Ultimul book dump pe 2024

Anul ăsta obiectivul fusese de 100 de cărți - jumătate doream să fie comic books, un sfert să fie cărți românești, și restul să fie de plăcere. Nu știu sigur cum mi-a reușit, mai ales că finalul de an a fost cu o mulțime de reviste de comics citite în ceea ce ar putea părea grabă. E clar, la anul o să-mi pun în obiectiv 20 de cărți, mă gândesc că anul 2025 o să fie an de citit Sanderson pentru mine.

Dar să vedem ce am mai citit de la ultimul Book Dump.

Lawrence Block - The burglar who traded Ted Williams [3/5]

Ha! În sfârșit un roman în care „spărgătorul” nu mai găsește cadavre în casele oamenilor când le sparge! Pentru că Bernie Roddhenbar s-a retras! Yay… Oh, intră într-o casă. Dar nu găsește un cadavru! Oh, e o toaletă închisă. În mod sigur nu va… Oh, nu, Bernie!

Încă un roman în care Bernie Roddhenbar găsește un cadavru într-o casă pe care o sparge. Enjoyable stuff. Lovely.

Bill Watterson - Colecția esențială Calvin and Hobbes [4/5]

Sunt foarte faine seriile de benzi desenate care au niște personaje bine definite, care nu au neapărat o poveste, ci doar există și sunt amuzante. Calvin and Hobbes e așa - e limitată din punctul ăsta de vedere, mi-aș dori povești mai lungi cu Calvin and Hobbes, dar… ăsta e formatul. Mișto de tot colecția.

Dan-Silviu Boerescu - Steaua de la CSA la FCSB [2/5]

Sunt #fandemic al echipei Steaua. De pe vremea când bătea echipe ca Anderlecht sau Kuusisi Lahti, un nume care mi-a rămas în minte mai tare decât imnul pe care trebuia să-l recit ca șoim al patriei la școală. De-asta o carte despre Steaua e chiar pe felia mea. Din păcate, aceasta e doar o culegere de factoide și fragmente de interviuri prost structurate. Mi se pare interesantă colecția din punct de vedere informațional, dar în mod sigur pare mai degrabă un caiet de notițe, nu o carte completă. Un început bun.

Probabil că autorul e fan al echipei Steaua, dar în mod sigur nu a scris pentru fanii echipei - sau nu a făcut-o prea bine. Organizarea lasă enorm de dorit, dar informațiile sunt bine culese. Structura strică totul, însă.

Ileana Surducan, Maria Surducan - Vacanța lui Nor [4/5]

Povestea lui Norbert care e „izolat” la țară fără posibilitatea de a-și reîncărca consola. Nor e și un pic special - e solomonar și bunicii lui sunt crescători de nori, și el trebuie să învețe să crească nori la rândul lui. Ajunge să o cunoască pe Skai, paznicul scaieților, pe Laci, cavalerul înaripat, și pe Amnar, păzitoarea focului (sau, mai degrabă, provocatoarea de incendii) - împreună (mai puțin Amnar, care e prea mică) descoperă că un zmeu locuiește în pădure. Și fără să dau spoilere, totul se va rezolva până la final.

Povestea mi-e un pic neclară; nu am empatizat prea repede cu Nor, și a fost greu să intru în poveste. Poate și decizia de a-l desena pe Nor în felul acela, cu norul în frunte, m-a încurcat un pic; dar mi se pare că Nor nu prea are personalitate. Mi-a plăcut un pic mai mult Skai, care are mai multă personalitate - de atunci simt că povestea începe să prindă un pic de curaj.

Gail Simone - Red Sonja - Queen of the plagues [4/5]

Povestea e excelentă - îi ia ceva să se pornească, dar pregătirile sunt bune, și totul e explicat clar și frumos. Un rege eliberează un oraș de sub mâna unui rege rău, care ține în închisoare două luptătoare care se pregăteau pentru un spectacol gladiatorial, o luptă pe viață și pe moarte. Ceva timp mai târziu cele două femei se reîntâlnesc - e vorba de Red Sonja și Dark Anissia, ambele luptătoare redutabile.

