Pretorienii, mentații, securiștii

Zilele astea avem de-a face cu cele mai halucinante lupte politice; desigur, e ultima zi de campanie electorală și cu cât lași mai multă informație capabilă de a încurca jocurile altora, cu atât mai bine. Notabil, Lasconi a „găsit” niște poze cu Nicușor Dan fotoșopat și a aruncat acuzația - suficient cât să îl acuze pe Nicușor Dan în fața electoratului pe care teoretic l-ar avea în comun. Am mai zis și în postarea anterioară că mi se pare halucinant ca persoană publică să crezi o poză care ajunge pe internet, fără să-i verifici sursa temeinic.

Dar vreau să ne uităm dincolo de rizibilitatea situației, care desigur este menită să flexeze mușchiul moralității votului celor care cred încă că au moralitate. Paranteză: votanții lui Simion, de exemplu, nu au această problemă deși teoretic sunt creștini minciunile constante ale lui Simion și a șlehtei lui nu sunt o piedică ci un argument. Recunosc că am o curiozitate morbidă să văd cum o să fie răsplătiți lacheii lui Simion, am ochii pe câțiva și sunt foarte foarte curios să-i văd cum deodată prosperă în moduri surprinzătoare. O să fie singura satisfacție pe care o s-o am înainte să intru în pușcărie politică pentru că scriu contra tâmpiților.

Teoria mentaților

Aveam o discuție cu un băiat mai informat decât mine care îmi explica o teorie foarte simplă, pe care vreau să o luați și cu seriozitate și cu multă, multă circumspecție. Prima, că alegerile ar fi fost anulate pentru că pericolul ar fi fost ca Lasconi să câștige - că Georgescu e deja cantitate cunoscută, dar Lasconi era la momentul ăla periculoasă. Doar că recent Lasconi a reușit să-și compromită singură campania, devenind marioneta serviciilor. Nu o invidiez, practic Lasconi trăiește de vreo 6 luni într-un scenariu hrănit de niște cercuri de interese. Ca Trump, ea nu primește decât informație viciată, și acționează contra propriilor ei interese.

Una din cele mai faine idei din Dune este cea a mentaților - oameni super-inteligenți, capabili să facă calcule foarte complexe (nu numai matematice, ci calcule de natură socială) și capabili să dea răspunsuri extraordinare la întrebări complexe. Problema (la care o să revenim) este că mentații aceștia nu pot să dea rezultate bune decât în funcție de calitatea informațiilor care i se pun la dispoziție. Ăsta e cazul lui Thufir Hawat, manipulat de baronul Harkonnen cu informații incomplete sau viciate pentru a continua să-l slujească după moartea lui Leto Atreides.

Acum, imaginați-vă că Lasconi ar fi femeia care nu a fost niciodată dar care ne-ami fi putut imagina că poate deveni președintele României. Și uitați-vă la ce s-a întâmplat cu ea în ultimele 6 luni pentru a înțelege două lucruri: ea crede în mod constant că este victima unui sistem (când a fost manipulată să devină propria victimă, de fapt) și inamicii ei sunt halucinant, fix oamenii din tabăra ei. În fine, destul despre compromiterea lui Lasconi.

Pretorienii

Revin la discuția cu băiatul informat (care o să presupunem că nu e securist, nici nu are treabă cu serviciile) și informația că la dezbaterile televizate s-au întâlnit diversele cadre ale serviciilor secrete din România. Zvonul este că motivul pentru care Nicușor Dan ar fi o țintă atât de mare zilele astea e fix pentru că el nu e omul serviciilor, este cantitatea aia de care se tem serviciile că nu sunt capabile să o controleze. Și ăsta e motivul pentru care toate dezbaterile s-au jucat în jurul lui Nicușor Dan. Nu pentru că Nicușor Dan nu ar colabora cu serviciile de informații (nu știu, poate o face, poate nu, e o altă discuție, ar putea fi chiar un gest patriotic să lucrezi cu serviciile) ci probabil că e prea pămpălău și face lucrurile după cum crede el că trebuie să le facă, nu cum i se zice să le facă. Sincer, îmi pasă prea puțin în momentul ăsta.

Discuția cu omul ăsta însă m-a convins că asta e calea prin care s-a ajuns să apară tot felul de neaveniți pe buletinele de vot, de la Georgești la acel John care era trist că nu-l întreabă nimeni nimic. Și că singurul mod în care ajung ăștia acolo este pentru că sunt promovați de o gașcă din servicii, o bisericuță separată.

Și în momentul ăla m-a lovit asemănarea, mai ales că Podcastul de Istorie a ajuns în acea perioadă fascinantă în care regulile sunt făcute de cine reușește să bage cel mai adânc cuțit în spinarea prezidențiabilului, mă rog, împărabilului, dacă e să facem o paralelă. Practic, îmi dau seama că vorbim de un complot permanent al pretorienilor moderni, oamenii din serviciile secrete. Cea mai bună dovadă a latinității poporului român, dacă vreți.

