Rezoluții de anul nou

Cred că încep să obosesc de la câteva lucruri pe care le făceam acum o vreme. De exemplu, făceam mișto de rezoluțiile de anul nou. Știți voi, acele speranțe deșarte pe care și le fac oamenii la început de an, și care cele mai multe devin amintire după prima săptămână. Sunt amuzante. Sunt imposibile. Iar Rezoluție e cuvântul nepotrivit - că e furculision englezesc. Doar că…

Rezoluție poate că e cuvântul potrivit

… pentru că ați înțeles perfect ce am zis, nu? Puteam să-i zic promisiune, speranță, plan, oricum altcumva. Dar știm cu toții de New Year’s Resolutions, nu se confundă cu nimic. Și s-o lăsăm mai moale cu Full HD, am făcut gluma asta de pe vremea când 1024x768 era un răspuns amuzant.

Dar dacă mă uit la termenul în română (știu, dexonline, pentru că dicționarul academiei nu e accesibil) îmi place și definiția principală, aceea de: „Hotărâre luată în urma unei dezbateri colective”. Pentru că cel mai des rezoluția nu e un lucru individual; poate există oameni care iau aceste rezoluții de unii singuri și le duc sau nu la capăt de unii singuri, dar cred că adaugă un plan social pe care îl ignorăm foarte des. Rezoluțiile astea sunt semi-publice - sunt pentru noi și prietenii noștri care ne mai trag de mânecă.

Anul nou este momentul perfect pentru noi începuturi

Ideea acestei postări vine de fapt de la Roxana cu care reflectam asupra faptului că de revelion lumea se oprește cu totul pentru câteva zile. Că anul nou este momentul perfect pentru noi începuturi. Pentru un reset. Pentru o încercare de reevaluare. Crăciunul nu - Crăciunul e o experiență extenuantă, în care foarte des ai zero timp de reflecție, zero timp pentru tine.

Știu, unii din voi petreceți ca niște pantere mustăcioase ale desfrâului. Dar chiar și pentru cei care fac lucrul ăsta are loc un reset, un punct de unde se șterge mai tot anul anterior și se începe cel nou. Toată lumea își oprește motoarele în perioada asta, și și le repornește.

E momentul perfect pentru un checkpoint.

O privire personală peste 2024

Cred că nu a fost un an foarte grozav. Foarte multă emoție. Foarte mult nerv. Profesional, amenințarea constantă a AI-ului de buzunar care sunt LLM-urile este un stres continuu - toată lumea vrea să-l folosească deși nimeni nu profită de pe urma lui. Am citit destul de mult, dar nu atât de mult cât aș fi dorit. Am adoptat-o pe Seneca. Am citit mai mult, am făcut două noi podcasturi. Am obosit tare. A fost greu, a fost frumos. A fost și mai frumos când Facebook mi-a dat interzis că i-am făcut bullying lui Cassius Dio. Dar 2025 nu are de ce să nu fie mai bun.

Rezoluțiile mele

… că știu că pentru asta ați venit 😁.

• Recenzii Neautorizate continuă.
• Podcastul de Istorie continuă.
• Anul ăsta vreau să citesc Brandon Sanderson. Mult. De-asta țelul pus pe Goodreads e de 24 de cărți. Probabil că o să-l întrec, mi se pare că 24 de cărți sunt nimica toată, citesc din greșeală 24 de cărți, dar să vedem, că anul trecut a fost destul de greu să ajung la acele 100 de cărți, dar în mare parte pentru că am fost extenuat, deziluzionat de recurența unor probleme personale, și am petrecut cam jumătate de an în burnout.
• Restul le țin pentru mine, că așa e frumos. Și pentru că nu se cade să anunți lucruri pe care vrei să le faci de 20 de ani și poate iarăși nu o să-ți iasă să le faci.

La mulți ani!