Apărarea Trump

Ceea ce s-a întâmplat aseară în biroul oval al Casei Albe a arătat de fapt calitățile politice ale lui Trump și Vance. Vance are liber să meargă să-și tatueze „sluga” pe frunte (accept transliterarea în caractere latine, dar слуга este și mai bine), pe când Trump a arătat că pur și simplu nu are nici măcar capacitatea de a duce o discuție în nume propriu. Dacă doriți niște diagnostice mai clare vorbiți cu un psihiatru și vă va explica exact despre ce afecțiuni vorbim acolo, nu mă interesează acest aspect foarte tare. Faptul că în fruntea Americii este un bătrânel isteric care-și pierde controlul ușor e problema Americii, faptul că ne creează și nouă probleme e altă discuție. Eu vreau să vorbesc despre oamenii care chiar și în acest ceas îi apără pe Trump și Vance, și să vorbim un pic despre cine e și ce reprezintă Trump de fapt.

Înainte să fac asta o să mai las încă o idee: Zelenski avea două opțiuni. Prima, să înghită jignirile lui Trump și să semneze un contract comercial pentru mineralele din Ucraina care probabil ar fi fost umilitor pe termen lung, nu doar pe termen scurt, și a doua opțiune, cea pe care a luat-o, a fost să răspundă la jigniri. Trump e neobișnuit să fie contrat, mai ales când el e sigur că are toată puterea în mână. Problema cu puterea pe care o are America e că e o chestie firavă: sunt lucruri pe care le faci o singură dată în viață, și Trump a făcut chestia asta și și-a distrus singur credibilitatea în fața lumii. Hai să vedem însă ce putem zice despre oamenii care continuă (aici, în România) să-i dea „dreptate” lui Trump și Vance, comentatori politici, influenceri și fermieri de nervi care activează mai ceva ca o celulă KGB la Casa Albă.

Neputință autoindusă și autoflagelare

În primul rând, acești fermieri de nervi se bazează pe două sentimente puternic cultivate în cadrul programului sovietic de „voi nu o să fiți niciodată capabili de nimic”. „Learned helplessness”, un termen pe care l-am tradus ca neputință autoindusă, dar mai degrabă ar fi „neputință deprinsă/învățată” este o treabă care se întâmplă în momentul în care ai niște oameni care simt că nu sunt capabili să facă proiecte lungi sau treburi importante fără ghidaj. Nu o să vorbesc despre strategiile prin care care se ajunge la această neputință autoindusă, dar în principiu cei care suferă de ea (care sunt foarte mulți în România de azi) sunt incapabili de acțiune când e vorba de subiecte majore.

Mai adăugăm la asta și autoflagelarea - un corolar la acea neputință autoindusă de care vorbeam. Autoflagelarea este o manifestare în care reconfirmi neputința ta, explicând, de exemplu, că nimic bun nu a ieșit niciodată din România. Cam toți facem asta când ne plângem că „România e de rahat și nu se poate face nimic în privința asta”; dar curentul ăsta a început practic din prima zi de post-comunism când instinctele inculcate în marea masă a populației și-au dat cuvântul.

Un om care suferă de această neputință autoindusă, într-un constant proces de autoflagelare, nu are cum să reziste intelectual sau psihic unor poziții de forță. Mai mult, li se pare că opunerea de rezistență este o greșeală. „Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie” pare să fie versul la care se opresc intelectualii ăștia de duzină, fără să asculte mai departe cuvintele pe care Bolintineanu i le pune în gura lui Daniil Sihastrul. Din cauza asta oamenii ăștia se uită la Zelenski și urlă că „ar fi trebuit să se predea”. Ei sunt acea parte din Ștefan cel Mare care ar fi vrut să fie Ștefan cel Mic și să accepte înfrângerea.

Sigur, argumente există. Niciun om nu a fost laș sau ticălos fără să aibă argumente în apărarea sa - prea puțini sunt capabili de sociopatie atât de adâncă încât să fie lași și ticăloși fără argumente. Dar argumentele sunt foarte des întărite de faptul că cineva, adversarul, arată determinare - de-asta lașii ăștia de serviciu s-au bucurat în momentul în care JD Vance a venit să zică că ei nu au valori comune cu România - la ei un infractor a câștigat deja președinția, pe când noi vrem să oprim un potențial terorist de la a participa la procesul electoral. Și, desigur, explică că corupția e mare în CCR, nu ca SUA care are niște Clarence Thomas în Curtea Supremă.

Când a apărut Vance să vorbească, cu siguranță și nesimțire, practic le-a confirmat ceea ce s-au autoînvățat dintotdeauna - anume că românii sunt corupți, că România nu merită să fie apărată ci trebuie abandonată. De-asta ai acești influenceri de carton care exultă când o slugă vine să le reconfirme inferioritatea.

