Creștinismul urii: naționalismul creștin

Mai așteptam să se strângă câteva cărți citite, dar până la urmă ura este subiectul numărul unu în societatea noastră azi, ne vom prezenta la vot să alegem între un om care trăiește din ură și un om care măcar mai are un minimum de decență, și cartea despre care vreau să vă povestesc explică foarte clar cum am ajuns în punctul ăsta.

Poate mulți dintre voi îl urmăriți pe John Oliver. Ultimul lui show este despre „Alliance Defending Freedom”, ADF pe scurt, o organizație care luptă exact contra lucrului pe care cică îl apără și, în mod nesurprinzător, se leagă foarte tare de cartea despre care vreau să vă vorbesc.

Oricât de amuzant ar fi John Oliver, amuzamentul este întunecat de gravitatea subiectului. Practic ai o organizație din ce în ce mai puternică, sprijinită de o comunitate puternic motivată să elimine drepturile celor care gândesc și trăiesc diferit de ei. Și dacă subiectul nu v-a deprimat destul, o va face Kristin Kobes Du Mez.

Iisus și John Wayne: Cum evanghelicii albi au corupt o credință și au fracturat o națiune

Du Mez strânge în această carte vreo 70 de ani de erodare a valorilor democratice în numele unei credințe reinterpretate. Chiar dacă povestea începe de la Teddy Roosevelt și anxietatea masculului mediu american legată de statutul lui în societate (pe de o parte) și statutul țării lui în lume (pe de altă parte), adevărata desfășurare de forțe începe după al doilea război mondial, când soldații americani se reîntorc acasă pentru a-și da seama că eroismul lor este văzut ca o problemă majoră de liderii spirituali ai comunității din care făceau parte.

Nu numai asta, dar în absența lor femeile, al căror aport la industria de război americană a fost fără precedent, s-au trezit într-o poziție mult mai emancipată decât și-ar fi dorit liderii bisericilor americane. Și dacă în anii care urmează veteranii celui de-al doilea război mondial vor fi priviți cu respectul cuvenit, în perioada imediat următoare războiului sunt primiți aproape cu ostilitate, emanciparea tinerilor soldați fiind văzută cu ochi răi, la fel și militarismul american al epocii.

Figura pe care pune reflectorul Du Mez la început este Billy Graham, un individ cu o prezență magnetică într-o organizație, „Youth for Christ”, care vrea să formeze tineri care să promoveze creștinismul și democrația acasă și peste hotare. E doar unul din numele importante care încep să speculeze noua frică universală: amenințarea războiului cu arme nucleare. Mecanismul e simplu: frica aduce nevoia de confort și biserica poate oferi acest confort de natură morală. Însă, după cum vedem extrem de bine și în societatea românească actuală, frica și ura merg mână în mână și se hrănesc una pe cealaltă.

Du Mez explică în detaliu amplu câteva fenomene care afectează credința evanghelică:

  • mutarea evanghelicilor din tabăra democrată (care acum 70 de ani era tabăra rasismului, dominantă în Sudul american) în tabăra republicană.
  • transformarea urei rasiale și segregaționismului într-un subiect care ține de „supraviețuirea credinței”
  • asocietea cu armata și militarismul din ce în ce mai exagerat al evanghelicilor americani
  • lupta constantă pentru de-emanciparea femeilor
  • adoptarea și încurajarea unui model toxic de masculinitate, care duce înspre masculinitatea de podcast (pe care însă nu o numește așa)

Publicând volumul în 2020, Du Mez nu prinde în această carte primul asalt al Capitoliului, confirmarea cea mai clară a militarismului și masculinității toxice despre care vorbește pe larg în carte. Aceeași carte, care acum are centrul de greutate în anii ‘80-‘90, și-ar fi mutat probabil centrul de greutate în ultima decadă și jumătate, mai mult ca sigur. Dar, cred, ar fi fost o mare pierdere, pentru că în felul acesta am fi pierdut un precursor extrem de important pentru înțelegerea fenomenului.

Recenzie pe scurt

E o carte greu de digerat - cam 30% dacă nu mai mult este făcută din referințe, și abordarea este destul de apropiată de o abordare academică. Nu este ușor de digerat; e o carte scrisă de un istoric, și se simte ca atare. Nu este o carte de popularizare, și foarte rar polemizează, este o carte care strânge informație. Pe alocuri, însă, se simte că Du Mez face o investigare a comunității din care face parte; se simte că naționalismul creștin îi afectează în mod direct comunitatea, și că Du Mez nu vorbește doar ce a găsit prin niște ziare, vorbește din ceva ce trăiește și cunoaște foarte bine.

Figura lui John Wayne, invocată în titlu, este, însă, foarte puțin folosită. Cum centrul de greutate pare să cadă în anii ‘90, figura centrală ar fi putut fi la fel de bine William Wallace-ul lui Mel Gibson; nu este o carte despre John Wayne, chiar dacă pe alocuri se forțează o paralelă și se reamintește felul în care Donald Trump s-a folosit inclusiv de figura acestuia pentru a-și asigura voturile evanghelicilor albi americani. Oricum, nici Iisus nu are un rol foarte mare în cartea asta, dar asta pentru că Iisus este primul abandonat de evanghelismul american, fiind văzut un pic cam prea pămpălău - în locul lui este ridicat un Iisus cu câte un MP1 în fiecare mână mitraliind dușmanii ca Rambo, o imagine care poate că nu vă era familiară din Biblie dar care naționaliștii creștini americani sunt ferm convinși că există.

O problemă pe care o văd este că Du Mez se concentrează mai mult pe aspectele politice ale mișcării în detrimentul aspectelor economice ale mișcării. Este, așadar, un material de sprijin pentru a înțelege mai bine inclusiv clipul lui John Oliver despre ADF; mă gândesc că aspectele economice și atacul pe cale legală la adresa drepturilor individuale își merită propriul studiu.

În loc de concluzie

Vorbesc despre asta deja de ceva vreme; și din păcate văd rezultatele din ce în ce mai des în jurul meu. Naționalismul creștin nu are foarte mult în comun cu creștinismul. Du Mez explică cum chiar dacă militantismul creștin a început în sânul mișcărilor evanghelice, corupția s-a întins la cam toate branșele de creștinism american. Chiar dacă nu se concentrează pe prozelitismul în afara țării ei (iarăși, un subiect de studiat), vedem mâna corupției evanghelice și în România.

Mă refer la „mișcarea grassroots” care e Coaliția pentru Familie, o emanație pornită de la organizații mai mici pornite cu sprijin american. Vorbesc de faptul că până și multă vreme purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, a fost corupt de militarismul și toxicitatea ideilor evanghelice, acesta folosind în nenumărate rânduri vocabularul și ideile specifice evanghelismului militant american. Ca creștin ortodox m-am simțit nu o dată agresat de ideile străine de creștinismul cu care am crescut promovate în numele bisericii din care fac parte. În fine.

Noi încă mai putem alege. Nu pentru foarte multă vreme, și Donald Trump în America ne arată ce urmează pentru noi dacă îl punem pe Simion: izolare la nivel internațional, bande de tâlhari girați de stat care arestează oameni pe stradă și îi aruncă în închisori fără pic de respect pentru drepturile individuale sau lege în general. Peste vreo 15-20 de ani va fi o pâine de mâncat pentru istorici din ceea ce se întâmplă astăzi în America. Sper doar ca România să nu aibă parte de schimbări la fel de interesante, care să ne mai arunce încă o dată în 50 de ani de întuneric.

Jesus and John Wayne

Jesus and John Wayne