur și simplu au rămas blocați într-o luptă ideologică din era războiului rece. Joncțiunea AUR cu legionarismul a urmat de-abia după aceea, prin racolarea unor cadre din BOR care și-au activat fascismul latent după ce au înghițit extrem de multă propagandă venită din SUA pe filiera neo-conservatoare/evanghelică. Paranteză: Mi se pare că Patriarhul Daniel e acum surprins să constate că BOR e legionară (și pare genul de individ care nu e încântat de asta), și zbuciumările din interiorul BOR de a-și recăpăta identitatea ortodoxă sunt sufocate de ortodoxismul criminal predicat de la Kremlin și megafoanele evanghelicilor americani care își văd în sfârșit încununate eforturile de peste 50 de ani de a sufoca eliberarea socială a hipioților americani. Cred că Daniel și-a dat seama că e parte dintr-un război mult mai mare și că identitatea ortodoxismului românesc (poate, alături de cel grecesc, singurele care mai mențin lumina ortodoxă) e în mare pericol de a sucomba în fața fascismului de inspirație americano-rusească.
În fine, AUR este un partid de contradicții, și longevitatea nenaturală a unui partid care trăiește exclusiv din ură a dus la scăderea în popularitate a lui George Simion. AUR e un partid fără ideologie clară, fără idei și fără soluții, doar ură. Ca orice partid extremist, însă, ceea ce îl ține în viață e întreținerea conflictelor pe diverse teme. Singura temă care unește toți votanții partidelor extremiste este teama că UE va face homosexualitatea obligatorie - e genul de paroxism în care au deviat ideile AUR pentru a-și menține suflul politic.
PNL (13.2%)
Liberalii ar fi trebuit să aibă toate voturile micilor afaceriști - numai că în toți anii în care au avut prim-planul politic au arătat că sunt incapabili să ia un minimum de măsuri în favoarea categoriei care îi vota în mod normal. PNL nu are nimic de-a face nici cu liberalismul social, nici cu liberalismul economic. Sub bagheta PNL statul s-a mărit pentru că liberalii au vrut să dubleze rețeaua clientelară privind cu invidie la cea a PSD, și încercând s-o emuleze. E foarte greu să vezi vreo măsură de dreapta luată de liberali în ultimii 15 ani; timp în care calitatea cadrelor a fost în continuă scădere.
Marea poveste a PNL-ului este aceea de a salva PSD-ul pentru a reface FSN-ul sub diverse nume năstrușnice. Uniunea Social-Liberală e ultima încercare, și pentru două noțiuni care inspiră stânga politică (Social și Liberalism), USL a dat cel mai de dreapta prim-ministru recent, Victor Ponta (un tip care și-ar fi dorit să fie liberal dar soarta l-a pus la ciolan de partea PSD).
PNL are ceva mai mulți oameni care au dat rezultate în zonele cu un oarecare succes economic. Bolojan e marea speranță a PNL-ului acum, cu Boc care e bun pentru Cluj dar rău de la București, și cu niște oameni ca Veștea, Scripcaru sau Robu care au dat impresia că ar fi mai puțin incompetenți decât alternativele lor din PSD. La drept vorbind din harta roșie complet de pe vremea când USL a participat ca partid unic zonele conduse de PNL au avut un pic mai mare spor din punct de vedere economic.
Dar la centru PNL este o anexă bizară la PSD și oamenii care voteaza PNL o fac fie pentru că asta au votat în ultimii 20-30 de ani, și nu știu cum să voteze altfel, fie pentru că alternativele la ei în teritoriu sunt mult mai rele. Acum există speranța unui Bolojan care să îi revitalizeze, o să vedem în ce măsură Bolojan e Mesia cel promis PNL-ului.
USR (12.4%)
USR e un partid de oameni supărați, a cărui legitimitate s-a construit în stradă, nu neapărat în tururile de scrutin. Forța combativă a USR nu se trage din cei 12% care i-au votat, ci din supărarea pe care o pot produce. Programul partidului este lupta contra corupției, și orice altă temă e secundară - acesta a fost mandatul pe care a propulsat USR în parlament. Restul temelor sunt mofturi. Clarificările ideologice pe care și le-au făcut după ce au furat tema de pe site-ul PNL-ului doar au fracturat publicul care credea că lupta contra corupției înseamnă cu totul altceva. Au plecat din USR diverse fracțiuni, care au format partide tinere. O parte din USR a plecat în PLUS, care s-a reunit cu USR sub numele USR+. Alții au plecat în Demos, un partid care a primit 10.000 de voturi sau ceva de genul.
