Dezastru în IT

Încep din ce în ce mai multe mesaje disperate legate de faptul că „ăia care și-au început cariera acum 10-12 ani au fost mult mai norocoși. Mesajele sunt diverse, dar aici aveți un exemplu. Și aș putea să-l analizez frază cu frază, paragraf cu paragraf, dar o să mă abțin de la genul ăsta de intransigență, pentru că respectivul nu-mi va citi oricum postarea și nici nu îi va păsa prea mult de ce am de zis.

Problema reală e că nu avem acum o criză reală în IT. Adică, la modul serios, asta nu e o criză. Nu încă. Este un moment în care se elimină o mulțime de privilegii care nu funcționează așa în lumea reală. IT-ul este încă un domeniu în creștere, dar IT-ul este un domeniu secundar. Există firme mari de IT, dar majoritatea IT-ului este secundar unui alt domeniu, pentru că în cele din urmă automatizările, facilitățile sau serviciile care se fac ajung să fie folosite pentru a îmbunătăți accesibilitatea și a crește productivitatea în alte părți. Vânzări, de exemplu, sau chiar producție industrială, în agricultură, în medicină, în orice altceva. IT-ul e în marea majoritate un subiect adiacent, și chiar dacă există câteva firme mari care fac IT pentru IT, trăiesc exclusiv din IT, asta e pentru că sunt creatori de unelte pentru cei care fac unelte pentru alții.

Dar pentru că domeniul cere înaltă specializare, prețul serviciilor oferite de industria IT a fost întotdeauna mare. Oamenii care îți produc soluții software sau proiectează hardware au specializare înaltă, ani buni de școli foarte tehnice, suficient de dificile încât răsplata dată în salarii să fie pe măsură. Oamenii din IT fac lucruri care de obicei sunt inaccesibile, mult mai dificile decât pot „civilii” să înțeleagă. În teorie da, înțelege toată lumea ce e de făcut, dar în realitate, e foarte complicat totul în momentul în care intri în detalii. Lucrurile care par simple pot să devină foarte complicate foarte repede.

Așadar, e nevoie de o specializare și un nivel de cunoștințe care poate fi copleșitor pentru un începător. De aceea mi s-a părut întotdeauna suspect când oameni care erau în primul an de facultate veneau să ceară salarii mari (pe care le percepeam ca fiind de seniori) deși nu erau cine știe ce străluciri intelectuale. Cam toți anii ‘10 au fost așa - cu o schemă de salarizare care a evoluat într-o direcție pe care nu am mai priceput-o.

S-au întâmplat mai multe lucruri. În primul rând, prevalența open source; toată lumea are acces la unelte super-sofisticate la preț zero. Open Source a devenit Corporate Source, un fel de a impune supremația corporațiilor asupra unei mișcări de frondă, anti-corporatiste. Open-source a fost răpită de corporații, și devine o zonă foarte dificil de pătruns.

În al doilea rând, pandemia, care a amplificat un trend absolut teribil de a angaja oameni aiurea. În mod normal, 2020 era momentul pentru o recesiune în IT - angajarea de oameni devenise o treabă nesustenabilă, se angajau o mulțime de oameni doar pentru a crește valoarea corporației, care dacă avea 50.000 de oameni angajați din care 30.000 erau rezervă era mult mai valoroasă decât dacă avea 20.100 de oameni în care doar 100 să fie rezervă. De asemenea, în mod bizar valoarea salariilor plătite creștea valoarea corporației. De ce? Criteriile astea nu sunt făcute de mine sau de tine, care credem că economia se face cu „ce vinzi din ce produci minus ce te cosță să produci înseamnă profit”. Nu.

