Reguli de viață

Dacă tot suntem la momentul ăsta, care e la fel de bun ca oricare altul de până acum și de-acum încolo, hai să discutăm despre niște reguli de viață să nu zică Peterson că e singurul care dă sfaturi ca să se afle în treabă.

Eu o să fiu ceva mai pragmatic și o să vă zic niște lucruri pe care încerc, de obicei, să le fac, dar pe care, precum Comrade Peterson, nu prea le-am respectat până acum dar mi-ar prinde bine să le respect. Și mă refer la lumea preponderent digitală pentru că sunt realist și înțeleg că lumea „reală” e un pic altfel, în mod sigur altfel decât viața mea.

1. Fă mai puține lucruri, dar fă-le bine

De vreo patru ani mă chinui să respect regula asta. Problema e că mereu apar diverse lucruri pe care vreau să le fac, și că mereu mai sunt câteva la orizont care trebuie făcute. Nu-ți zic să îți faci o listă, să ai un sistem. Poate ar trebui. Dar nu mă pricep la treaba asta. La ce încep să mă pricep din ce în ce mai tare e să-mi zic mie însumi „nu”. O chestie mai dificilă decât ar putea părea.

Cumva treaba asta mi se trage de la faptul că nimeni nu a făcut chestii pentru mine și a trebuit să le fac eu. Nu le-am avut niciodată de-a gata, făcute de altul, să-mi fie bune. De primit de-a moaca nu prea am primit, un sentiment familiar celor din generația mea și celor din generația de după, dar mai puțin familiar celor mai tineri care au avut parte de mai multă ocrotire și sprijin. Cazul meu e un pic patologic, mi-e foarte străină ideea de odihnă, o treabă pe care trebuie s-o învăț că sunt conștient că mi-e necesară dar mi-e dificil să îmi acord spațiul necesar.

2. Dacă durează 5 minute sau mai puțin, fă-o acum

Aș vrea să-mi amintesc exact unde am auzit sfatul ăsta, cred că era dat de cineva care procrastina exagerat. Dar e un sfat foarte bun, mai ales în momentele de blocaje. Foarte des unele lucruri par mult prea dificil de făcut - programatorul din mine împarte treburile în lucruri mici, ușor de făcut, dar simplul fapt că ele sunt parte dintr-un ansamblu mai mare mă poate copleși. Chiar și cu împărțirea făcută.

Așa că pentru mine e foarte util acest „dacă durează 5 minute sau mai puțin, fă-o acum”. E incredibil la cât de multe lucruri se aplică. La spălatul vaselor, la strânsul rufelor, la făcut micro-curățenie în diverse colțuri ale casei, sau la aranjat câte-o chestie mică ici-colo. Viața e plină de chestii de-astea de cinci minute, și cel mai des rămân nefăcute pentru că le asociem cu chestii mai mari - de exemplu „spălatul vaselor” pe care îl asociem cu „CURĂȚENIE”, cu litere mari să te sperie până la sânge.

3. Fă-ți timp și învață să folosești uneltele corect

Viața omului e din ce în ce mai complexă, trebuie făcute mai multe lucruri și rezolvate mai multe probleme decât avea vânătorul-culegător. Pentru asta folosim unelte complexe, din ce în ce mai complexe - era calculatoarelor ne-a permis accesul la niște unelte atât de sofisticate încât poate părea că e necesar un doctorat în utilizare.

Dar realitatea e că nu e nevoie de un doctorat, doar de un pic de răbdare. Doar că prea des nu avem timp alocat „să învățăm unealta”, și chiar și-atunci când avem timp să învățăm unealta, timpul ăla e blocat la început, când nu ne confruntăm cu probleme reale și nu știm cum să combinăm complexitățile uneltei cu necesitățile noastre.

Așa că ideea mea este să îți iei din când în când timp să explorezi uneltele pe care le folosești. Ce e în meniul ăla? Ce e cu formulele alea? Cumva, nu mai trebuie eu să fac calculele de mână, pot să pun un =SUM($A1:$A20)??? Și-mi face el suma automat? Dar ce sunt toate scurtăturile astea?

În timp, uneltele devin mai puțin intimidante dacă îți faci timp să te obișnuiești cu ele. Dar asta înseamnă că din când în când trebuie să pui un pic de frână și să citești despre cum se folosește unealta.

4. Fă curat după tine

Tuturor ne-ar prinde bine un servitor să vină să curețe după noi, dar omul costă. Așa că dacă nu ești Gary Vee să faci primul milion după o investiție de două milioane a familiei, atunci poate că ți-ar prinde bine să faci curat după tine.

