Înapoi la... (raport de stare)

Între 5000 și 10000 de oameni au manifestat ieri pentru integrare în Uniunea Europeană. E un început bun.

Dar acum e timpul ca eu să mă retrag. E nevoie de liniște, e nevoie de un pic de concentrare pe lucrurile care contează pe termen lung. Nu putem să trăim etern în imediat, mai ales când nu avem capacitatea de a-l influența. De-asta, după o perioadă de hiperactivitate socială, mă retrag în coșmelia mea, și-mi văd de lucrurile care contează pentru mine.

Mi se pare ciudat să-i văd pe oamenii răi pierzând. Nesperat, la cum au mers lucrurile în România în general - era rândul infamiei să câștige, cel puțin așa arăta calculul. Mă bucur să văd un aer de speranță, de pro-europenism, să văd o regrupare a Europei într-un fel pe care nu-l prevedea nimeni acum trei luni. Sigur, niciun sistem nu e perfect, dar democrația presupune că vei găsi soluții imperfecte pentru problemele pe care le ai. Este un calcul asumat - imperfecte, dar tot mai bune decât în lipsa democrației. Deocamdată pare că am evitat glonțul la limită. Dar pericolul e în fața noastră, sunt conștient de lucrul asta.

Mi-am dat însă seama că, consumat cu prea mult imediat, am uitat să mă concentrez pe planurile pe termen lung, cele care mereu suferă amânare pentru că sunt, cum le zice numele, pe termen lung.

Așa că o să încerc să pun o pauză la comentariul social. Aveți alți influenceri care vorbesc mai mult ca mine si mai aproape de voi. În timp, o să ajungă la aceleași concluzii pe care le-am tot repetat aici pe blog - dar suntem pe drumul cel bun, oamenii se trezesc. Uneori, chiar și răul pierde.

Așa că eu o să retransform acest blog, să-l re-dedic cauzelor artistice pe care ar fi trebuit să le urmăresc cu mai multă determinare de mai multă vreme.

• Podcastul de istorie continuă, evident. Singurul reproș care ni se face este acum că înaintăm prea lent, și e un reproș cu care pot să trăiesc.
• Am reluat lucrul la proiectul legat de generarea blogului, dar și la o suită de unelte scrise „from scratch”. E exercițiul meu programatoricesc de a-mi ține mintea flexibilă. Programarea este un act artistic, asta e ce nu înțeleg oamenii care înlocuiesc programatorii cu AI (și eșuează).
• Mai am câteva proiecte pe care nu o să le detaliez acum, dar la care cei care le cunosc vor aprecia acest raport de stare. Și astea sunt:
• ML1: 37.429 [hiatus]
• CR1: 26.560 [reluat]
• NEK: 8%

Partea bună este că acum mă simt mai capabil ca niciodată să reiau proiectele astea cu totul. După cam un an de lălăială, am început să ies la suprafață.

Când am deschis blogul ăsta, era aproape exclusiv dedicat lucrurilor pe care le iubeam. Cred că e timpul sa mă întorc la ele.