Trendul anilor ‘10, continuat în decada ‘20 este să se facă „perturbare” (disruption). Adică să nu faci un business care să facă profit acum, ci să faci un business care să elimine toți ceilalți jucători de pe piață, făcând nesustenabilă prezența lor. Și treaba asta se va face chiar mergând în pierdere foarte multă vreme. În felul ăsta ceilalți dau faliment în timp ce tu trăiești din banii altora (Venture Capitalists, Capitaliști de Risc, oameni care investesc niște bani nu ca să vadă un profit acum, ci peste câțiva ani). Calculul e că VC-ul va lua o parte din valoarea firmei, care în momentul în care devine unic jucător pe anumit domeniu (de exemplu taximetrie: Uber) poate să crească prețurile până la cer. Procesul se numește enshittification, în care o aplicație care mergea bine și făcea lucrurile cum trebuie devine din ce în ce mai rea în mod intenționat pentru a facilita monetizarea ei. Oamenii vor să scoată bani de pe urma utilizatorilor care nu mai au nicio alternativă, distrusă de perturbarea pe banii VC-ilor.

Dar calculele nu s-au împlinit chiar cum au vrut, și pe măsură ce noile corporații perturbatoare au dat bot-în-bot cu realitatea, au început să vadă că de îndată ce vechii jucători sunt eliminați, produsele lor sunt foarte simplu de copiat și e foarte ușor să vii să înlocuiești oferta lor, mai ales în momentul în care încep să ceară mai mulți bani. Aici suntem acum, teoretic e un tărâm fertil pentru business-uri noi, realitatea e însă că banii s-au mutat în buzunarul VC-ilor, care nu au luat niciun fel de risc. De fapt, tot câmpul de investiții de capital a devenit o schemă piramidală, în care investitorii americani de la Silicon Valley investesc în toate ideile, până găsesc una care să funcționeze, distrug câmpul în care activează, și apoi deschid investițiile pentru alții, luând banii ca participanți în afacere, și făcându-și ieșirea când investiția le e returnată de 10 sau 20 de ori.

Capitalismul de risc este motivul pentru care acum lumea e obsedată de AI. Nu pentru că e o creștere de productivitate enormă, ci pentru că e singura idee care pare să ofere creștere de 1.000%-2.000% sau mai mult. Ei, IT-ul este prins în hora asta, și acum cum toate resursele financiare s-au grupat în jurul Silicon Valley - restul lumii suferă, și trebuie să trăiască cu urmările retragerii banilor din toate celelalte ramuri ale IT-ului și investirea lor în AI.

Dezastrul ăsta va afecta lumea cunoscută pe mai multe planuri, dar cum, și dacă suntem suficient de rezistenți la genul asta de dezastru vom vedea în următorii ani. Deocamdată lumea încă mai reușește să se strecoare, să supraviețuiască, dar, să fim serioși, nimănui nu-i place să-și facă planuri pentru scădere. Nici managerilor (în afara celor de la firmele listate la bursă, pentru care concedierile aduc creșteri în valoarea de la bursă, o altă metrică care influențează mai mult decât ar trebui producția firmelor de IT), nici angajaților, care, mulți dintre ei, nu au văzut ce înseamnă recesiune în câmpul în care activează de zece, imediat cincisprezece ani. Și încă recesiunea nu a început pe de-a-ntregul.

Ce o să însemne recesiunea?

În primul rând, nu toată lumea suferă egal în recesiune. Unii oameni o să meargă mai departe, chiar cu salariile micșorate.

La salariații români, apropos, o să vină un prim șoc încă de la începutul anului; eliminarea facilităților fiscale în IT, o chestie la care lumea a tot protestat în ultimii ani, este aici. Dacă se întâmpla acum doi ani, de exemplu, acum era o criză mult mai ușoară pentru că lumea lua măsuri încă pe vremea în care încă se mai visa frumos și lumea era pe creștere. Dar pentru că au tras de facilitățile astea acum angajații o să primească scăderea salariilor fix în momentul cel mai sensibil. Probabil cele mai multe firme vor decide să mute sarcina fiscală pe angajați.

