A funcționat ce a făcut Elon la Twitter?

Cred că e momentul numai bun pentru a face un post-mortem pentru ce a făcut Elon Musk la Twitter de îndată ce l-a preluat. Nu o să repetăm gluma cu lăsatul chiuvetei înăuntru pentru că nu a fost atât de bună cât pare. Dar știm câteva lucruri pe care aș vrea să le discut.

Twitter era supradimensionat

Știam, toată lumea știa că Twitter e supradimensionat. Ca orice startup cu succes masiv din SillyCon Valley, Twitter era supradimensionat pentru ceea ce făcea, în mai multe direcții. Strict pe partea tehnică Twitter încerca să rezolve probleme mai mari decât necesarul curent: Ce facem când în loc de un miliard de utilizatori o să avem 10 miliarde? Pe partea de angajați, Twitter era expresia idealismului angajatorilor și angajaților trăit pe banii investitorilor, de aici implicarea (uneori tembelă) în cauze sociale în afara domeniului de rezolvat pentru Twitter. A făcut un pic circulație un clip despre o tipă care își prezenta ziua la Twitter în care doar făcea ședințe și bea latte-uri. Mă îndoiesc că a fost unul din posturile păstrate de către Elon Musk.

Și într-adevăr oricine cumpăra Twitter ar fi făcut câteva lucruri similare, ar fi dat afară o mulțime de oameni, probabil mai judicios, și ar fi încercat să facă bani din Twitter, cumva. Că până la urmă cumperi un business pentru un profit. Deci postul fetei cu latte-ul era mort oricum, doar că nimeni nu se obosise să-i spună treaba asta.

Ceea ce nu se spune, totuși, este de ce fata cu latte-ul avea un job în primul rând. Și răspunsul este felul în care firmele sprijinite prin capitalul de risc (venture capital) au devenit o schemă ponzi complexă. Procesul e explicat de alții mai bine ca mine, dar în principiu primii investitori își vând procentul de investiție după ce firma crește și deci valoarea acelui procent crește de vreo trei sau cinci sau zece ori. Ăsta e motivul pentru care s-a investit enorm în idei care nu au făcut profit ani la rândul, gen Uber, care au crescut peste măsură chiar dacă nu era necesar. Firmele respective au angajat mii de oameni tocmai pentru a crește valoarea aparentă a firmei; iar banii aduși de fiecare rundă de investiții au fost plătiți către angajați de elită și furnizori care sunt parte din sistemul de căpușare tipic. De exemplu oamenii care dețin proprietăți în San Francisco, un întreg sistem economic bazat pe promisiunea că peste doi ani o să vină o altă rundă de investiții unde cei care au investit un dolar acum o să poată să iasă cu zece, douăzeci sau o sută de dolari.

Schema asta ponzi continuă cu AI-ul, dar X, pentru că ce e acum X nu mai are legătură cu Twitter, e într-o poziție specială în situația asta - este agățată de Elon Musk și scoasă din circuitul de investiții VC. Dacă e ceva de apreciat la Elon e faptul că oricât de tâmpit este (și este), omul tot dă impresia că crede că un business trebuie să-și facă misiunea, nu să fie doar un mobil pentru capitalul de risc. Acum că business-ul nu este ceea ce ne dorim noi să fie, aia e altă treabă.

Cum a funcționat tăiatul rapid și nemilos al resurselor Twitter?

„Ia uite, încă funcționează Twitter”, ar putea spune cineva care alege să ignore faptul că Twitter nu a funcționat foarte bine o vreme destul de serioasă după preluarea brutală de către Musk. Ce a făcut omul ăla la Twitter a fost brutal, și extrem de problematic din mai multe motive.

Cu toate astea, Twitter a rezistat, ca dovadă a talentului oamenilor care au proiectat sistemul. Twitter a rezistat în ciuda sabotajului din interior, în ciuda faptului că serverele au fost luate cu japca și mutate ca pe cartofi în miez de noapte. Desigur, după sabotajul intern făcut de Musk nimic nu a mai fost ca înainte, și nici acum nu și-a revenit din punct de vedere tehnic.

Dar e în dreptul oricărui investitor care preia complet o companie să facă absolut orice dorește cu compania lui. Problema reală a fost că, dacă Twitter a fost proiectat cu redundanță și capacitatea de a rezista unei maimuțe lăsate liberă prin centrul de date, statul american nu a fost proiectat în felul acela. Și trebuie să te uiți la DOGE și rezultatul acțiunilor DOGE pentru a înțelege ce lecție periculoasă a înțeles Musk de-acolo.