Dilema pretorienilor este că nu poți să-i elimini foarte ușor. Pentru că ei dețin puterea reală: aceea de a-ți împlânta un cuțit în spate când nu te aștepți mai bine. Dacă pretorienii te numesc împărat (lucru care se întâmplă în câteva cazuri), atunci le datorezi prezența acolo, și ești obligat să le execuți comenzile. Uneori, în lipsă de prezidențiabili, pretorienii vin ei cu cadrele lor - e cazul lui Filip Arabul care s-a sacrificat pentru imperiu după ce Gordian III a ahem ahem căzut de pe cal în mijlocul luptei. În fine, ca să ducem paralela la capăt, pretorienii aveau ca contraforță armata - ăsta e motivul pentru care atunci când garda pretoriană nu îl face pe vreunul împărat este pentru că individul vine el cu armata lui, înlocuiește contingentul esențial din garda pretoriană și continuă povestea cu alți oameni.

Ok, revenind. În termeni curenți, nu poți practic să scapi de influența serviciilor de informații. Ca președinte, ești omul care va fi intoxicat de toate informațiile acestor servicii. În baza teoriei mentaților știm deja că președintele poate lua decizii doar în baza informațiilor pe care le are - ori ajuns în funcție va trebui să știe dacă se bazeze sau nu pe informațiile respective. Oricât de mult ne revoltăm că „nu e ca-n constituție” unde orice cetățean poate ajunge președinte, e cumva normal ca cel care ajunge în funcție, pe lângă calitatea de sociopat (necesară pentru genul acesta de funcție) mai trebuie să aibă și o sursă de informații. E imposibil de zis dacă e o sursă bună de informații, dar în mod sigur, o sursă de informații.

Așadar, nu asta mă sperie, mai mult mă amuză. Sunt realist că România nu e o situație specială, nu doar noi am luat obiceiul roman ca oamenii din vârf să fie marioneta celor mai bine informați. Ce mi se pare mai grav însă este că ajungem într-un punct în care știm cam ce se întâmplă. Care e pericolul?

Istoria îmi zice că problema majoră cu numirile astea făcute în funcție de „care e mai șmecher la manipulat pretorienii” și anume că oamenii pe care pretorienii îi aleg sunt foarte des incapabili să facă față postului. Cumva natural, că dacă pui un lacheu să conducă nu prea o să se priceapă. Unii devin accidental conducători decenți, până când nu mai sunt, și uită cine i-a adus acolo. Harșt, cuțitul în spate. Următorul!

Pericolul al doilea e că pe măsură ce se adâncește incompetența liderilor în cele din urmă va veni un răspuns de forță dintr-o zonă neașteptată. Și de asta mi-e cel mai mult teamă - de răspunsul de forță. Nu știu dacă răspunsul de forță a fost Georgescu, care și-a adus oameni și resurse din Rusia, sau dacă cumva Simion e sluga grupării care a pus mâna pe republicanii americani. Nici nu știu dacă răspunsul de forță va veni acum, sau va veni în câțiva ani. Scandalul cu Potra ne demonstrează că subminarea integrității națiunii e un proiect la care se lucrează intens de către niște oameni despre care nu știm nimic, și că cel puțin încă o grupare are în plan preluarea țării prin forță (pe lângă AUR care și-a asumat înclinația legionară, cu membri AUR prezenți constant la Tâncăbești). Câte or mai fi, nu știm.

Și noi, poporul?

Păi, masă de manevră, nu? Doar nu crezi că baba Ghița care urlă „tulu’ doi înapoi” (că nu poate să pronunțe R-ul că nu își permite o vizită la dentist) este cea care face „revoluția AUR”, nu? Adică, noi ăștia care nu ne-am băgat la ciolan ne asumăm că suntem masa de manevră, sau ar trebui s-o facem.

Vă zic sincer că mi-aș dori din toată inima să mi se confirme că oamenii din servicii chiar sunt competenți. Însă suspectez cel mai prost scenariu, și anume că oamenii din servicii nu doar că nu sunt foarte competenți, dar nici nu au luat în calcul chestii precum „stai, pe noi cine ne intoxică?” Dar o să vorbim într-un alt moment despre cât de competenți sunt românii în general, într-o altă postare, că vreau de mult să vă scriu de ce tot apar profesori universitari care zic prostii despre subiectul pe care teoretic îl stăpânesc.

Din păcate, e genul ăla de paradox cu călătorii în timp - Stephen Hawking a făcut o invitație pentru călătorii în timp pentru o anumită oră/zi și nu știm dacă invitația a fost onorată - pentru că și dacă ar fi știut de invitația lui Hawking, de ce s-ar fi dus la Hawking să-i confirme? Dacă Hawking ar fi vorbit după aia despre faptul că l-a vizitat un călător în timp?

La fel și eu. Probabil nu o să fiu niciodată contactat de un om inteligent din servicii să-mi confirme că România e pe mâini bune, de teamă că m-aș apuca pe-aici să vă zic că serviciile române de informații sunt competente, și, să fim serioși… nu se glumește cu chestii de genul. Așa că îmi pare rău că sunt prins, alături de restul poporului care n-are treabă cu serviciile, în eterna întrebare: mă, știm că sunt corupți, dar măcar îi duce capul să facă ce e bine pentru noi?