Citisem pe undeva sugestia de a trata lucrurile pe care le faci ca pe un ritual - mergi, iei lucrurile necesare pentru a face lucrul X, faci lucrul X, strângi materialele după ce termini și le pui la loc. Dar asta dacă îți place genul ăla de antropologie superficială care descoperă că japonezii au ritualuri și pare că le place să fie curat pe la ei. Realitatea e un pic mai complicată acolo, curățenia aia e o treabă care se învață de la școală, lucru imposibil la români care sunt mai „friiidăm!” ca americanii.

5. Lasă locul un pic mai bine decât l-ai găsit

Treaba asta se numește „the boyscout rule”, sau regula cercetașului. Dacă nu știi ce este acest cercetaș, ei bine, este o organizație similară cu Hitlerjugend sau „Șoimii patriei” și „Pionierii” care îți ia copiii (la americani) și îi învață să se izoleze de lume cu succes. Ideea e că ăștia aterizează într-o cabană în pustietate, să zicem (practic infrastructura organizației) și când ajung pe-acolo să folosească lucrul respectiv dar să și repare chestiile care s-au mai stricat între timp.

Treaba asta se aplică excelent în lumea modernă, digitală, unde majoritatea oamenilor lucrează în echipă și contribuie la diverse proiecte la care lucrează în comun. În programare, de exemplu, unde toată lumea scrie cod legacy din prima, ajută ca atunci când intri într-o zonă să repari prostiile pe care le-au făcut alții înainte (tu ești mereu altul, nu?) să merite să nu faci o simplă cârpeală și să pui lucrurile în ordine. Desigur, nu la orice cost. Cercetașii nu sunt obligați să reconstruiască locul pe care îl găsesc, dar ideea e să repare ce se poate repara.

6. Cumpără, nu închiria

Vedeți, sfaturile mele de viață sunt foarte proaste, și o să găsiți o sumedenie de locuri unde să mă contraziceți. Măcar am un pic de self-awareness, spre deosebire de Iordan Apetrului.

Ideea mea e destul de simplă - nimic din ce închiriezi nu e al tău. Pe cât posibil fă în așa fel încât să ai lucrul tău, să nu-ți condiționeze nimeni accesul la lucrul tău. Uneori nu-ți permiți, dar până la urmă scopul ar trebui să nu trăiești peste posibilitățile tale la dispoziția toanelor celor care dețin real lucrurile pe care le folosești. Treaba asta e din ce în ce mai importantă mai ales în spațiul digital, unde închiriatul e mult mai prezent. Ai un film favorit? Cumpără-l pe suport fizic, că mâine Netflix îl dă jos, și dacă se supără Adolf Trump poate că nu îți mai dă voie să-l vezi pe nicăieri (republicanii sunt mari fani de cenzurat și interzis cărți, dar cenzura e un hobby american).

E foarte important și să-ți dai seama ce anume deții cu adevărat și ce nu. De exemplu, colecția mea de jocuri pe Steam este la îndemâna lui Gabe Newell, care poate oricând lua decizia că nu-i place figura mea de român și să-mi taie accesul la ele. „Imposibil!” veți spune. „De ce?” vă întreb eu. Vi se pare că nu există acțiuni foarte arbitrare în rândul milionarilor/miliardarilor americani, sau cum? În fine, ideea e că sunt multe locuri unde lucrurile pe care credeți că le dețineți nu sunt ale voastre.

De exemplu, tu nu deții dispozitivul Apple pe care dai bani, ci doar îl închiriezi de la Apple. Apple poate oricând să-ți taie accesul la propriul telefon, dar tu nu poți face ce vrei cu dispozitivul respectiv. Nu deții nici pozele - a, poți să le trimiți în altă parte, sigur. Dar în mod normal tu faci poza și rămâne pe telefon (pe care nu îl deții) și pe cloud-ul Apple (unde tu personal nu ai acces). Da, astăzi Apple nu face lucruri ciudate în care îți taie accesul aleatoriu la chestiile tale. Dar e o treabă de moment; poate mâine îți pune o taxă de acces pe principiul enshittification-ului - să mai facă niște bani că shareholderii vor rezultate.

Așadar, asigură-te că știi ce e al tău și ce nu. Vei avea o surpriză fantastică când o să afli că deții mult mai puține lucruri decât crezi.

Destule, deocamdată

Chiar dacă Peterson s-a odihnit după 12, eu nu sunt la fel de meseriaș ca el, îmi iau modelul din altă parte și mă odihnesc după 6 😊.

Postarea asta a fost scrisă în totalitate în neovim, pe care o să-l critic separat, într-o altă postare, după ce mă mai joc cu el.