USR e incapabil să funcționeze ca partid. Singurul lucru care i-a unit pe oamenii ăștia a fost ura pe PSD-ul lui Ponta și Dragnea. Ura pe alți români - pentru că dincolo de ura pentru Dragnea sau Ponta, oamenii din USR, obosiți de lupta politică, au dezvoltat o ură deosebită pentru oricine le aduce vreo critică sau încearcă să le sugereze schimbări.
Marea majoritate a membrilor nu prea sunt dispuși să facă munca de jos, munca de partid. Nu prea vorbesc cu oamenii - și-ar fi dorit să fie populiști dar le displace să muncească pentru treaba asta. Nu le place să facă prozelitism, nu vor să-și justifice alegerile. Și după ce au prins câteva posturi de conducere la primării au aflat că ceea ce reclamau ei ca corupție era modul bizar în care funcționează statul român. Discursul idealist anti-corupție s-a lovit de realitatea hățișului legal românesc, pe care nici măcar nu s-au obosit să îl studieze înainte de accederea în funcții. USR ar fi trebuit să stea patru ani în expectativă, să învețe, să repete, să spună care sunt opțiunile corecte, să arate din vorbe cum pot fi făcute lucrurile să funcționeze mai bine, și ar fi prins acum voturile tuturor care nu și-au pierdut uzul rațiunii dintre cei care votează anti-sistem. Așa, USR a fost obligat să dovedească ce poate nu doar central (dovedind că hățișul legislativ le e suficient de necunoscut cât să se bâlbâie teribil) dar și din teritoriu, unde primarii au învățat cu greu ce înseamnă funcția aia în realitate. Nicușor Dan e o poveste de succes pentru că s-a desprins la timp de USR și de instinctele lor politice, și a decis să își negocieze poziția transpartinic.
USR e atât de incapabil să fie un partid politic încât membrii USR nu au sprijinit nici mandatele primarilor USR, abandonând susținerea lor în timp, și nici măcar mandatul reprezentantei USR la președinție, pe care au abandonat-o în fața camerelor de luat vederi. Accidentul Lasconi se datorează faptului că Lasconi însăși a deviat de la linia partidului, reconciliind partea progresistă și incapabilă de compromis cu marea masă creștin-ortodoxă. Practic, în ora a unsprezecea s-a trezit că dacă se bazează exclusiv pe susținătorii hard-core, intransigenți, o să ia 2% din voturi, cu voturile anti-sistem fugind la AUR și la alți bezmetici.
USR e un partid de middle manageri incompetenți (cei competenți nu intră în politică) care nu vor să treacă la munca de jos și nici nu au charisma necesară să convingă oamenii să voteze. Dacă nu decid să-și limpezească pozițiile politice și să facă munca de jos, munca „de stradă”, alta decât protestul, dacă oamenii nu încep să fie prezenți unde sunt votanții, atunci o să piardă toate voturile care se vor împărți între AUR și un PNL vag revitalizat sub Bolojan.
USR are două probleme. Prima, că PSD nu s-a dovedit a fi coșmarul tiranic anti-european pe care îl picta a fi, fiind cel mult incompetent, dar foarte des slugarnic și prost manager. A doua problemă e că în calitate de partid asumat pro-european e incapabil să apere pe înțelesul oamenilor drepturile LGBTQ+. În mod normal vorbim de nevoile unui procent infim din populație, dar pe care toți aliații acestui procent infim le-au sabotat și abandonat mai ales în ultimii ani. ACCEPT susține avioane gen pus x în coada tuturor cuvintelor ca să vorbim „inclusiv”, lucru pe care îl impune și tuturor ONG-urilor care vor finanțare europeană, ei fiind „autoritatea” în materie de LGBTQ+. USR include o mulțime de oameni din aceeași zonă de gândire, care odată întrebați sunt incapabili să apere coerent drepturile LGBTQ+, dând-o în isterie demagogică, și depărtându-se tot mai tare de electorat. PSD și AUR au profitat de această slăbiciune pe care au exploatat-o până la punctul în care tema LGBTQ+ alungă și români care n-au mai călcat de 20 de ani prin România. Sigur, PSD, AUR mint de îngheață apele, dar USR, campionii reprezentării, sunt incapabili dar și lipsiți de dorință să demonteze toate minciunile lor.
USR e, așadar, o construcție inutilă; nu mai există niciun motiv bun să mai votezi USR dacă ai un PNL pus pe picioare și care chiar reușește să strângă toate fragmentele de dreapta precum oamenii care au căutat alternative la Forța Dreptei, REPER sau alte bazaconii. USR e un partid fără plan, fără justificare, iar gargara anti-sistem merge pentru fanii lui Șoșoacă, nu pentru oamenii care vor schimbare democratică. Și pentru mine crucea pe mormânt a fost pusă de Lasconi care s-a apucat să îi scrie lui Trump, reamintindu-mi că Năsui există.
