Dreapta își pune în scenă propriul coșmar

Spun „dreapta” dar mă refer, de bună seamă, la ceva cu totul diferit - la neoconservatorismul de natură fascistă care a crescut dreapta în ultimii 20 ani. Acum 20 de ani discuțiile despre dreapta vorbeau despre măsuri economice gen încurajarea micilor afaceri, despre taxe mai mici, liber-schimb, libertăți individuale. Acum 20 de ani, dreapta se speria de o stângă performativă care devenea din ce în ce mai agresivă.

Cam atunci am văzut germenii conspirațiilor. „Capitulare în fața Rusiei”, „vor să-l facă pe Obama rege”, nici nu vreau să îmi închipui ce ar fi scris prin ziare oamenii de dreapta dacă vreun democrat ar fi propus un amendament să îi permită lui Obama să candideze a treia oară. „Soroș, marea conspirație”. Acum, în mai puțin de 6 săptămâni statul american a capitulat.

Acum 20 de ani dacă mi-ai fi zis că la Casa Albă o să fie un om care o să ia la șuturi liderul unei țări invadate de Rusia, o să fie cineva care să abandoneze țările din estul Europei și cineva care o să impună cele mai iraționale tarife, care să sfideze toate convențiile semnate de SUA, aș fi zis că de bună seamă e vorba de un stângist ultra-progresist obsedat să facă totul pe placul rușilor. Dacă mi-ai fi zis că cineva pune mâna și distruge bucată cu bucată un stat în timp ce-și asigură contracte din ce în ce mai bănoase, aș fi zis că progresiștii sunt mârșavi și capturează statul ca să-și facă de cap.

Dar pentru că nimic de genul ăsta nu a venit din stânga, ăștia din dreapta s-au pus pe construit coșmarul ăsta. Cel puțin de 10 ani își construiesc coșmarurile astea cu „ce o să facă stânga dacă ia puterea pe bune”, și când au numai trei locuri în plus în congresul american au decis să o facă ei primii. Izolaționism, imperialism, agresivitate, tarife, pus bocancul în calea libertății de exprimare. SUA devine primul stat pseudo-democratic care interzice protestele, și care șantajează instituțiile de învățământ cu finanțarea ca să nu lase studenții să-și exprime opiniile.

Acum ceva vreme aș fi zis că ce se întâmplă în Dumbistan e imposibil. Pe de altă parte, mă uit la ce se întâmplă în România, unde românii au trimis în parlament pe cine au trimis, pentru că le e frică de gramatică. Și îmi dau seama că dezastrul e inevitabil, singurul lucru pe care îl putem facem e să ne facem căderea un pic mai moale. Nu de alta, dar după ce comuniștii au distrus educația individuală, suntem 35 de ani mai târziu și încă incapabili să comunicăm cu niște oameni care citesc o știre și înțeleg exact opusul doar pentru că le e mai comod să o facă.