Un roman grafic standalone, care poate fi citit fără a cunoaște ceva despre personajul Red Sonja - stereotipul e ușor de recunoscut, chiar dacă pare gender-swapped (nu e).

Roy Thomas - Classic Red Sonja (Remastered) #1-#4 (Inelul lui Ikribu) [3/5]

Începe bine, dar rezultatul e în cele din urmă neconvingător. Finalul e foarte 70s-80s heroic fantasy, pe alocuri ai câteva idei interesante cu personajul Red Sonja, dar cumva nefructificate. Povestea e acceptabilă, chiar dacă predictibilă.

Lee Childs - Hero [2/5]

Un eseu cu o falsă antropologie, asumat falsă, măcar, spre deosebire de ceilalți indivizi care se dau siguri că știu ei adevărul. Lee Childs pornește de la morfină și heroină încercând să descopere sensul cuvântului Hero. Doar că… Nu stiu, e superficial și nu duce nicăieri eseul lui. E interesant să mai vezi câteva referințe antice ici-colo, dar cam atât.

Mihai Ionașcu, Marian Coman Andrei Moldovan, Daniel Rosa Duran și alții - Harap Alb Continuă #1-#32 [2/5]

HAC este o bandă desenată ambițioasă. E un proiect nemaiîntâlnit în România, ambițios, curajos, cum vreti să-i ziceți. Una din cele mai frumoase benzi desenate produse vreodată în România. Atât de fain desenată și colorată… Superb produs. Și chiar dacă nu am colecția completă (cumva nu am reușit să fac rost de ultimele numere), pot aprecia munca artiștilor grafici.

În același timp, Harap Alb Continuă este o poveste slabă. Este o poveste încropită din resturi, o narațiune ciudată și fără logică. Cred că planul editorial al HAC a fost rău gândit. E normal, sunt sigur că toți cei implicați în HAC ar ști să facă lucrurile altfel acum. Și aș putea enumera greșelile. Prima, că în povestea lor originală nu au deviat suficient de repede de la materialul sursă. Că l-au grăbit. Că au terminat prea repede filonul inițial de poveste, că poate trebuia un Harap Alb Revine și un Harap Alb Continuă. Că lumea în care se desfășoară lucrurile a fost insuficient definită pentru cât de mult era necesar să fie definită.

Uneori se mai văd momente bune ale benzii. Dar per total, este o poveste slabă, prost structurată, cu prea multe planuri, prea multe fire epice care unele se închid anticlimactic, unele nici măcar nu încep în banda desenată propriu zisă.

Și materialele de pe lângă sunt de calitate inegală. Haiganu și Haiganu 2 sunt publicate parțial în foileton - dar ele sunt niște romane foarte slabe, cu genul ăla de scriitură furată din caietul de expresii din clasa a II-a. Într-o vreme credeam că aia e scriitura bună. Acum îmi dau seama că e doar o lipsă de înțelegere a actului de comunicare care e scriitura.

Marian Coman, Bogdan Chelaru, Daniel Rosa Duran - Tinerețe fără bătrânețe [2/5]

… și aceleași probleme le avem și la TFB. Se ia basmul original, se golește complet de conținut, se pierde ideea inițială, dar se vrea a se scrie ceva. Se mută acțiunea în viitor. Ceva ceva că timpul trece mai repede sau mai lent. Un virus. O „plagă” (ciumă, serios, ăsta e cuvântul românesc, plaga e altceva).

Doare să văd muncă extraordinară și oportunități aruncate la gunoi. Că din păcate atâta e. Destinația, reciclare, păcat de toate desenele frumoase.

Și acest final de an îmi amintește de ce oamenii comentează cu „Ah, ce frumos, mi-a plăcut la nebunie, e preferatul meu” și după aia nu mai deschid o carte în viața lor după ce citesc cărți românești. Asta e magia literaturii române. Îți face poftă de orice altceva.