Cât de ineficient e telefonul mobil...

Cum ziceam, săptămâna trecută am fost plecat din țară și, decizie personală, nu mi-am târât laptopul peste tot - m-am auto-limitat să folosesc doar telefonul mobil pentru tot ce am avut nevoie. Cu alte cuvinte vreme de o săptămână am fost izolat social și tehnologic.

Nu mi-am dat seama până acum cât de limitativ e telefonul mobil. Cred că acum vreo 15 ani auzeam deja primele voci de oameni care spuneau că și-au înlocuit laptopul cu telefonul mobil. Și sincer credeam că dacă ai de ales între laptop și telefon mobil, s-ar putea să fie cam același lucru, mai ales dacă ai de-a face cu sisteme de operare de jucărie (complicată) gen OS-cum-îi-mai-zic-ăia-de-la-Apple. Appleizarea tehnologiei a fost un trend care mi-a displăcut din start, și softul de telefon a fost întotdeauna Appleizat, limitat și limitativ. Dar credeam că asta e impresia mea formată la începutul anilor ‘10; dar nu, nici acum lucrurile nu stau mai bine.

Experiența mea „doar cu mobilul ” a fost terifiantă. Să trecem în revistă lucrurile care m-au deranjat:

Cât de repede scriu

Scriu foarte lent, și cu multe greșeli. Nu doar că AI-ul ăla care ne ia locul de muncă nu e capabil să își dea seama că nu am absolut niciun motiv să folosesc că să ci mult mai probabil vreau să spun ca să, dar să nimeresc tastele mi-e aproape imposibil.

Și asta pentru că am degetele mari și groase - suficient de groase cât să ratez ținta în cam 60% din timp. Ceea ce înseamnă că trebuie să mă bazez pe motorul predictiv al tastaturii, care deși e livrat de compania care face AI-ul să zbârnâie e incapabil să scrie corect românește. Ce să mai zic despre faptul că schimb limbile și interlocutorii destul de des, și uneori chiar scriu româno-engleză intenționat. Precizia în scris este absolut oribilă, și ajung uneori să bibilesc jumătate de minut la o frază de zece cuvinte.

Ah, și uneori se întâmplă în viața reală niște chestii precum: ai mâinile umede, sau plouă pe-afară. Telefonul tău mobil intră în moarte clinică.

Unde nu mai pun faptul că în momentul în care o aplicație „gândește” ești blocat suficient de tare încât nu poți continua să tastezi. Pur și simplu ai momente în care aplicația uită că tu erai acolo concentrat să scrii ceva, focalizarea pare pusă în altă parte în pagină și cum aplicațiile moderne sunt toate doar niște pagini web un pic mai complexe nu știi dacă nu cumva trebuie să omori aplicația și să o repornești. Încearcă matale să trimiți în discord o poză și să adaugi un comentariu, s-ar putea să fii șocat.

Ceea ce mă duce la punctul 2:

Aplicațiile te limitează enorm

O vreme am zis că treaba asta cu „copiii stau tot timpul cu nasul în mobil” este o chestie de om bătrân care nu vrea să admită că gata, lumea l-a depășit, tinerii de fapt navighează la viteza luminii în timp ce tu preferi mersul pe jos. După care am văzut pe pielea mea de ce sunt atât de rari oamenii tineri care să și înțeleagă cum funcționează niște lucruri.

E aproape imposibil să faci ceva tehnic mai complex pe mobil. Aplicațiile sunt limitative - ești redus doar la operațiile pe care le poți face din degete pe mobil, și alea sunt puține - ești închis în afara oricărei opțiuni tehnice. Nu îți dai seama de limitarea asta până nu ești obligat să folosești exclusiv telefonul mobil.

Dispare noțiunea de fișier, proces, conexiune, sau milioanele de moduri în care poți să-ți strici un sistem de tip desktop. Ce se întâmplă în momentul în care tu asculți niște muzică care era deja descărcată pe mobilul tău și telefonul tău arde de parcă are temperatură? Cum investighezi ce anume a luat-o razna? Cum oprești chestia respectivă?

Exact. Rebootezi sistemul. O opțiune pe care nu am mai avut-o când mi-a căzut bateria de la 50% la 5% în 20 de minute.

Și având în vedere că telefonul mobil este un element atât de vital, ce faci când ți se întâmplă treaba asta „în sălbăticiune”? Nimic, că toată viața ți-e legată de mobil - cardurile le ai acolo, contactele pe care le ai sunt acolo, hărțile sunt acolo. Norocul meu e, desigur, că am trăit o vreme în care știu să citesc o hartă, pot să întreb un om chestii și știu ce să-l întreb. Dar tu? Ce faci când îți pică telefonul mobil?

