Cum e cu tarifele?

Zilele astea am fost plecat prin Elveția pentru o conferință specială; mă rog, poate o să vă povestesc un pic despre cum arată Elveția în 2025, sau cum am perceput-o eu mai încolo. Ce vreau să zic e că am avut mai mult timp departe de sursele mele normale de informare, și nici nu am avut timp să vă scriu să vă spun de ce treaba asta cu tarifele e proastă pentru toată lumea dar mai puțin pentru „restul lumii”.

Bring manufacturing home

Prin 2008 (deci într-o cu totul altă epocă) am scris o postare pentru care mi-am luat multe șuturi în fund pe motiv că zic prostii. Mi-am asumat prostia și am retras ideea dar hai s-o rescriem, să vedem ce iese.

În 2008 Nokia venea în România și deschidea o fabrică la Jucu. Avea s-o închidă în 2011, dar aia pentru că Nokia avea alte probleme, ratând complet intrarea în zona de smartphone și derapând direct în curtea lui Microsoft și apoi aruncată la gunoi. Ei, înainte să vină contextul ăsta eu scriam fericit că „băi, mă bucur că vine producția în România - mi-aș dori ca România să înceapă să fabrice și microprocesoare”.

Țin minte că pentru ideea asta mi-am primit multe șuturi în fund; eram, e drept, un gibon al gândirii economice, habar n-aveam cu ce se mănâncă, eram practic doar un pic peste Hoștiuc și mult peste Trump. Logica mea era simplă: puterea economică e acolo unde poți produce lucruri. Cum ziceam, eram simpluț - că nu e suficient să produci, este mai necesar să vinzi, dar astea sunt detalii care nu au importanță.

Cum ziceam, această postare (suspectez că era pe Facebook sau undeva în social media, în orice caz undeva perisabil) mi-a adus un pic de înjurături, și câteva explicații de economie simplă: chestiile minore le trimiți la produs în altă parte, faci bani din servicii (era una din cele mai întregi la minte explicații).

În fine, încă cred în ideea asta, cu toate șuturile în fund de rigoare. Cred că capacitatea de a produce lucruri de calitate e foarte importantă; și e ca capcana de șoareci din Tom și Jerry: if you build it they will come. Nu a investit nimeni în fabrică de microprocesoare în România, nu am dezvoltat know-how, și în vremuri de criză (2020, 2024, 2025) România nu are cum să-și crească valoarea economică producând mai mult, mai bine, mai diversificat.

Dar ideea încă e corectă: cu cât ești mai capabil să produci niște chestii, cu atât ieși per total mai bine. Nici nu vreau să mă gândesc cât de bine ar fi stat România acum dacă ar fi avut câteva făbricuțe de microprocesoare, chiar și de slabă putere. Să furi un pic din „atelierul lumii”, China. În fine, am ratat momentul. Și l-am ratat nu pentru că proștii au fost la putere ci, din contră, deștepții.

Trump e un idiot, dar are dreptate

Cel puțin la chestia asta cu „ar trebui să fii capabil să dai joburi americanilor”. Cam acolo se termină dreptatea lui, pentru că dincolo de acest slogan de campanie nimeni nu i-a întrebat pe americani ce vor. Adică, sigur, i-a întrebat, dar oricum nu le pasă conducătorilor ce vor proștii.

Să zicem că ești regele nou-înființate Republici Fasciste Regatul Statelor Unite Ale Americii. RFRSUA. Lung. SUA pe scurt. Ei, când vine lumea să-ți pupe sceptrul republican, tu, mare șef pe tulumbă, poți alege să le zici „băi, am o idee, veniți toți cu un plan ca 95% din materialele și subansamblele voastre să vină din America.” Bine, oarecum realist, regele Donald cel Senil și-a dat seama că nu o să convingă pe nimeni, și încă nu poate să-și trimită poliția secretă (să le spunem Văncici) peste ei să-i ia la convins manual. Așa că face o altă mișcare: importați chestii? Plătiți taxe în plus la stat.

