Canarul din mină

O să citez un pic wikipedia aici, pentru că e mai simplu. Ideea de a plasa animale cu sânge cald într-o mină (de cărbune) pentru a detecta monoxidul de carbon a fost propusă de John Scott Haldane în 1895. Canarul a fost folosit din 1896; și destul de târziu în secolul XX s-a folosit în mine un canar pe post de santinelă. Păsările, mult mai susceptibile a se îmbolnăvi de la monoxidul de carbon, arătau semnele de intoxicație mult înaintea oamenilor, care aveau timp să-și folosească mijloacele de protecție respiratorie sau să evacueze locul. Pentru că muncitorii în mină nu sunt totuși niște bestii fără suflet, păsările erau puse destul de des în cuști cu propriul lor rezervor de oxigen, pentru ca să poată supraviețui după ce au arătat semnele de îmbolnăvire.

LGBTQ sunt canarul din mină pentru libertate în democrație

Nu cred că trebuie să mai explic ce anume sunt persoanele LGBTQ, și ce anume sunt persoanele trans (T-ul din LGBTQ). Din nefericire, cei care vor citi această postare înțeleg foarte bine noțiunile, și șansa să îmi promoveze această postare George Simion sunt minime. O să vă vorbesc însă despre particularitățile care fac LGBTQ canarul din mină pentru libertate în democrație. O să punem câteva idei într-o listă pentru a fi mai ușor să le urmărim.

1. Persoanele LGBTQ+ nu sunt un fenomen rar. 9.3% din americani se identifică ca fiind LGBTQ+. Un om din 11. Puteți să vă jucați cu procentul ăsta în orice direcție vreți, dar oricum ați încerca să tăiați procentul ăsta, există posibilitatea ca procentul să fie de fapt mai mare, heteronormativitatea fiind foarte des impusă social
2. Că vorbeam despre asta: chiar dacă LGBTQ+ nu se referă exclusiv la minoritățile sexuale, cel mai des se referă la deviații de la heteronormativitate. Este foarte posibil ca heteronormativitatea să nu acopere restul de 90% din oameni ci, mai degrabă, heteronormativitatea să fie forțată peste restul de 90% din oameni. Câți oameni sunt asexuali, câți oameni au, de fapt, alte preferințe sau înclinații și nu le recunosc și le reprimă (cel mai des cu consecințe dureroase pentru individ)? Eh, nu știm. Dar nu e important. Ce e important e să știm că foarte des cei care își reprimă astfel de înclinații și idei o să fie mult mai agresivi în a reprima aceste înclinații la alții.
3. Chiar și într-un climat moral extrem de strict, persoanele LGBTQ+ pot fi învinovățite cel mult de așa numitele „victimless crimes”, infracțiuni în care nu există real o victimă, ba, mai mult, sunt implicați adulți care consimt. Nu există parte agravată într-o relație lesbiană sau homosexuală; la fel cum bisexualitatea nu presupune promiscuitate; și chiar dacă ar presupune promiscuitate, promiscuitatea nu este o infracțiune, mai ales când este acceptată și asumată.
4. Fiind o comunitate atât de mare, invariabil va avea parte și de proprii extremiști. Este foarte ușor să găsești activiști LGBTQ+ extrem de vocali și care greșesc extrem de mult. Exemplul meu favorit este cel cu x-ul de la terminația cuvintelor dar am scris de mai multe ori despre lucrul ăsta și chiar recent. Vezi articolul meu despre reactivism, despre iluzia solidarității marginalilor sau NDA#6.

Toate astea fac din LGBTQ+ un adversar facil. În primul rând avem o temă sensibilă: sexualitatea și diversitatea în sexualitate; o temă în special sensibilă cât timp este tema predilectă de suprimat pentru religia instituționalizată. O temă care e folosită foarte des pentru controlul populației; până și tirania comunistă română a folosit-o ca atare. În al doilea rând, este o temă ușor de trivializat și batjocorit; pentru că e o temă de pe un nivel mai înalt din piramida nevoilor, e întotdeauna văzută ca o problemă neimportantă, mai ales că în fața nevoilor de intimitate și relaționare apar nevoi care pot fi potențial nesatisfăcute indefinit, precum nevoia de hrană, adăpost, odihnă sau siguranță. Ăsta e motivul pentru care oameni ca George Simion insistă să creeze un climat de neîncredere și nesiguranță, pentru a nu te lăsa să ai spațiu să te gândești la cultivarea unor relații sociale normale.

Sunt sigur că putem avea niște psihologi mai pricepuți care să ne explice de ce heteronormativitatea este aparent mai prevalentă în societate în momentul în care nevoile de jos din piramida lui Maslow sunt sub continuă amenințare. Nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre un lucru mai important. Cel din titlu.