Pentru că da. Năsui. Care e obsedat de niște idei care nu funcționează, gen privatizarea sistemului de sănătate. Oamenii ca Năsui sunt prinși în marasmul libertarianismului, o mișcare ale cărei idei dovedit nu funcționează, după cum vedem acum în prețul energiei și profiturile enorm pe care le fac firmele din zona energiei la noi. Năsui omoară orice speranță a USR-ului să aibă o minimă credibilitate în fața publicului român, care dorește protecție socială înainte de a ne juca de-a teoria economică austriacă - indiferent de plasamentul pe spectrul politic. Pe coliva de la înmormântarea USR o să scrie Claudiu Năsui.
SOS (~7.4%), POT(~6.5%)
SOS nu e un partid real, ci doar expresia deconectării PSD, PNL și USR de votanți. SOS există pentru că Șoșoacă urlă atât de tare încât ajunge până la cel mai prost om, cu care nimeni din partidele de mai sus nu vorbește. Nu contează ce urlă, pentru că Șoșoacă nu vinde idei ci sentiment - iar sentimentul este de ură față de sistemul politic care s-a detașat și a abandonat omul simplu. Șoșoacă e sentimentul anti-sistem, este urlet, urlet, urlet, e tot ce aud oamenii când văd că legile nu există decât pentru a-i penaliza, și nu pentru a-i proteja. Soluțiile lui Șoșoacă sunt cretine sau inexistente, dar sunt mai mult decât ce le dă PSD, PNL sau USR. Șoșoacă e validare. 200 de kilograme de validare.
POT, mai bine zis Călin Georgescu este, în schimb, expresia singurei autorități intelectuale și științifice din viața multor oameni: Formula AS. Acum ceva ani îmi era teamă de o Olivie Steer supra-încărcată cu energie politică. Olivia și-a ținut gura de îndată ce și-a dat seama că dacă nu se pupă cu cine trebuie o să înfunde pușcăria cu ideile ei cretine. Georgescu însă a preluat energia aia, a colectat toți oamenii care s-au căcat pe ei că trebuie să facă o injecție în timpul pandemiei și le-a amplificat fricile. Georgescu e la al treilea rând de revoltați - primul a fost luat de USR, al doilea de AUR, Georgescu s-a dus să scobească pe fundul butoiului și a rămas cu ultimii fraieri. Partidul Oamenilor Tineri a trimis oameni de 50-60 de ani și videochatiste în parlament, pentru că atâta a putut să strângă Georgescu.
Aceste partide n-ar fi existat dacă s-ar fi aplicat legile anti-fascism pe care le avem în România. Existența lor e posibilă doar pentru că poliția română e coruptă, prea ocupată să facă trafic de droguri și incapabilă să aplice legile la adăpostul unui aparat kafkian care le protejează inactivitatea criminală.
UDMR (~6.35%)
UDMR e un partid pe cale de dispariție - tineretul vorbitor de limbă maghiară, din ce în ce mai educat, înțelege foarte clar că UDMR e doar o cale de a menține sărăcia, și începe să caute alte opțiuni. Va mai rezista o vreme, dar probabil că la scurt timp după ce AUR, SOS și POT o să dispară probabil nici UDMR nu va mai face pragul electoral. UDMR nu oferă soluții și nu rezolvă probleme reale. Probabil ar fi corect să fie înghițit de PSD care își poate asigura niște fiefuri în Ardeal, lucru de care nu au prea fost capabili cu excepția Hunedoarei. Nimănui nu-i va părea rău după UDMR, dar măcar există acolo ca să calmeze energiile populației abandonate care, în cazul românilor, a dat-o în legionarism, și în cazul maghiarilor o dă în restaurare a Ungariei Mari. Pericolul ăla e real cât timp cuvântul Trianon va mai stârni emoții nestăpânite oriunde între Carpați, Tatra, Alpi și Balcani.
SENS (~3%)
SENS vrea să fie o alternativă de stânga pentru România. Niște oameni care nu au deocamdată nimic de zis, care trebuie să-și adapteze discursul la realitățile și necesitățile României (o problemă a stângii, că vorbim de feminism, LGBTQ+ sau anti-rasism e că toate ideile le vin din occident sau de la Moscova, se dovedesc foarte des incapabili să facă munca de jos și să descopere ce necesități are România real). Deocamdată discursul lor pare dintr-un cu totul alt film, și riscul este de a crea o minoritate neglijabilă politic care să se piardă în niște subiecte lipsite de interes pentru restul românilor. E posibil însă ca pe termen lung SENS să aibă sens, să reprezinte un 7-10% de stânga puri ideologic.