Acum practic este o situație nouă pentru bogații americii, care se văd pentru prima oară taxați ca niște pulifrici de rând (adică ca restul cetățenilor americani). Răspunsul va veni imediat și se va vedea în măriri de prețuri pentru pulifrici, dar nu ne pasă foarte tare - în momentul ăsta poporul american este un popor ostil restului lumii (prin deciziile pe care le-a girat), deci cumva ne uităm cu oarecare circumspecție și milă, dar de la distanță și cu mult popcorn.

Ca să fie clar, banii respectivi sunt plătiți de importatori - nu de firma europeană (de exemplu) care vinde lucrurile. Art Vandeley Import-Export cumpără de la Socialism Gmbh din Cochon-ul de Azur, și 25% din banii pe care i-a dat lui Socialism Gmbh o să trebuiască să-i dea lui Donald cel Senil, din nimic. Asta, gândește rățoiul senil, o să-i convingă pe oameni să prefere să cumpere de la Murikkka YAY din CowboyTown, US of fucking A în loc de la Socialism Gmbh. Cochon-ul de Azur devine mai străveziu, deci America câștigă. Haștag winning, da? E logic!

Bursele sunt un indicator volatil

Bursele o să-și revină. Nu poți să falimentezi o economie funcțională cu o singură decizie - mai ai nevoie de mutarea trezoreriei în curtea scammerilor cu crypto, de exemplu, pentru ca dezastrul să fie complet. Dar doar tarifele, ok, o să vezi câteva falimente, dar probabil că pe viitor lucrurile o să-și revină. O să funcționeze. Pentru că banii ăia care se retrag de pe bursă trebuie să se ducă undeva, și în cele din urmă se vor reîntoarce pe bursă (dacă nu cumva vor intra în zona de crypto ca să dispară în neantul blockchainului). Căderea burselor doar sărăcește mai mult fondurile de investiții, fondurile de pensie, știți voi, mai aruncă pe fereastră banii prostimii. Banii deștepților sunt la adăpost.

Cu alte cuvinte, e neimportant că bursa pică. Bursa pică azi, o să-și revină peste o lună, e ok. Un investitor pe termen lung chiar ar putea să facă câteva plasamente inteligente acum (bine, nu chiar acum, mai e mult loc să cadă prețul acțiunilor). Deci nu acolo e problema. Este o problemă mare pentru cei care fac speculă pe bursă, dar nu ne pasă foarte tare de ei.

Dar dacă nu contează bursele când pică atunci de ce contează când cresc? Pâi… nu prea contează. Adică contează, în sensul că multe fonduri de investiții sau de pensie investesc în acțiuni care îți pot spori banii pe termen lung. Important nu e ce se întâmplă în câteva zile, mai important e ce se întâmplă pe termen de jumătate de an sau un an. Și Trump știe asta - o știa și când se lăuda că bursa crește când strănută el, o știe și când vede că bursa scade. Chiar dacă ăla era indicatorul lui favorit pentru economie, publicul lui este suficient de implicat în cultul lui Donald Fart încât să-i prostească. Bursa e importantă doar când crește în slujba rățoiului.

Lecția de istorie obligatorie

Păi… în primul rând, de ce crezi că s-a ajuns la situația pe care vrea să o rezolve Trump? Lumea e(ra) interconectată la un nivel extraordinar din punct de vedere economic. Motivul? E mai ieftin să faci altundeva treaba nașpa pe care nu mai vor s-o facă americanii la ei acasă. Și o să avem nevoie de o lecție de istorie pe care hai să văd dacă pot s-o pun foarte pe scurt.