Am propriile mele discuții cu comunitatea LGBTQ+. Sunt multe subiecte pe care nu sunt de acord cu ei; mai ales cu cei extremi de agresivi și extremiști, cultura neo-puritană care aruncă fenomenul în penibil uneori. Dar faptul că avem discuții în contradictoriu este normal într-o societate normală; mie mi se pare tragic că comunitatea este reprezentată fals chiar de către activiști de-ai comunității, dar am mai avut discuția asta și nu are sens să o reiterăm aici. Ce vreau să zic e că lupta contra drepturilor comunității LGBTQ pot fi considerate unul din primele semne de eliminare a libertăților individuale; indiferent de orientarea sexuală.

E un lucru pe care drepturile LGBTQ+ îl au în comun cu drepturile religioase: exprimarea unor credințe religioase nu creează victime (decât atunci când vorbim de vreun cult malefic, dar nu vorbim despre genul ăsta de aberații) dar e foarte ușor de condamnat de societate. Dacă creștinii chiar ar fi creștini ar ști că sunt parte dintr-un cult acuzat la începuturile lui de canibalism și practici sexuale deviante (incest, de exemplu).

Există o mare diferență. Dacă există un istoric de sute de ani de promovat toleranța religioasă, există un istoric destul de scurt pentru promovarea toleranței față de minoritățile sexuale. În contextul promovării toleranței religioase ca aspect de bază al unei societăți sănătoase, nu avem aceeași înțelegere față de comunitatea LGBTQ+.

Sentimentul negativ trebuie să se hrănească cu ceva

Am citit recent un eseu din The Economist scris în preajma alegerilor americane, în care se vorbește despre cum politica a devenit despre urâtul „celorlalți” mai mult ca orice. E un eseu de citit pe-ndelete; și e un fenomen pe care îl cunoaștem cu toții. Simion ne spune să urâm Uniunea Europeană (el declarându-se a fi pro-european). Ponta ne zice dintotdeauna să îi urâm pe tefeliști. Antonescu ne zice că vrea să împuște oameni pe stadion (și stai să te întrebi dacă vorbește despre țigani și evrei sau despre traficanți de droguri). Lasconi ne spune că trebuie să îl urâm pe Nicușor Dan, Nicușor Dan nu ne zice nimic dar el are un dinte contra LGBTQ+ pe care nu vrea să-l arate foarte tare. Toată lumea urăște. Lumea merge la vot ca să urască.

În acest climat politic în care nu mai vorbim despre soluții la probleme ci despre ură la adresa aproapelui, LGBTQ+ este un dușman ideal. A demonstrat-o Trump, care și-a început drumul lui spre a transforma SUA într-o dictatură cu omorârea programelor pentru diversitate, echitate, și incluziune, motivând fix lupta contra unei subcategorii din această subcategorie, mai exact persoanele trans. Probabil unul din cele mai extreme aspecte ale comunității LGBTQ+, probabil cel mai sub-reprezentat dar și cel mai ușor de reprezentat fals. Poți inventa toate grozăviile în legătură cu persoanele trans, grozăvii care fac pistol cu apă din invenția jurnalistului român că homosexualitatea presupune că violezi bebeluși.

Acum 150 de ani ar fi fost o panică religioasă. Acum 75 de ani era tema politică (fie comunismul, fie capitalismul, depinde de ce parte a baricadei te afli). Acum, canarul din mină este minoritatea sexuală. De îndată ce drepturile pot fi suprimate pentru o categorie socială totuși destul de vastă, nimic nu poate sta în calea dictaturii.

Ăsta e motivul pentru care drepturile LGBTQ+ trebuie apărate chiar dacă îți displace ideea că doi bărbați pot face sex sau că un bărbat își schimbă sexul în femeie. E nașpa, dar o să-l citez pe Larry Flynt (argument adus în apărarea lor de niște șovini intoleranți): „Libertatea de expresie nu e libertatea pentru gândul pe care îl iubești, ci pentru gândul pe care îl urăști”. Sigur, Flynt exagerează. Sau, mai exact, e imprecis. E libertatea pentru modul de gândire care ești învățat și forțat să îl urăști.

Insist pe aspectul de comportament fără victime. Este foarte important. Cel mai important, de fapt: nu uita că de fiecare dată când Simionii de serviciu te bagă în sperieți că vin LGBTQ+ să-ți fure sau să-ți violeze copiii, singurii care încalcă o lege sunt cei care mint cu nerușinare. Și cei care atacă comunitatea LGBTQ+, cel mai des, vor trece la atacatul drepturilor tale, chiar dacă nu ești parte sau suporter al comunității LGBTQ+. Minoritățile sexuale sunt doar începutul.