Zi-mi că nu-l conectezi în prima mufă de alimentare pe care o găsești disponibilă, pentru că șansele ca acele mufe să fie hackuite sunt suficient de mari încât să nu fie o șansă infinitezimală să fii furat de cineva care abia așteaptă ca tu să-ți conectezi telefonul mobil la un alimentator de criză.

Îmi e milă de oamenii care sunt legați exclusiv de sisteme ca Android și iOS. Pentru ei e imposibil să-și dea seama cât de eliberator e să controlezi sistemul pe care lucrezi, și cât de ușor și natural poți folosi resurse precum internetul. Și mi-e un pic groază că ai copii care în general au utilizat numai telefoane mobile pentru a interacționa cu lumea și vă zic… este sufocant și limitativ.

Și e incredibil de periculos

Mă întrebam cui se adresează un mesaj pe care l-am primit chiar în perioada asta:

Dorin, Ich bin Emma! Lass uns Freunde werden, hier sind meine Fotos http:/ /horney-hookz.baby?q=nfjzzytt&s=687474703a2f2f646177676e6773722e636f6d2f6e65772f3f733d3938263334303336353638393334353633352664693d37672d313630302665643d676d6126693d61646d696e39382c323030332c646f72696e2e6c617a617240676d61696c2e636f6d2c446f72696e2674733d3137343338353532393226333836353531383733323332323338&Meine nackt Fotos

Pentru că nu sunt tâmpit am modificat un pic URL-ul și l-am și făcut vizibil - textul pe care l-am primit era ce vedeți înainte de link. Evident curiozitatea mea e foarte mare - sunt mereu foarte curios să văd ce conține metadata pe care o transmite despre mine URL-urile din junk mails, dar a trebuit să aștept câteva zile pentru că datorită metodelor de interacțiune cu textul nu e niciodată clar dacă o atingere va porni browserul (lucru care are șanse 80% să-mi infecteze deja telefonul mobil) sau va porni un pop-up care să-mi permită să copiez link-ul, și să-l pun într-un editor de texte care să nu facă resolving automat de URL (pentru că tot acolo am ajuns).

Și nici nu mă mai miră că pică oamenii victime atât de repede și atât de ușor. Nu numai că sistemele de operare nu-ți permit foarte multă libertate, dar libertățile pe care ți le permit sunt întotdeauna în favoarea atacatorului, nu atacatului. Dacă există un popup care să te avertizeze de ceva (sunt sigur că nu există, dar dacă ar exista) probabil e ceva la care ai da „dismiss/anulare” că ai văzut respectivul prompt de zeci de ori în situații unde nu e cazul. Așa cum, de exemplu, blogul meu e interzis pe Facebook, dar spamerii jegoși nu sunt, la fel cum GDPR și banner-ul de cookies sunt folosite contra utilizatorului, nu în favoarea lui, tot așa sistemele de siguranță de pe mobil favorizează atacatorii, nu sunt pentru apărarea ta. Pentru că, desigur, pe Google sau pe Apple îi cam doare în fund de siguranța ta.

Și nu-mi veniți cu faze gen „Apple lucrează pentru siguranța ta”. Nu am chef să vă caut toate articolele legate despre cum Apple e la fel de rahat ca orice alt sistem, și când ai probleme o să dea vina pe tine, nu o să-și asume nicio responsabilitate.

Concluzii

Practic, oamenii care folosesc mobilul pentru orice sunt handicapați tehnologic. Nu tu folosești mobilul, ci mobilul te folosește pe tine. Nu tu controlezi scenariile, ci scenariile ți se oferă, sunt puține, și ajungi să fii controlat de aplicații. Mă uit la utilizatorii de Apple care pur și simplu sunt handicapați tehnologic, schimbă-le două setări la telefonul mobil și i-ai băgat în moarte clinică. „It just works” până când nu, știi cum e, se făcea agricultură și cu săpăliga, dar există niște motive pentru care nu mai folosim metodele alea, iar utilizatorii de telefoane mobile habar nu au că se poate mai bine.

Am constatat că m-am descurcat mult mai rău cu telefonul mobil decât m-aș fi descurcat în modul text, doar cu ceva CLI (command line interface). Și îmi e milă de utilizatorii care sunt limitați la telefonul mobil. Eu o să continui să-l folosesc ca descărcător automat de podcasturi, ocazională sursă de muzică și pentru hărți. Dar pentru treabă reală, mulțumesc, mă descurc cu o claviatură reală.