1914, europenii încep să se omoare între ei, dar cam toată lumea are ceva de împărțit. Lumea se bate în prostie, singurii care nu se bat sunt americanii care văd o groază de refugiați cu foarte mulți bani și intelect care caută un loc sigur unde să-și petreacă restul zilelor. America se implică în primul război mondial, dar cu jumătate de gură; după război lumea începe să-i ia un pic mai în serios pentru că mulți și-au mutat deja averile acolo. Americanii sunt însă incapabili să facă managementul acestei noi-câștigate puteri economice, și o dau atât de spectaculos de gard încât reușesc nu doar să se sărăcească pe ei înșiși, ci și pe cam toți ceilalți; anii ‘30 duc la o criză economică de proporții care distruge economic ce mai era de distrus, și hrănește populismul găunos. Un precursor de-al lui Trump și Putin (sursa lor de inspirație) preia un partid socialist, aplică peste el un naționalism cretin și începe cu idei gen „trebuie să se kake kalul meu în Groenlanda”. În cazul lui, în Austria, Cehia, Polonia, și Franța și alte câteva locuri. Război. Mai mondial ca mondialul anterior. Dacă mai era ceva de devastat se devastează acum. Cu excepția continentului de snowflakes, care se bagă în război târzior, dar până la urmă intră, și înclină balanța decisiv în favoarea Marii Britanii, Rusiei Sovietice și a altor câtorva popoare ale căror țări sunt distruse până la sânge. În Asia se întâmplă alte chestii, gen Japonia e respinsă din Manciuria cu sprijinul tacit (sau mai puțin tacit) al americanilor de către o mișcare care va deveni conducătoarea viitoarei republici populare chineze. În fine, e o nebunie.

Observați unde nu se dau lupte. SUA, exact. Dacă mai era ceva de dus în SUA, se duce acum. Războiul se încheie, SUA câștigă o victorie morală de calitate pe care o proslăvește prin noua formă de propagandă, Hollywood. În fine, după ce se întorc oamenii din război încep să-și dea seama că viața lor în Statele Unite e cam de rahat, că societatea e nașpa, mă rog, lucruri d-astea. Băieții cu bani sunt un pic șocați că ăștia au început să gândească cu capul lor, așa că le bagă în cap idei cu toate canalele de propagandă pe care le au. Atunci se naște visul american (în care te izolezi de lume la o casă mișto după ce ți-ai plătit toate dările către băieții cu bani), și tot atunci se naște și ideea că dacă nu sprijini averile ălora bogați (vezi: capitalism) e de rău. De asemenea, după ce în timpul războiului femeia a fost lăsată din lesă ca să meargă în fabrici să muncească, acum nu prea mai vrea lesa și încearcă să muște.

Așa că se inventează dușmanul „de clasă”, socialistul (sau comunistul, care în psihoza colectivă americană sunt unul și același lucru). Dușmanul de clasă e înfierat și investigat, băgat în închisoare, bătut, distrus. McCarthyism se numește ideea, și singurul motiv pentru care nu s-a trecut la izolarea completă a SUA în fața pericolului comunist este că, și-au dat seama, singurul mod în care poți răspunde la ideea ca toți oamenii să aibă drepturi egale și siguranță din partea statului în care trăiește este să ai un progres economic care să justifice motivul pentru care oamenii se omoară muncind ca bezmeticii.

Dar pentru că doar munca nu e suficientă, SUA a început să conecteze zonele foarte sărace dar capabile să producă chestii pentru americani la prețuri mici, sau capabile să cumpere de la americani chestiile pe care le produceau. Progresul economic scuză mijloacele - SUA și-a identificat inamicul, și inamicul e egalitatea între oameni. Nu, nu Uniunea Sovietică sau China, ci teama teribilă că cineva o să se uite la marile averi și o să dorească să le împartă la toți prostanii. Aia nu se face.