REPER, Forța Dreptei și alții
REPER și Forța Dreptei sunt proiecte de vanitate ale lui Cioloș, respectiv Ludovic Orban. Dacă pe Orban îl înțeleg, el însuși simțind că România nu are o mișcare de dreapta reală (dar el neînțelegând foarte bine ce e aia), REPER n-are niciun rost. Iar despre alte partide nu am ce zice, alea există cel mult ca glume.
Alți actori: Propaganda rusă
O s-o numesc propagandă rusă pentru că toți am numit-o atâta vreme așa, dar nu mai sunt convins că ea vine din Rusia. De fapt, suspectez că e aripa propagandistică a neoconservatorilor americani, care au un interes extraordinar de mare de a destabiliza Uniunea Europeană. UE are cu 30-50% mai multă populație ca SUA și o Uniune unită e o problemă economică pentru interesele neoconservatorilor, care percep ideile europene (precum concediu de 20 de zile + vreo 10-15 libere de la stat) ca fiind periculoase. Propaganda asta e o treabă de lungă durată; SUA percepe Europa ca pe-un adversar economic și destabilizarea Europei e obiectiv principal al neoconservatorilor americani (chiar dacă pe termen lung mișcarea asta va face rău și Statelor Unite).
Un alt motiv pentru care propaganda rusă se simte ca fiind americană e că pare făcută în think-tank-urile fraților Koch. Majoritatea ideilor nu au apărut prima oară în discursul lui Putin - el a preluat foarte multe teme din războaiele ideologice anti-Obama. Dacă mi se permite o sugestie, aceasta e că Putin primește sprijin cel puțin ideologic din SUA, din tabăra neoconservatoare.
BOR este una din victime. Îndoctrinarea clerului BOR s-a făcut sub mâna prea puțin fermă a lui Daniel care a confundat fervoarea unor membri cu o direcție pozitivă pentru biserică. În același timp, purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, vorbea ca un „putinist”, de fapt repeta ideologia evanghelică în numele ortodoxismului. Recent se declara șocat că apar oameni care vorbesc despre Iisus de parcă ar fi super-erou de benzi desenate - asta după ce el a vorbit aproape un deceniu în numele ortodoxismului cu cuvintele ălora. Păi bine, Bănescule, ce vroiai să se întâmple după ce ai propovăduit atâta ură contra „ideologiei”? Și vezi că ai uitat să răspunzi la întrebările pe care ți le-am pus pe Twitter.
Alți actori: Războiul opiului pe care nu-l discută nimeni
Vorbim prea puțin despre drogurile care au inundat România. Care e scopul, de ce avem atât de multe droguri ieftine. Nu cred că se întâmplă la fel în vest, și România e în mod special o țintă. Și nu știm cine atacă România pe această cale. Cultural, știm de unde vine fascinația pentru droguri. Artiștii copiază mișcările venite tot din SUA, trapul care glorifică consumul de droguri de-acolo vine. Dar dacă dau vina din nou pe SUA o să spuneți că sunt rău, și că mai lipsește un pic și mă iau de mână cu Ernu.
Nu am răspunsuri legate de droguri, am doar întrebări.
În loc de concluzie
Nu există o vindecare a politicului prin politic. USR a încercat și a devenit o grupare care trage puternic spre eșec, incapabili să se comporte ca un partid politic. AUR a încercat să fie mai intransigent ca USR și a căzut în capcanele puse acolo de securiștii lui Ceaușescu și de băieții lui Iorga (hai mă, chiar toți sunt surprinși că Iorga e primul legionar, nu doar un moș foarte prolific?). Partidele au abandonat încet-încet oamenii și au crezut că se pot juca la butoane doar din procente - dar așa au apărut partide ca SOS sau POT, cu porcușori isterici și videochatiste trimise în parlament.
Iluzia democratică în România nu poate fi păstrată fără PSD și PNL în parlament. Asta pentru că auzisem niște dume care spuneau că vai, ce s-a compromis Lasconi că a bătut palma cu PSD. Poate ea a bătut palma cu PSD dar PSD-ul nu a făcut același gest; și nu avea de gând să-i acorde sprijinul pentru a câștiga președinția. Și pentru că și-au dat seama că nu sunt capabili de acest compromis au decis să zică „stop-joc” și au făcut o chestie extralegală pentru a reseta un pic lucrurile.
Nu știu dacă vă e util ghidul ăsta al meu, dar dacă vă e, dați-l mai departe să afle lumea de el.