Enshittification 001
Radu tradusese enshittification (cuvântul creat de Cory Doctorow pentru a descrie ce se întâmplă cu degradarea serviciilor digitale) ca „cacarisire”. Încă ezit să folosesc termenul ăsta pentru că știu cât de mimoze sunt românii și câți cititori au inspirat exasperați de faptul că am pus „ca” înainte de „cacarisire”, gândind „ca virgulă cacarisire!!!”. Dar cuvântul e bun, și la un moment dat poate că o să-l folosim în mod curent pentru a descrie un fenomen real.
Câteva exemple
Zilele trecute mi-am luat un suport de tigăi de pe emag. Caut de multă vreme o soluție pentru a stoca tigăile pe care le-am luat cu puncte din Lidl Carrefour Mega (recunosc, nu mi-am luat tigăi cu puncte, dar suna bine). Ideea e că găsisem un model de pe emag care părea suficient de solid, și reglabil. Nu dau link pentru că nu are sens, o să vedeți de ce.
Ideea e că era un suport care avea teoretic 10cm înălțime și niște stâlpișori groși de susținere, care să fie capabili să țină un capac de sticlă, să nu se rupă sub greutatea lui. Produsul arăta foarte bine, și am zis, ok, merită încercat. Comand, îmi ajunge produsul, în afară de baza reglabilă nimic nu semăna cu ce am comandat. Stâlpișorii de susținere erau foarte subțiri, și mai scurți (vreo 7 cm), deci singurul lucru pe care îl făceau era să țină într-un echilibru instabil capacele. Le-am returnat (din fericire emag face treaba asta foarte ușoară) și am întrebat lumea de ce anume folosesc ei. Când colo, ce să vezi? Cineva își comandase exact chestia pe care o văzusem eu în poză de pe site-ul Ikea. Exact aceeași poză, exact aceleași caracteristici, exact aceleași dimensiuni. Doar produsul diferea.
Și după aia m-am uitat mai atent la cel care îmi vânduse produsul pe emag, care nu era emag, ci ceva magazin secundar. Și mi-am amintit țeapa cu dropshipping pe care tot o predau maeștrii români, unde prostești niște oameni cu niște poze, cumperi din China niște treburi și le trimiți mai departe. Cel mai probabil aia era - era un intermediar care face drop-shipping pentru niște produse pe care nu le verifică, nu le vede la față, și de care nu prea-i pasă.
Al doilea e legat de ai mei, care au văzut ceva fain pe net, într-o reclamă, au cumpărat, și, culmea, chiar le-a venit produsul și a fost ce vroiau să fie! Minunat, au zis ei încântați, a doua oară au procedat la fel - au văzut o căciulă au comandat-o, dar în loc de căciula frumos colorată și îmblănită au primit un biet fes. Rezultatul: „nu mai comandăm de pe net”.
Pentru că asta se întâmplă în momentul în care faci o încercare și nu iese ce trebuie, și iei prima țeapă. Îți juri că nu mai faci și mergi mai departe. Pui suma aia pe care ai plătit-o la „cât m-a costat să învăț că online se dau țepe” și nu mai faci. Va dura probabil ani să îi conving pe-ai mei că pot să cumpere liniștiți de pe net dacă urmează niște pași simpli. Deocamdată, dezamăgirea produsă de minciuna ce le-a fost servită e mai mare (mai mare chiar și decât suma pierdută, care e chiar mică). E foarte neplăcut când vezi că ceva nu merge.
Acum vreo doi-trei ani aș fi putut să le recomand să cumpere chestii de pe emag. Acum nu mai pot nici măcar lucrul ăsta - e drept că emag nu dă țepe când magazinul e al lor, dar devine din ce în ce mai greu să îți dai seama ce anume e vândut de emag și ce anume e vândut de alții, și e (aproape) imposibil să selectezi doar după ce vinde emag. Așadar, e imposibil să eviți țepele - ok, emag măcar îți dă siguranța că poți returna produsul, dar ce faci când produsul nu poate fi returnat?
În fine, nu despre emag vroiam să vorbesc aici. E doar un aspect al unei probleme mai mari - anume degradarea serviciilor. Dacă acum câțiva ani puteai avea o oarecare certitudine că un produs corespunde descrierilor de pe site-ul emag, acum nu mai e cazul; am plecat practic din era comerțului cinstit în comerțul în care ceri o chestie și primești alta, și ajungi, lent, în punctul în care probabil nu o să mai ai nici calea asta de recurs. Bine, retrograda Uniune Europeană e aia care ne garantează dreptul de retur, că de-aia insistă băieții cu bani din șmecherii să votăm cu suveraniștii, că prea ne-am luat nasul pe sus că suntem cetățeni europeni și avem drepturi.
Nu doar la noi
De fapt, am început să scriu postarea asta uitându-mă la clipul Angelei Collier despre ceva similar pățit de ea încercând să cumpere o carte foarte mult așteptată, pe care a cumpărat-o în avans de publicare. Cartea primită avea 60 de pagini lipsă; după care a cumpărat cartea din altă parte, a primit-o completă dar imprimarea era de calitate mult mai slabă, pe o hârtie mult mai proastă.
Apoi a început să vorbească despre „print on demand” - noua modă pentru cărțile care nu au neapărat căutare mare (de exemplu cele de specialitate). Nefiind încadrată într-un tiraj mai mare, și calitatea materialelor e mai slabă - să printezi 500 de cărți individuale e mai costisitor decât 500 de exemplare din aceeași carte, pe aceleasi materiale. Rezultatul e un produs mai scump și de mai proastă calitate, unde nu mai pui faptul că cel mai des se folosește printarea dintr-un PDF care e scanat după cartea originală, caz în care pe lângă probleme de printare mai vezi și artefacte de transformare digitală (care uneori pot modifica complet conținutul!!!).
Problema e însă din ce în ce mai mare pe măsură ce înaintăm în era digitală, pentru că pe măsură ce comerțul digital prosperă, multe posibilități de cumpărare sunt complet eliminate din viața noastră. Comerțul digital acum înlocuiește magazinele în care să mergi să vezi produsul cu ochii tăi - și ai o sumedenie de produse care nici măcar nu au fost examinate sau evaluate de către vânzător, el luând pachetul din altă parte și revânzându-ți-l ție (țeapa cu drop-shipping de care ziceam).
Ce faci, așadar, când cumpărătura digitală e singura opțiune, și ai de ales între exemplarul cu 60 de pagini lipsă și exemplarul cu pagini de calitate foarte proastă? Ce faci când fiecare cumpărătură e o ruletă de felul acesta?
Aceasta e dilema cacarisirii serviciilor digitale. Pentru că pe măsură ce înaintăm în era digitală vedem o scădere constantă a serviciilor digitale, coroborate foarte des cu momentul în care alternativele „analoage” au dat faliment. E amuzant să vezi degradarea asta până îți dai seama că nu mai ai nicio alternativă.
Citiți-l pe Cory Doctorow. Ieșiți de pe social media. Luptați cu corporatismul american, și cu țeparii de pretutindeni.
Notă: Acest blog este sub cenzura lui Mark Zuckerberg și a companiei Meta.