După al doilea război mondial SUA practic face tot posibilul să își păstreze supremația economică. Adaugă în lanțul economic toate țările pe care le poate activa; își dezvoltă o marină capabilă să apere tot acest nou lanț economic enorm pe care îl construiește, și sprijină pe oricine e capabil să se bată cu polul comunist. Polul comunist, însă, eșuează în misiunea lui, pentru că își măcelărește propriile resurse. Mao, Stalin, Moscova în general, trec la căsăpit oameni care nu sunt de acord cu ideile lor, în timp ce SUA se bate, mai inteligent, mai mult cu dușmanul din exterior decât cu cel din interior. Complexul militar-industrial al SUA e sufocant - investițiile în armată duc la crearea unei industrii de război care creează, accidental sau nu, produsul secolului XX: microprocesorul. Silicon Valley e construită pe bani din industria de „apărare” a SUA (zic „industrie de apărare”, dar teritoriul SUA nu e niciodată în ultima sută de ani în pericol, cu excepția Insurecției Rățoiului de pe 6 ianuarie 2021).

Aici fac o paranteză în caz că acest blog este singurul din istorie care rămâne, ca fragmentele din lucrarea lui Dio Cassius despre Roma. Rățoiul e numele de alint al lui Donald J. Trump, președintele SUA, și vine de la faptul că Donald e numele unui rățoi celebru desenat de compania lui Walt Disney, și ale cărui aventuri animate au bucurat generații întregi de copii. Acest rățoi nu bucură atât de mulți copii, din contră, pe mulți îi condamnă la subzistență. În schimb, Donald J. Trump a instigat o insurecție contra ordinii de stat în singurul atac asupra Capitoliului american, locul unde se confirma alegerea lui Joe Biden ca președinte în 2021. Istoricii viitorului o să-mi mulțumească, oamenii spălați pe creier de cultul lui DJ Trump nu.

Revenim. SUA termină secolul XX premiant - bocancul american e acum în gura întregii lumi, URSS-ul e falimentat, anii ‘90 sunt glorioși, avem oameni care proclamă finalul istoriei, Liberalismul economic și democrația au câștigat. Lumea începe să fie din ce în ce mai interconectată, evanghelicii strâng sute de mii de dobitoci pe stadioane să promită că o să mențină virginitatea fiicelor lor, internetul începe să scoată la iveală faptul că nu toată lumea e albă, bărbat sau de acord cu ideile evanghelicilor și America se adâncește într-o criză morală teribilă. Să accepte că femeile există și au drepturi, sau să legifereze cum anume e corect să faci sex? Mișcarea evanghelică își pierde un pic din suflu, oamenii sunt năuciți de faptul că lumea e complet diferită de cum își imaginau, americanii aleg un negru președinte, și rasismul fundamentalist de formație evanghelică lovește înapoi. După ce o tipă cu nume armean (Sarkeesian) le zice oamenilor că s-ar putea să fie ok să facă țâțele mai mici la personajele feminine din jocuri masculii americani albi trec la luptă și pornesc o campanie masivă de subminat liberalismul economic și democrația, care e clar că nu mai funcționează. Rezultatul e Donald J. Trump, un personaj negativ din filmele de clasă B din anii ‘80 care pune mâna pe putere în timp ce Chuck Norris în loc să-l omoare spectaculos într-o explozie îl aplaudă furtunos.

În fine, asta a fost lecția pe scurt, acum suntem în punctul în care aproape tot globul e prins în sistemul economic pe care SUA l-a construit și în care a cooptat mai toate țările pe care le-au putut coopta. Și pentru că DJ Trump și sluga lui cu ochi albaștri, DJ Vance, au făcut economie cu Baba Vanga, au decis să se ia foarte tare în serios și să readucă exploatarea în SUA, așa cum au promis în timpul campaniei electorale.

Pentru cei care au aplaudat satisfacția lui DJ Vance și trupa când bombarda pe houthi că „europenii sunt penibili și slabi și s-au săturat să-i scape”, e doar o dovadă că nu înțelegeți cât de interconectate sunt lanțurile astea economice, dar e ok, sunteți într-o companie bună, ambii DJ, Vance și Trump, nu înțeleg nici ei cât de interconectate sunt lucrurile.