În plus, se vorbește foarte puțin despre ce oameni au rămas la Twitter. Probabil or fi rămas câțiva oameni vechi, deși aud că au rămas destul de puțini. Cei mai mulți din cei care au rămas au fost cei care fie erau motivați ideologic (vrem să distrugem asta pentru o lume mai bună, și-au primit-o cu vârf și îndesat) sau imigranți cu viza specială care îi lega într-o formă sau alta de Twitter pentru a rămâne în state. Da, faptul că Twitter a rezistat atacului maimuței Musk se datorează exploatării unor indivizi vulnerabili, dependenți de Twitter pentru șederea lor în SUA. Este normal? Nu, dar ce contează ce e corect și drept în fața puterii și banului?

Dar X merge perfect pentru mine!

Acum. Când o semnificativă parte din traficul legitim al Twitter a dispărut, cu oameni renunțând complet la social media sau mutându-se pe platforme alternative, X s-a adaptat la tipul de trafic cel mai răspândit, adică cel de boți. Boții sunt mai eficienți ca utilizatorii normali pe același trafic generat, deci e normal ca X să se adapteze mai ușor la situația actuală.

X a devenit proiectul de vanitate al lui Musk - singurul motiv pentru care există e pentru a-i masa egoul lui Musk. În rest, sunt încurajați fermierii de ură și cam atât. Dacă acum zece ani găseam în Twitter un balon de oxigen față de nebunia de pe Facebook, acum nici X, fostul Twitter nu mai este nimic de genul. Din fericire, există alternative. Pentru mine, comunitatea de discord pe care am înființat-o a fost de o mie de ori mai bună decât orice Twitter. Ah, sigur, că nu mai particip la ciclul de nervi al întregii omeniri? Că las minciuna, ura și ticăloșia să sufoce discursul public?

Așadar, dacă X funcționează perfect pentru tine este pentru că folosești X ca pe-o fermă de nervi, și îți place minciuna ca formă de exprimare. Felicitări. Pentru mine funcționează perfect - minciunile, ura, și propaganda rusească sunt pe X, știu să le ocolesc, mi-e simplu.

Concluzii

Din punct de vedere tehnic, Twitter a arătat că e o realizare deosebită. A reușit să reziste unui atac orchestrat din interior, a reușit să reziste vandalismului lui Musk și la nivel organizațional și la nivel tehnic. Mi se pare fantastic lucrul ăsta.

Altfel, falimentul Twitter ar fi putut fi un faliment ca oricare altul. Am văzut câteva, și știu cum e să iei o realizare deosebită și să o arunci la pământ și să o vinzi ca fier vechi. Am văzut treaba asta cu ochii mei pe câteva firme de tehnologie, și înțeleg foarte bine că capitalismul de rit nou uită o componentă foarte importantă din funcționarea unei firme: cea socială. Nici Twitter nu a înțeles această componentă socială foarte bine, exagerând în direcția greșită, promovând niște idei extreme în interior și în exteriorul firmei, dar a făcut treaba asta sub umbrela și la cererea expresă a investitorilor de capital de risc, pentru a spori valuarea (e un cuvânt real, mă jur, cu accent pe a) firmei.

Principalul pierzător e publicul. Naivii care au rămas pe twitter sunt recrutați și îndoctrinați zi de zi: este imposibil să nu te îndobitocești pe platforma aia, nu cu genul ăla de propagandă (în ambele direcții) ingerată zilnic. În rest, fermierii de ură prosperă, și cei care mai intră ocazional bazându-se pe faptul că odată Twitter era un centru social cu reputație bună… aceia au de pierdut.

Alternativele nu sunt mult mai strălucite, dar sunt mai bune. Bluesky este mai calm, e mai puțin încărcat de boți, dar e plin de excesele stângii de odinioară, care sunt protejate cu agresivitate. Mastodon este ceva mai ok, dar soluția tehnică e potențial dăunătoare pe termen lung pentru web, descentralizarea având un cost destul de mare. Astea fiind zise, există totuși un curent anti-algoritm-social, o revenire la interacțiunile sociale mai simple, în care primești doar un istoric sec (nu selectat) al postărilor oamenilor care te interesează. Și din punctul ăsta de vedere, și Bluesky și Mastodon sunt perfecte pentru că sunt ceea ce îți dorești să fie; un flux social nefiltrat cu activitatea oamenilor pe care îi selectezi tu. Ăsta e motivul pentru care fermierii de ură nu s-au mutat pe platformele astea: pentru că pur și simplu nu există un algoritm care să-ți promoveze ultima debitație a urătorului șef.

Sigur, majoritatea oamenilor vor fi totuși atrași spre capcanele algoritmice, unde mizeria umană excelează. Dar un web sănătos se construiește pe principii sănătoase, chiar dacă în semi-anonimat. Asta e, lucrurile se schimbă în bine lent, și sunt ușor de distrus de intriganți puși pe ură. Ura bate decența aproape întotdeauna, dar oamenii sunt fundamental buni, și pentru asta există platformele alea alternative.