Trump și Vance par siguri pe ei

Acum că am făcut acest exercițiu și am observat ce gen de comportament manipulează oamenii fără coloană vertebrală, dar cu influență, să vorbim un pic despre Trump. Trump este un sociopat de succes și un prădător lipsit de conștiință și de empatie. Nu spun eu asta, o spune un profesor de psihiatrie de la Harvard. Nu e doar un plânset „liberal”, ci un diagnostic dat destul de „la rece”.

Nu trebuie luate lucrurile astea ca denigratoare; ci trebuie înțelese în context. Cam tot leadership-ul de business american este sociopat - e greu să vezi un CXO de corporație americană care să nu fie sociopat puternic. Sociopații sunt foarte puternici pe tipul de business ultra-capitalist post-Reagan, de când succesul în capitalism înseamnă să fii foarte tâlhar și să nu ai niciun pic de resentimente. Sociopatia e de succes pentru că elimină empatia față de oameni și umanitate putând să pună pe primul și singurul loc ceva imaterial dar care asigură putere și imunitate la multe probleme - banul.

Bazându-se pe banii familiei Trump este un businessman de o valoare îndoielnică, cu multe falimente pe care le-a negociat abil (nu el, evident, ci echipa lui legală). Faptul că a supraviețuit atâtor greșeli îi dă o siguranță de personaj negativ în filmele de clasă B din anii ‘80. Trump e ticălosul pe care-l vezi aruncat în aer de Chuck Norris sau bătut la sânge de Van Damme. Este un ticălos care a supraviețuit și propriei ticăloșii și e foarte sigur că asta îi validează orice opinie. Profilul lui Trump este perfect pentru o evanghelismul militant american, care se dorește asociat cu Trump pentru a avea același gen de validare, dar și cu business-urile tehnologice supra-umflate care se lovesc acum de un zid tehnologic de netrecut, și nevoia de a-și opri creșterea. Înțeleg de ce americanii au votat Trump - incapabil să dea un diagnostic real situației economice, Trump poate să mintă orice ferm-convins fiind că va putea negocia pozitiv pentru sine și falimentul noii afaceri de condus, America însăși.

Așadar, înțeleg și admirația care alunecă în obsesie pentru Trump, mai ales la băieții ăștia ai noștri cu caracter slab dar influență mare. Sunt capabili să se încovoaie în fața oricui vine în fața lor cu șmecherie și care nu e român - dacă e român e ușor de lovit, că avem exercițiul lovitului românilor, dar dacă e american, nu, tată, ăla știe mai bine. Lipsa de caracter se mulează perfect pe siguranța cu care emit prostii noii lideri americani.

Cum se va continua treaba asta?

Cu Zelenski și Trump? Habar n-am. Sunt foarte curios - Ucraina e într-adevăr într-un mare dezavantaj, într-un război inegal.

Cu influencerii? Ei vor continua să-și caute motive să-și justifice lașitatea în formă continuată. Acea neputință autoindusă, specifică unor oameni ale căror realizări sunt cel mai des insignifiante. O să încerce în continuare să sape în psihicul vostru, al cititorilor. O să aibă argumente bine meșteșugite - este la ei lașitate și instinct de conservare, nu o încercare reală de a aduce argumente în față. Ei vor își valideze temerile și o să continue să-și confirme sentimentele cu orice argument. „Trump are dreptate” își vor zice, și evident că nu are, orice om cu minimă decență a văzut și a înțeles ce s-a întâmplat în biroul oval.

Poate vă lăsați înșelați de câte-o stratagemă de-a lor. Suntem cu toții oameni, uneori punem botul la câte-un sofism ieftin, se întâmplă. În cazul ăla, amintiți-vă care e una din calitățile deosebite ale lașității: cât de des își corectează propriul discurs, cum reacționează în fața noilor dovezi prezentate public. De câte ori și-au cerut scuze pentru faptul că au fost fermieri de nervi, neinformați sau dezinformați, și au propagat un mesaj mincinos. Așa afli care e măsura unui om - nu când are dreptate, ci când greșește și își repară greșeala, când își schimbă opinia în fața informației care-l contrazice.

Și cum puteți lupta contra lor? Luându-le exact singurul lucru pe care și-l doresc. Atenție. Opriți-vă din a-i urmări, și din a-i valida. Sigur, Musk și Zuck o să-i țină la ei pe platformă angajați în conversații cu roboți. E inevitabil, dar e datoria lor să se trezească din beția lașității și impotenței personale.