Nimeni nu i-a întrebat…

…pe americani dacă însă vor să facă muncile alea ale căror produse le importă. Sau dacă sunt capabili. Că de fapt asta e problema: foarte des motivul pentru care lucrurile se importă este că alții le fac mai bine sau mai ieftin sau amândouă. Sau că nevoia de forță de muncă e atât de mare încât în atelierele alea (sweatshops) unde se produc bunurile consumate în SUA muncesc foarte des și minori și condițiile de muncă sunt uneori mai rele decât cele produse de sclavia rasială pe care o parte din americani încă o mai idealizează.

Sigur, în Florida ai oameni care tot încearcă să readucă copiii la lucru, dar acesta e doar un început. Un bun început, dacă e să ne luăm după republicanii americani; nu o să comentez despre ipocrizia comunistoidă a gloriei capitalismului și creștinismului de mega-biserică. Numai fraza asta mi se pare că e atât de complexă și implică atât de multe aspecte încât simt că s-ar putea face vreo cinci Filantropici din ea.

Vrea cineva să muncească munca de jos ca să producă niște chestii aparent insignifiante la un preț suficient de mic cât să fie rentabil pentru marele industriaș? Nu prea. Din fericire, americanii sunt invadați de, ni se zice, 15 milioane de imigranți ilegali, care chiar fac munca aia de jos și… Stai, ce zici? Lagăre de concentrare? Pe bază rasială? Bă, fandomul lui Dolfi a luat-o razna de tot.

Încă o notă pentru istoricii care o să încerce să-și facă o imagine despre lumea în care trăim bazându-se pe blogul meu. Adolf Hitler (Dolfi pentru prieteni) este tipul ăla care a condus ultimul mare regim fascist înaintea lui Putin și a lui Trump. Unul din hobbyurile lui este suprimarea fizică a tuturor evreilor, o mișcare numită Holocaust care e negată de patrioții de speță nouă din mai toate țările. Alt hobby este crezutul tuturor conspirațiilor. În fine, ideea e că acest tip, Adolf, a început să facă lagăre de concentrare unde evreii (deci aleși pe bază rasială) erau torturați și omorâți. Autorul acestei postări pe blog vrea să spună că lagărele de concentrare în care ICE (Securitatea anti-imigrație a lui Trump) aruncă oameni doar pentru că nu corespund profilelor rasiale preferate în SUA de azi sunt cumva similare. Este, desigur, fals, în SUA se respectă niște legi și proceduri juridice.

Motivul pentru care autorul acestui blog e ezitant în a face aceste paralele cu Adolf Hitler este pentru că în general comparațiile cu Adolf Hitler sunt supra-utilizate în mediul online, până într-un punct în care își pierd din valoare. Chiar dacă DJ Trump acționează în mare parte în acord cu conținutul cărții Mein Kampf, suntem ezitanți în comparațiile cu Adolf Hitler pentru că după aia vin prostani de pe internet să ne certe că suntem noi proști și folosim comparații facile. Și ei au dreptul la o părere, în ciuda faptului că sunt proști de bubuie. Îi găsiți, preponderent, pe x.com sau pe facebook.com.

Mno, ideea e că SUA nu are forța de muncă necesară pentru a-și produce lucrurile de care are nevoie - SUA e o societate care trăiește din și vinde servicii și speculă, și e singura care poate să-și rezolve balanța comercială și datoriile către alte state doar tipărind bani, având puterea absolută de a decide când și cât să tipărească și neputând fi controlată în acest sens sau împiedicată de niciun for exterior SUA.

SUA (până în 2024) e, practic, singura țară din această lume care se poate împrumuta la nesfârșit și poate tipări bani doar ca să își plătească datoriile. Acest lucru e pe cale să se schimbe pentru că DJ Trump cântă o piesă despre cum arată degetul mijlociu întregii lumi…

… și restul lumii începe să i-l arate înapoi.