Pentru cei care nu știu, majoritatea își negociază în IT salariile nete în euro, punând sarcinile fiscale pe firmele care îi angajează. Oamenii vor „2000 de euro în mână”, și, ca restul României, nu plătesc taxele în mod direct la stat. Ăsta e motivul pentru care oamenii nu prea protestează când aud discuții despre impozite sau taxe - sunt foarte des prea tehnice despre niște bani pe care ei nu îi văd și de care nu le pasă. Majoritatea nu-și cunosc salariul brut, sau valoarea taxelor pe care le plătesc la stat, nu văd niciodată sumele respective. Este un sistem care nu dă dureri de cap, sau nu dădea, dar care creează alte probleme de mentalitate (când merg să-și negocieze salariul afară sunt foarte uimiți cât ajunge din suma aia să fie de fapt taxe către statul respectiv).

În vremuri mai bune, firmele de IT românești ar fi mărit un pic ce taxează partenerilor de afară, și s-ar fi rezolvat așa. Acum însă nu mai e cazul - România e o țară scumpă pentru mână de lucru, și IT-ul românesc e de fapt crescut din închiriere de forță de muncă. Lumea se duce spre alte locuri - Turcia, India, inclusiv spre Ucraina care e mult mai ieftină. Într-o vreme se duceau și în Rusia, dar a picat acum treaba asta. În fine, inteligența umană e destul de uniform distribuită, și pe măsură ce țări de mâna a doua sau a treia se civilizează vor deveni ferme de producție în zona de IT așa cum a fost România odată.

În al doilea rând, oamenii care vor să lucreze în câmpul ăsta trebuie să-și regleze pretențiile financiare pe măsura calităților lor reale. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună este: eu aș da atâția bani pentru mine însumi, și pentru ce am produs în ultimele trei luni? Pentru cei mai mulți răspunsul e nu, și când răspunsul e nu ar trebui să fii pregătit să zici „ok„ când vine angajatorul să-ți spună că trebuie să accepți o scădere salarială.

În al treilea rând, oamenii ar trebui să-și dezvolte calități reale în câmpul ăsta. De ceva ani nu mai există corelația aia între „cunoștințe reale” și „muncă intelectuală” și salarii la oamenii din IT. Au existat momente în anii ‘10 și chiar la începutul anilor ‘20 când oameni care doar făceau act de prezență puteau să ia un salariu mare, și să facă două-trei căutări pe Stack Overflow. Fenomenul ăsta a fost un pic accentuat de plagiatoarele automate gen ChatGPT, care doar automatizează o căutare pe Stack Overflow, și care par să scrie cod de unele singure. Practic ai acum un junior universal gratuit în ChatGPT. La mare căutare vor fi totuși oamenii care au experiență, care înțeleg cum funcționează uneltele pe care le folosesc în munca de zi cu zi, și care folosesc unelte ca ChatGPT pentru a-și crește propriul LLM - propria inteligență, cu alte cuvinte. E nevoie de oameni buni, oameni care știu și să propună soluții pentru problemele care intervin și să le implementeze, să optimizeze soluțiile pentru limitările pe care le au și în același timp care știu să colaboreze, să comunice. E nevoie de oameni buni și va continua să fie.

Pentru cei care vor să rămână în IT va trebui să facă ce nu au mai făcut în ultimii 15 ani: să învețe. Pentru cei care nu vor să mai rămână, e momentul să-și caute alte domenii de interes. Cafenele sunt destule, și o să dispară oamenii care să bea în ele, așa că va trebui să-și facă alte afaceri. Ceva util pentru societate. Nu să facă unelte pentru oameni care fac unelte pentru oameni care fac unelte pentru oameni care fac unelte pentru alte industrii. Asta nu e sustenabil.

Va fi un moment de reflecție, și un moment dificil pentru toți. Nu vin vremuri bune. Dar măcar cât timp nu ies extremiștii la conducere nu o să avem nici oameni să moară de foame sau doar pentru că gândesc sau se exprimă diferit, deci măcar atât avem. Oh, nevermind.