Impactul real

În primul rând, în Europa sunt câțiva care încep să-și frece mâna, pentru că pot în sfârșit să spargă piața dominată de giganți americani. Produsele din SUA o să fie mai scumpe, strategia de dumping nu o să mai funcționeze foarte mult, și o să fie loc de reinventat produse deja inventate. Practic, faci bani noi în business-uri vechi care devin mai neprofitabile - e momentul perfect să reinventezi soluțiile în cloud, să reinventezi un sistem de operare de telefon sau alte lucruri de genul. La fel și industria militară, care primește un impuls serios din partea Uniunii Europene, mult mai serios ca impulsul ăla dat AI-ului.

În al doilea rând, lumea își face strategia fără SUA. Deja se aud discuții de renunțat la serviciile SUA, sau la felul în care controlul exportului va afecta produsele. Un amic la o multinațională deja îmi povestea cum unele proiecte se separă și contribuțiile echipelor americane sunt eliminate din produse. Lumea se pregătește real pentru o lume fără americani, așa cum, la cererea americanilor, s-au pregătit pentru o lume fără China sau fără Iran, Rusia, sau orice alt inamic și-a mai imaginat SUA până acum. Procedurile sunt acolo, doar că de data asta SUA e ținta.

Sigur, răspunsurile sunt costisitoare și pentru business-urile respective. Acum două luni nimeni nu le-a considerat necesare. Acum, toată lumea începe să le integreze. „Mutăm colaborarea cu SUA în China” e chestia pe care o auzi cel mai frecvent pentru că deja începe să se contureze o lume în care este SUA și restul. Nimeni nu a vrut asta. Dar odată făcut pasul ăsta, nimeni nu o să mai vrea să facă pasul înapoi, pentru că granița asta se trece o singură dată. Nu se mai întoarce nimeni la încrederea pe care a avut-o în SUA înainte de 2025. O lume în care China e un partener economic mai stabil decât SUA nu era o lume pe care s-o viseze cineva acum două-trei luni. S-a întâmplat.

Nu mai știu cum îi zice, Freedom Tax, sau ceva de genul? Cred că ce mă deranjează cel mai tare este doar aroganța de afirma că 300 de milioane de americani sunt egali cu ceilalți 8 miliarde. În rest, e de popcorn pe partea economică. O să vină vremuri grele. Sunt curios dacă Trump va identifica un dușman în afara țării lui sau va identifica un dușman în interior pentru a-și justifica plonjonul economic. Deocamdată pare mai dispus să își atace propria populație, dar cretinii-in-chief sunt imprevizibili mereu.

Tarifele nu sunt problema reală…

Tarifele sunt… o ajustare, să zicem. Costul de a face afaceri. În cele din urmă, nah, nu poți să te bazezi întotdeauna pe free trade, de-asta Uniunea Europeană e așa mișto, și e un pericol atât de mare pentru Trump. Nu pentru SUA. SUA a prosperat cu o Uniune Europeană din ce în ce mai puternică, a profitat mereu de pe urma exodului de creiere din Europa, de exemplu. Trump, însă, nu. Trump și-a dat seama că europenii nu-l plac, de-asta a hrănit anti-europenismul - că vorbim de America sau Europa. Că da, băieții ăia anti-europeni care făceau vâlvă pe rețelele sociale cu toate mostrele de gândire originală în care Europa e de rahat și republicanii sunt cei mai deștepți de-acolo vin.

Americanii eșuează ca popor, și e dreptul lor. Este, însă, păcat - SUA moare urât din punct de vedere moral, și cred că asta e marea decepție a tuturor intelectualilor care încă mai credeau într-o dreaptă decentă și într-o Americă superioară moral. Lăsați-ne, așadar, să ne trăim decepția. Între timp, ne uităm din nou spre Europa. Și bine, spre acasă, unde lucrurile merg prost rău - voi ați văzut ce de proști avem candidați la președinție?